7,863 matches
-
o MEGA-HIPER-ULTRA rețea universală. Dacă ar exista așa ceva. Well, prieteni, dacă vă ajută cu ceva, îmi cer scuze. Îmi cer scuze că nu ies cu voi la film. Răzvan, îmi cer scuze că nu mai jucăm remi. Paul x 2, scuze că nu vin la ore de muzică cu voi. Katy, îmi pare rău că nu ți-am văzut încă pisica și nu în ultimul Alexa, îmi pare rău că nu pot reduce accesul tău la laptop la cel mult 6
Nu vreau Second Life! [Corola-blog/BlogPost/97594_a_98886]
-
pentru participare, dar nu a omis să mulțumească în mod special doamnei profesor universitar Ludmila BOLBOCEANU-GRAMA și domnului Mihai LEONTE. Domnul primar Gheorghe BERARU a invitat la final pe toți invitații la o masă festivă. Autorul acestui articol își cere scuze dacă anumite aspecte lipsesc din articole. Referință Bibliografică: LANSAREA ANTOLOGIEI AMETISTE MOLDAVE II / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LANSAREA ANTOLOGIEI AMETISTE MOLDAVE II de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383711_a_385040]
-
a transformat în altceva. — Ștefan, neapărat trebuie să iei legătura cu prietena mea Dana Sorescu. O găsești la mine, acum! Lasă ce ai de făcut și mergi să vorbești cu ea, are să-ți spună lucruri foarte importante. Ștefan, își ceru scuze față de Anton. — Vom discuta mâine în continuare. Ceea ce mi-ai relatat astăzi a făcut lumină. Vom vedea cum clarific următoarele puncte. — Trebuie să merg la Delia acasă să discut cu Dana. Nu știu despre ce este vorba! Anton se ridică
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
de specimene ajung la maturitate, jignirile, glumele proaste, batjocura sunt considerate moduri de a se descurca; pentru unii, culmea, sunt de admirat acțiunile sau răspunsurile date în batjocură, de alții sunt trecute cu vederea, sau, și mai rău, sunt găsite scuze pentru gafele impardonabile comise. Auzim tot mai des certuri, învrăjbiri, afirmații jignitoare din partea unor persoane de la care pretindem maturitate, inteligență, comportament civilizat. Dar, „Cine iubește certurile iubește păcatul; cel ce ridică glasul își iubește ruina”(Pilde 17,19). Sigur că
INSOLENŢA VS. BUNACUVIINŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383741_a_385070]
-
pe altcineva. Cât de mărunți sunt unii oameni! Cât pot fi de diabolici! Cum își găsesc satisfacția în a face rău! Iar ei, Delia și Anton, doi tineri ce se iubeau, s-au lăsat antrenați în minciună. Nu aveau altă scuză decât naivitatea lor, sinceritatea lor față de oameni. Ei doi nemurdăriți de răul din societate au căzut victime. Sau? Cine știe! O fi fost un examen? Ar fi trebuit să aibă mai multă încredere unul în altul! Poate că acea Karma
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383751_a_385080]
-
prăvălit de sus cerul senin S-adapi speranțele să prindă viață Punând o picătură de venin Aprofundezi senzația de dulceață. Cu trandafirii înfloriți pe buze Dai foc la vise noaptea să mi-o ardă Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze Lăsându-mi ochii-n ochii-ți să se piardă. Mă modelezi ca pe o plastilină Căci mă topesc sub ochii tăi de ploi Și cum se face că n-ai nici o vină Când toate vrei să le-mpărțim la doi
SINGURA VINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383786_a_385115]
-
e la modă), cu o mică modificare (a secolelor), cuvintele marelui Om și Român PETRE ȚUȚEA: „Mă simt asemenea unui vultur în zbor, care, plutind cu aripile larg deschise, urinează deasupra secolului al XXI-lea cu un dispreț creștin!” Cu scuzele de rigoare pentru lungimea excursului, îmi închei aici discursul, remarcând faptul că în partea finală a poeziei „Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov”, poetul Mircea Dinescu (pe care îl cataloghez drept precursor al postmodernismului libidinos - scuze pentru pleonasm) își autocaracterizează, involuntar
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
cu un dispreț creștin!” Cu scuzele de rigoare pentru lungimea excursului, îmi închei aici discursul, remarcând faptul că în partea finală a poeziei „Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov”, poetul Mircea Dinescu (pe care îl cataloghez drept precursor al postmodernismului libidinos - scuze pentru pleonasm) își autocaracterizează, involuntar, poate subconștient, întreaga sa creație poetică: „Trage cortina. Ezechiel. Sfârșit. Război pierdut. Înger lăsat la vatră. Experiența nu a reușit (...)”. FLORIN T. ROMAN, 13-15 august 2016 Referință Bibliografică: Mircea Dinescu în rochie simplă de stambă
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
