2,483 matches
-
răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului ... Citește mai mult caut timpîn albul foii ca un rotund pierdutaripi frântepasăre rară îți iei adio de la înălțimifemeile mele sunt arbori tăcuțirespiră frunzeîn ultimul sărut cu verdele în pieleși-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilorde lemn înflorit cu oameni de teama clipeiagățată-n titanicul stigmatnevroticul fir de iarbărătăcea răspunsurile lumiide întrebarea Întâiului... XXXII. GUST DE SINGURĂTATE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011. singurătatea apelor simte transfigurarea limpedelui în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
-I mulțumească lui Dumnezeu pentru toate darurile naturii pe care le-a primit din belșug: legume, fructe, pomi, flori, apă, soare, pământ și tot ce ne înconjoară. De ziua lui, băiatul îi face un neasemuit dar mamei sale: o inimioară sculptată în lemn de cireș pe care îi scrie un mesaj de dragoste și mulțumire. Pentru că mama este cel mai scump cadou pe care micuțul îl primise chiar din mâinile lui Dumnezeu, cea care i-a oferit la rândul ei: darul
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
biserici în România după anul 2000. Mara Circiu: Când și cum at început să pictați? Care a fost primul dvs. tablou? Petru Botezatu: Nu am început să pictez cândva anume. Nu am o amintire precisă, concretă a acestui moment. Pictăm, sculptam, modelăm, îmi făceam scule și improvizam plastic și creativ din totdeauna, în mai toate momentele de care îmi mai amintesc, joaca devenind deseori travaliu artistic în mod inconștient, în sărăcia lucie de după război, în nou instauratul regim comunist prin anii
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
BOLBOROSEȘTE PITIO CEVA! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului „Nimic prea mult!” - în trei cuvinte Ascunsă o-ntreagă axiomă; Ruină templul. Ce fantomă Mai bântuie aducerile-aminte? Împrejur doar pietre fără viață Sculptate parcă-ntr-un reproș, Nici o vestală sau satir codoș De după colțuri să-ți apară-n față - Bolborosește Pitio ceva , Să vină muritorii cu ofrande Bătând din aripi stoluri goelande Și-n zori augurii se vor arăta Nici un răspuns. Doar o
BOLBOROSEŞTE PITIO CEVA! de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356708_a_358037]
-
se părea; frumoasa ei făptură din rai parcă venise căci fata se născuse din mare și din vise. Un el...Frumos ca un luceafăr ce din celeste lumi jos pe pământ ajunse, atras de-a lui minuni. Un chip frumos sculptat pentru etern' căci parcă înviase statuia lui Rodin. Un el frumos și o ea frumoasă, alergau de mână prin iarba de mătase; era o dulce vrajă, nu adia nici vântul, se auzea-n tăcere, cum respira pământul! În jur prin
POVESTE DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356730_a_358059]
-
erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele cu cele ce i bântuiau amintirile proaspăt trezite. Era încordat. Maxilarele se strânseseră atât de puternic încât fața lui era parcă sculptată în piatră. A tresărit puternic când telefonul a sunat strident, pe ritmul unei melodii vioaie. S a ridicat încet, în timp ce scotea telefonul din buzunar și i a mulțumit fetei cu aceeași blândețe în voce, făcându i semn că a terminat
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
SCRISULUI (24) - SCRIU PRECUM RESPIR... Autor: Menuț Maximinian Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului Prin scris lucrurile capătă un alt sens. Emițătorul și receptorul descoperă o relație specială peste vremi și dincolo de acestea. Scrisul sculptează în istorie rămânând dovada trecerii noastre pe acest pământ. În cuvânt se regăsesc toate trăirile noastre, toate binecuvântările, viața călătoare pe aripi de cer. Scrisul înseamnă educație, cultură, regăsirea identității naționale, puterea de netăgăduit a cuvântului, care era de la Dumnezeu
TAINA SCRISULUI (24) – SCRIU PRECUM RESPIR... de MENUŢ MAXIMINIAN în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355058_a_356387]
-
