7,237 matches
-
înconjur: - Ascultă-mă, aș putea să-ți adresez o întrebare ce s-ar putea să fie cam delicată? Pentru că între cei doi nu se dorea să existe, de nicio parte, ascunzișuri de vreun fel sau altul, bărbatul, fără să șovăie, scutură din cap degajat, în semn de aprobare totală. - Și vei ști să-mi răspunzi la ea fără niciun fel de tăinuire sau de ezitare din partea ta? - Ei bine, după pricepere... - Atunci, în regulă. Tonul vocii ei prinse deodată o nuanță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acest tip de loc de muncă știe sfâșietor de bine să semneze, în timp, sentința clară a unui condamnat la moarte, fără proces! Mă întreb: cine poate să cunoască toate îndoielile îngrozitoare ale sufletului omenesc și toți fiorii, ce îl scutură? Această întrebare este sortită să rămână fără răspuns. Tocmai de aceea, ei bine, niciodată soluția sinuciderii nu trebuie privită nici ca pe o faptă eroică, nici ca pe o decizie josnică și demnă de disprețul lumii; ea nici nu trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și ea de toți fiorii. Gândea că era să fie martora nevinovată a unui gest funest și groaznic. Nu-și mai simțea deloc pământul de sub picioare, căci picioarele îi paralizaseră complet. Parcă plutea, plutea pe spaimă! Cu toate acestea, ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată, ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu un nor de praf spulberat de vânt... „Te implor, oprește-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să mi Îmbrățișez măcar o singură dată copilul!” A căzut În genunchi și scuturat ca de friguri, și a pus fruntea pe piatra rece, surdă, nepăsătoare a peronului. Diana! Mai vrei puțină șampanie? Ce-i cu tine? Ești albă ca varul! Parcă ai fi văzut o nălucă... Și tremuri toată! draga mea, dragă. Mama
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile În urmă. Era la curent cu acest lucru. Mai Întâi am intrat În biserică, pentru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frig. Mie mi se făcuse milă de ea și îi dădusem paltonul meu, dar îi accentuasem că, pe urmă, trebuia să mi-l întoarcă. Mă trezisem. Copilul stătea aproape nemișcat în patul său. L-am chemat pe nume, l-am scuturat puțin și atunci îmi dadusem seama că el nu putea reacționa. Speriată tare, îl trezii pe soțul meu, povestindu-i ce se întâmplă. El îmi zise să îmbrac imediat copilul, se îmbrăcă și el, îl învelirăm într-o cuvertură și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
erau înalte. Făcusem focul în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aș fi măritat de milioane de ori după zbuciumul pe care îl auzeam în trupul meu, numai că nu găsisem un prăpădit care să fie în stare să-mi domolească acest zbucium, toți te călăreau la mare repezeală, apoi se scuturau ca niște cocoși împintenați, să nu rămână vreo urmă de praf din ființa ta pe ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să călătorească spre direcția pe care și-o alegeau. Ea se "stricase" din acest punct de vedere. Respecta regulile cu o disciplină de fier. Dar numai așa a putut să se impună, numai așa a putut deveni o "majoritară". Își scutură capul pentru a ieși din această lume a amintirilor sau a reveriilor fără sens și se îndreaptă spre centrul din Buda, cu hotărârea să cumpere o cameră la primul hotel întâlnit în cale. Știe că aici toate hotelurile sunt extrem de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
importante și titlul cîtorva hituri lansate. Sunt paginile care au o încărcătură emoțională deosebită pentru foarte mulți români, deoarece eu nu cred că a existat adolescent sau tînăr din România anilor ’70 care să nu fi ascultat îpentru a se scutura de zgura îndoctrinării scorniceștene) minunata emisiune muzicală „Metronom”, a neuitatului exilat Cornel Chiriac, la 7 postul de radio Europa Liberă, ce le întreținea românilor rezistența anticomunistă și le păstra neadormită speranța că într-o zi vor scăpa de ciuma roșie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