valori pe care să o implementezi constant în ceea ce faci, în ceea ce vorbești, iar atunci când nu o realizezi, din motive diverse, inclusiv independente de tine, să fii dispus să-ți asumi comportamente corective, să-ți asumi responsabilitatea eșecului, cerându-ți scuze. Onoarea apare ca un profil valoric/cod de valori care ghidează, în orice moment, comportamentul în mediul social. Oamenii care își permit libertatea să reverse veninul din suflete, folosesc cuvinte detestabile, jargon de ultima categorie. Și totul poate deveni contagios
ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380097_a_381426]
-
e apă arăbească și apă asiatică....., Toți au sănge roșu ( mă rog, pentru unii proști, e chiar albastru), au inimă, picioare, măini, sunt femei și bărbați. Unii mai deștepți, alții mai puțin. Chiar nu vă dor întrebările astea ne puse? Scuze, uneori mă întreb; de ce Africa a fost așa de repede abandonată. E o paranteză, atât. În schimb ne mirăm ( făcând pe proștii ) cum s-au construit piramidele, cetățile atzece cu pietrele ce se aliniază perfect și mai și recunoaștem că
CIVILIZAŢIA PIETREI TOPITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380184_a_381513]
-
trase mai aproape de mine apoi își aprinse o țigară. Pufăi îndelung, apoi, ca și cum privirile lui și ale mele ar fi ajuns la un compromis, conștient de ceea ce va urma, își plimbă degetele prin barbă și sub repezeala cuvintelor căută o scuză: - orice lucru este îngăduit. Mirosul îmi excită nările destul de sensibile la fiecare scăpărare de fum. Traumatizat de posibila întrebare pe care urma să i-o pun, mi-am ridicat privirea și obligat de realitatea momentului l-am întrebat: - Dacă păcatul
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
Doar știm prea bine că orice conștiință are, perfect încapsulate în ea, mecanisme impecabile de băgare sub preș a porcăriilor pe care le facem. Când e vorba de noi, suntem gata oricând să dăm drumul în lume unui alai de scuze și de justificări și, la limită, de ce nu?, să ne autoflatăm. Așa încât, cred că e mai bine să facem împreună- păgubitor și păgubit- acest efort de înțelegere. În fond, nu sunteți curioși să aflați cât de viu mai sunt? Dacă
INFORMATORUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380236_a_381565]
-
vorbele Florin, aruncându-i o privire neliniștită, dar gestul de lehamite al lui Vadim de a tăia cu brațul aerul din cameră, îi reteză efortul de a mai argumenta ceva. - Măcar dacă ai avea bunul simț să taci, că nicio scuză nu poate micșora răul pe care deja l-ai făcut cine știe câtor copii, da, copii, pentru că, așa cum l-am văzut pe cel de azi, sunt dintre cei ce încă au caș la gură, doar ca să te salvezi pe tine
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
dar este deja întuneric și am și ceva de rezolvat pentru școală, așa că este timpul să mă retrag. - Bine atunci, dacă nu vrei să mai stai. Să mai vii pe la noi, ne-a făcut plăcerea să te cunoaștem. Ne cerem scuze că suntem atât de numeroși și gălăgioși, dar știi cum este atunci când te desparți de cineva. Parcă timpul fuge prea repede pe lângă tine și nu ai vreme să-i spui celui drag tot ce ai fi vrut să-i spui
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
E clar, am îmbătrânit, nu mă mai ” ține ” inima... Uf, am puțin timp, așa că vă scriu în grabă, cum am facut, de altfel, de fiecare dată aici la Rio! De ceea îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de „tastatură” sau „intortochierile” de exprimare...Nu am mai avut timp să revin asupra frazelor, lasandu-le nefinisate... Dar poate că-s mai veridice, brute,cu tensiunea arenelor în ele... În această dimineață, pentru a-mi spori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94163_a_95455]
-
Nu ne așteptăm la o reacție anume, deși ar trebui să fie determinați de o decizie judecătorească în acest sens, să aibă o astfel de atitudine, să manifeste bun simț și să acorde drept la replică celor lezați și cuvenitele scuze, din partea celor care au declanșat acest scandal. Că și al celor care s-au băgat că musca în lapte să ațâțe o mârșăvie mediatică și instituțională pentru care ar trebui să își ceară și ei iertare pentru denigrarea unei întregi
ȘI CÂND VEȚI CERE SCUZE PROFESORILOR TERFELIȚI, DOMNILOR ”DEONTOLOGI”? [Corola-blog/BlogPost/93580_a_94872]
-
acribie incredibilă! - ...dar, cănd cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îți este disprețuit, iar patria, vorba revoluționarului-mason Danton, „este în primejdie” - păi, pui mâna pe armă, așa cum au făcut-o voievozii și „crăișorii” acestui Neam!: față de patrie nu există scuze, dacă și când o trădezi - PENTRU CĂ EA/PATRIA ESTE DARUL DE LUMINĂ ȘI DE MÂNTUIRE AL LUI DUMNEZEU! ...Eminescu ne-a fost trimis de Ceruri, Eminescu a fost pogorât de Arhanghelul Duhului/MIKÄEL, precum s-a fost pogorât Hristosul, în mijlocul