au rămas deschise vizitatorilor pentru o mai bună cunoaștere a acesteia. O simplă plimbare prin comună face ca ochiul să îți fie impresionat de casele solide și plăcute pe care în mod emblematic ciocăneștenii au aplicat un chenar cu flori sculptate în tencuială și colorate în nuanțe de maro, în contrast cu verdele pădurii și al ierbii din jur. Motivele florale și geometrice numite pui sunt inspirate de pe ii, fiecare gospodar având grijă să își conceapă modelele cât mai original. Ideea aplicării pe
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile aleargă a șaptea odihnă neobositul prunc în sângele vărsat neliniștita povară smulge soarelui cu mâini obosite urletul lumină
NELINIŞTE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355589_a_356918]
-
caut timp în albul foii ca un rotund pierdut aripi frânte pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri drepte liniște
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
spate. La fel ca biata țară! La Palatul Regal, o coadă sensibil mai mică decât la vizitatorii maimuțelor și a altor rubedenii găzduite la Antipa. Am văzut Sala Tronului. Nici zare de tron! Mi-am zis: Pentru ciuruit s-au sculptat mii de piese. Pentru Regalitate, care a făcut România modernă, nu au avut timp de reconstituirea sălii nici după 23 de ani! A naibii, democrație! Roșie? Portocalie! Roș-albastră! Nu se poate invoca faptul că nu se știe cum arăta. Măcar
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]
-
sărutului uitat pe colțul versurilor hăituite de iubire în noapte luna întreține focul pasiunii în cortul cadânelor unde cerul și noi ne vărsam lacrimi în trăiri apare muza tăcea așa și ea rumegând iarba fiarelor apoi mai spre noi iubirea sculptată în vorbe jumătatea din măr două riduri amărâte se dau de ceasul morții în fața oglinzii noaptea bântuie de parcă ar fi locuită de altcineva dimineața smulge îndoiala din noi așa continuăm în iubire. Referință Bibliografică: Lângă femeia iubită / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe
LÂNGĂ FEMEIA IUBITĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346102_a_347431]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > FEMEIA-CÂNTEC Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 904 din 22 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Ești sigur că prin clipa în care mi-ai sculptat Iubirea-n șapte arte și-n ziduri de palat, Trecut-au toți cocorii, și mari, și mici, și gri În fracuri de lumină? Ori astăzi nu mai știi Că mă pierdeai în tine și mă găseai târziu Când rătăceam chemare
FEMEIA-CÂNTEC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346144_a_347473]
-
o ruga, i te-am cerut iubirii Acum la brațul tău mă-nchin și te privesc Ții loc la pâinea coapta, ai gustul fericirii Și tot ce-mi mai rămâne e pâinea să sfințesc. Atingerea ta blândă pe pielea mea sculptează Icoane de suspine, pereții sunt brodați În mine-o oda veche și-un vers mai trist vibrează Atât suntem de puri dormind îmbrățișați. Ești pâinea mea cu sare, în toamna îmi ești vinul În anotimpul nostru cu dorul ne hranim
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
lin în gol plutește Cu gândul că pământul măcar o va iubi. TUMULTUM SUFLETESC Ni-s sufletele vraiște, de cărbune Ne aruncăm în toate cu avânt În pieptul nostru nuferi din tăciune Răsar precum tăcerile-n cuvânt. Cu dalta ne sculptam din amintire Cu stropi de apă vie ne-mbătăm Ne scriem dor de viață-n cimitire Și-apoi în chinul vieții ne-necăm. Te văd acum că un copil de ceară Ai ochi că diamantele de roua Suspini din greu
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
aș iubi, ce-ar fi salcâmii fără miere (trandafiri ratați) Dacă nu m-ai iubi, ce-ar fi sufletul meu fără suflet (aguda viermilor de matase) ... ipostază unui future galben orb Taci, ascultă cum ne privește Dumnezeu (un înger ne sculptează din lumina). TĂCEREA Împrejmuita de o lume care urlă Cuvinte care zgârie pereții inimii M-am închis în inima unei bătăi de aripi Privită de ochi care sfâșie și ultima fărâma de lumină M-am adăpostit la umbră unei șoapte
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
se zbate în suflet O fi oare ultimul apel ultimul cer ultimul bun rămas ultima urma de alb de aer de lumină Hai să privim cerul! Vei vedea că eu nu te voi părăsi (iubita unui inorog) din nori voi sculpta ultimul drum licornii ne vor primi în lumea lor În cerul tău se află răspunsul îngerilor cenușii ce-mi umbresc privirea apasă umerii crestează spatele Stăm iubite la rand - un rând format din culorile de abur și clipele amanetate Luptăm