luat ceva timp ca să mi le oblojească. Într-una din grădinile casei era un păr care făcea pere văratice, galbene, moi și zemoase, de-ți lăsa gura apă. Nu de puține ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când, singur fiind, m-am urcat în păr, am scuturat, dar, la coborâre, când mai erau vreo trei metri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ori mă urcam cățărându-mă ca o pisică, și scuturam părul înalt de peste zece metri, pitorescul situației constând în bombardamentul celor aflați sub păr. A fost și o zi cu ghinion când, singur fiind, m-am urcat în păr, am scuturat, dar, la coborâre, când mai erau vreo trei metri, m-am poticnit de un crac uscat, care s-a rupt, căzând cu tot cu mine, numai că eu pe spate peste perele împrăștiate polog pe jos în iarbă. Timp de câteva zeci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți... A plecat așa cum spusese, și nu s-a mai Întors la noi. A fost o nouă lovitură pentru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de acolo râzi cu gura până la ceafă și semeni cu un ursuleț, Îi spuse mama mușcându-l nițeluș de lobul urechii, pe când el se feri scuturându-și capul. Mamă, da' tata când mai vine odată din America aia? Păi, vine el... ți-am mai spus de atâtea ori că vine după ce termină acolo cu munca lui, adică cu vopsitul. Da' ce vopsește el acolo? Vopsește case
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încercând să o străpungem cu privirea cât mai În jos. Devenirăm dintr-o dată meditativi, cu o umbră de Înfiorare deasupra capetelor. În singurătatea acelui loc, cu lumea pierdută la picioare, Milu era foarte grav. M-a privit din nou, fix, scuturându-și capul Într-o parte. Avea tenul alb, iar buzele murmurau ceva stins. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că să-l las pe el... că vrea el să zboare mai Întâi! Apoi, Închizând pleoapele, mă sărută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi arată dinții lui galbeni, murdari. Nu a acceptat niciodată din măruntul pe care, uneori, Îl mai Împart. Pe el pare-se că-l interesează altceva: plăcerea salutului, a schimbului de priviri, faptul că relaționăm
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În cealaltă. Probabil că ochii neiertători ai vecinilor mei (madam Gușă, de la 3, ori Țiți Mițura, poreclită „Țurca”, ce Împroașcă vorbe veninoase ca o vuvuzelă bezmetică, ori „Scoancsa”, de la 2 - prima la cancaniadă) și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
unde era uscat ca să nu-mi murdăresc sandalele, dar deasupra gleznelor deja se adunaseră pete maronii ce se uscau încet. Ovi mergea înainte și se cățăra când pe un gard, când pe altul. Maria îl trăgea de mână și îl scutura puțin, cât să înțeleagă că nu e frumos. Iar Ovi înțelegea și mergea un timp în mâna Mariei, apoi se grăbea să fie cu un cap deasupra noastră, la următorul gard. Andreea și Mircea mergeau unul lângă altul și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aripile ce-i trecură exact deasupra capului. Apoi i se făcu frig. Jungla cu toată vegetația ei părea un beci întunecat în care cei doi se învârteau în cerc, iar păsările colorau cerul cu penele. — Hai să mergem. Daniel se scutură de noroi și vru să-l tragă și pe Emil după el. — Nu pot, mi-e frig. — Hai, că e târziu. — Dacă măcar nu m-ar mai izbi ploaia asta în cap. — Gândește-te și tu la ceva frumos. — Alma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ambele variante și nu eram în stare să alegem. Ne gândeam și la unchiul Traian și tot nu puteam alege. Apoi am văzut flacăra gălbuie din vârful chibritului pe care îl scăpărase Cristi. O mână cu degete scurte și groase scutură repede chibritul până se stinse și îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu purtat spre ușă și dus în altă cameră, unde
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]