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
duc la biserică, nu am timp de rugăciune!” Sunt oameni foarte serioși, foarte angajați care spun asta, iar eu îi cred pe mulți că dacă ar avea timp s-ar duce la biserică. Da, unii poate se ascund în spatele acestor scuze, însă, repet, facem cu toții foarte puțin. Cred că Dumnezeu îngăduie această avalanșă de suferință, de boli pe care tot Dumnezeu le gestionează și le ține sub control, pentru că nu vrea să ne pierdem! Și cred că este un fel de
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
al său semnat după revoluție: mai bine de o jumătate de pagină de revistă; o știți nu-i mai fac reclamă gratuită. În esență, domniile lor spun că a fost revoluție și că ideea că nu a fost este o scuză a lașilor. Aici trebuie să recunoașteți, suntem bară la bară. Unde ne despărțim, dar nu de tot? Acolo unde toți trei, la unison, se întreabă: dacă a fost mâna KGB -ului de ce nu am intrat în Tratatul de la Varșovia (unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
Mircea Mihăieș De la nemuritoarele vorbe " Madam! să am pardon! scuzați!" ale lui Rică Venturiano (reluate în formula "Scuzați, pardon, bonsoar!"), la emisiuni TV de genul "Iartă-mă!" și la cotidianul "Scuze!", scuipat neglijent printre dinți, nu ducem lipsă de formule care să arate că suntem politicoși și civilizați. Ne cerem iertare nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci și pentru prezența inoportună în locuri sau situații neconvenabile. Învățăm de mici să
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
nu doar pentru dezagrementele produse altora, ci și pentru prezența inoportună în locuri sau situații neconvenabile. Învățăm de mici să ne cerem iertare (de la mama, de la tata, de la bunica, de la educatoare și învățătoare), dar nu interiorizăm nici dimensiunea, nici importanța scuzei. O făcea mai bine d'Artagnan, faimosul personaj al lui Dumas, într-o scenă de la începutul romanului Cei trei muschetari: "E adevărat că sunt din Gasconia și, fiindcă o știi, nu mai e nevoie să-ți spun că gasconii nu
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
sunt prea răbdători; dacă și-au cerut o dată iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei rămân încredințați că au făcut mai mult de jumătate din ce trebuie făcut". În lumea de azi, a-ți cere iertare ori a-ți prezenta scuzele au ajuns simple ticuri verbale. Ne cerem iertare în lift, în parc, la serviciu, în tramvai și metrou (dar niciodată pe șosea!), pe plajă, în pat. Ne cerem iertare fără a avea cel mai mărunt sentiment că rostind cuvintele ritualice
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
niciodată pe șosea!), pe plajă, în pat. Ne cerem iertare fără a avea cel mai mărunt sentiment că rostind cuvintele ritualice, declanșăm un veritabil mecanism în care uruie etica, eticheta și estetica. Există o relație invers proporțională între frecvența prezentării scuzelor și conștientizarea faptului că facem un lucru important. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, nici măcar nu ne pasă c-am rostit un cuvânt important, că ne-am plasat pe tabloul confruntării etice. Spunem "Pardon!" cu aceeași nonșalanță cu care ne dezprăfuim
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
orgoliul prostesc și mitocănia funcționează într-o desăvârșită, indestructibilă unitate, vei auzi arareori pe cineva cerându-și scuze altfel decât din vârful buzelor și cu sentimentul că-ți face un hatâr. Cunosc personaje care, deși obligate prin tribunal să prezinte scuze pentru jignirile aduse, au refuzat s-o facă. Au plătit sumele stabilite drept daune morale, dar când s-a ajuns la capitolul atât de sensibil al "iertării" au recăzut în eterna mojicie care ne domină viața. Analizând situațiile de acest
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
discursul moral, onoare și cinste sunt dovezile cele mai limpezi că ne aflăm într-o fundătură de unde sunt șanse minuscule să mai ieșim vreodată. Jignim, înjurăm, denunțăm și complotăm în draci, dar nu ne trece prin cap să ne cerem scuze nici măcar când ni se dovedește "dincolo de orice dubiu rezonabil", cum se zice în justiția anglo-saxonă, c-am dat cu oiștea-n gard. Exemplul comic, dacă n-ar fi sinistru, al Danielei Buruiană-Aprodu, care i-a acuzat pe Andrei Pleșu, Mircea
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]