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
extazul fluturilor îndrăgostiți) O rază se topește pe spatele meu mut de atingerile tale (mugurii iubirilor sfințite de anotimpuri) Mereu aștept toamnă iubirilor Sărutul ce poartă gustul mustului Lumină boabelor de struguri Mere coapte (buzele tale) Amintiri de teracota Te sculptez dintr-un bob de strugure și mă îmbăt privindu-te (gustul mustului ) Obraji de rubin Mâini ce plutesc (frunzele ) Pașii prin sufletul brumăriu Zgomotul ploii Catifeaua ceții îmi învelește trupul gol fără ține (glossa vântului) Toamnă asta rodește iubirea (îmi
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
iubito, dar în muzeu, pe raft, nu va mai rămîne nimic. Tu simți gustul istoriei, dar tragi apa de la closet peste ce mai rămîne din ea, eu prefer s-o contemplu, să-mi fac din istorie suvenir sau să-mi sculptez din ea amuleta. Asta e diferența dintre noi. În fond, e o simplă diferență de optică ! Eu rezist în dragoste atîta timp cît rezistă carnea de lup sau de mamut în sîngele meu, cît timp mi se plimbă prin ochi
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
cucerit regiunea, la un moment dat dorind chiar s-o demoleze. Majoritatea turiștilor așa cum am procedat și noi, se opresc în piața mică cum este cunoscută zona din fața catedralei. De aici poți admira grandoarea ei, arcadele gotice înalte și statuile sculptate în marmoră albă, de mărime naturală a omului, așezate pe fațadă. În interior există aceeași arhitectură impresionantă și fastuoasă, deținând șapte naosuri sprijinite pe patruzeci și opt de coloane din marmoră albă, ce duc spre altar. Nava principală Catedrala are
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
trosnea vuiet de foi Fâșâid printre frunze Era Semnul că lumina se stinge Și că din cer va ninge cu stele În inima mea Priveam printre gratiile depărtării Un petic de cer Și acolo în zarea din fier aburit Îmi sculptam atingeri învăluite în argint cu mângâieri ale chipului tău ce farmec are disputa genelor tale ce ochi poate privi respirația sânilor tăi deformează trecutul din formele abisale orice gând petrecut între noi mai bine rămâi precum ești acolo o boare
ASEARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370892_a_372221]
-
liniști ce curg spre noi șuvoi În nopți de mai cu greieri de-a pururi trubaduri Și-un licăr de speranță-n trifoi cu patru foi... ÎNSERARE... Amurg rodind miresme, amețitoare unde Despică-n calde umbre oceane de verdeață Minuni sculptate-n floare de liliac ce-ascunde În patimi învelite crâmpeie dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Ca nemuritor erou. În încălțări lustruite Pune daruri pe furiș. Ca-n legendă sunt menite Cu hâr din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușa, La copii năbădăioși, Câte-o “sfântă” nuielușa. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, Să poată părea mai sic. Dar îi impresionează, Cât ar fi ,,darul" de mic. Copiii-n Ajun așteaptă Pe Moș, să-l întâlnească. Dar, nu s-a-ntâmplat vreodată, Să-l atingă sau zărească. Fiecare copil scrie Bilet cu năzuința
SEGMENT DE AUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369890_a_371219]
-
că-n gesturile tale se nasc forme care să ilustreze jocul secund cu cuvintele. Cred că abia atunci când voi fi oarbă de tot voi începe să pictez, să nu-mi văd rateurile, doar să le simt. Mi-ar plăcea să sculptez mai degrabă. Tu ce ai simțit când ai văzut pentru prima dată primul tău copil abia născut? Am întrebat pe cineva, bărbat, și mi-a spus că a simțit frică. N-a știut să-mi spună de ce frică. De prost
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
potop de stele Și pace ochii tăi îmi dăruiesc... DE CE ? Întreb: de ce te naști în gândul meu Și picuri veșnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor. De ce-mi sculptezi același suflet dur Din stânci ce le-ai rănit adeseori Și mă obligi târziul să-l îndur Când risipești în mine doar culori? De ce îngheți și timpul ce-a apus Lăsând o urmă prinsă-n depărtări Și-mi scrii cuvinte
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]