1,339 matches
-
creștere semnificativă a importanței care i se acordă, apropiată de importanța atribuită muncii (care ocupă mereu locul secund în aceste ierarhii referențiale), ceea ce atestă o tendință contrară celei general europene, în care, treptat, retragerea Bisericii din viața publică prin procesul secularizării este însoțită de o diminuare a însemnătății simbolice ce i se conferă de către omul obișnuit" (Gavreliuc, 2012, p. 295). Analiza structurilor și mentalităților religioase din România și a transformărilor acestora de-a lungul ultimelor două decenii trebuie să pornească de la
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
transformărilor acestora de-a lungul ultimelor două decenii trebuie să pornească de la o înțelegere adecvată a mecanismelor de funcționare a sferei religioase în perioada comunistă. Ideea unei revitalizări religioase specifice țărilor postcomuniste este adesea prezentată ca o reacție logică la secularizarea profundă a perioadei precedente, marcată de o veritabilă ideologizare ateistă. "Religia a cunoscut însă în interiorul societăților comuniste o traiectorie mai complexă, care, în ciuda persecuțiilor religioase, reglementărilor drastice a activităților bisericești și secularismulului politic, a supraviețuit în sfera privată a mediului
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Estonia spre 75%. Deși cifra de 6% "trebuie analizată critic (numeroase alte dimensiuni ale religiozității cunoscând o erodare mai puternică), ea ne arată că teza unei așa-zise revitalizări religioase postdecembriste și o întoarcere radicală a religiozității după decenii de secularizare totală este inexactă. În perioada comunistă putem vorbi cel mult de o secularizare societală (separarea sferei politice de cea religioasă), nicidecum însă de o secularizare individuală (religia încetează să mai structureze practici și atitudini individuale) (Dobbelaere, 2002). Regimul comunist a
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ale religiozității cunoscând o erodare mai puternică), ea ne arată că teza unei așa-zise revitalizări religioase postdecembriste și o întoarcere radicală a religiozității după decenii de secularizare totală este inexactă. În perioada comunistă putem vorbi cel mult de o secularizare societală (separarea sferei politice de cea religioasă), nicidecum însă de o secularizare individuală (religia încetează să mai structureze practici și atitudini individuale) (Dobbelaere, 2002). Regimul comunist a reușit într-adevăr să impună ateismul ca ideologie oficială și să genereze un
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
unei așa-zise revitalizări religioase postdecembriste și o întoarcere radicală a religiozității după decenii de secularizare totală este inexactă. În perioada comunistă putem vorbi cel mult de o secularizare societală (separarea sferei politice de cea religioasă), nicidecum însă de o secularizare individuală (religia încetează să mai structureze practici și atitudini individuale) (Dobbelaere, 2002). Regimul comunist a reușit într-adevăr să impună ateismul ca ideologie oficială și să genereze un spațiu public secular în care instituțiile sale funcționau fără a avea nevoie
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ei la nivel organizațional în instituțiile de asistență socială din România Una dintre problemele principale atât în România, cât și în toate țările care au devenit comuniste, a fost dată de către ideologii comuniști care s-au confruntat în procesul de secularizare a noilor generații socialiste cu educația religioasă, pe care copiii continuau să o primească în cadrul familiei. "Socializarea religioasă a copiilor a fost considerată de autorități cel mai mare impediment pe care ideologii trebuiau să îl depășească pentru a-i transforma
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
treptat alungată din instituții prin interzicerea ei. Astfel că perioada comunistă începea în România nu doar prin înlocuirea treptată a învățăturii creștine cu ideologia marxistă, ci chiar nu o mai permiteau, făcând treptat-treptat înlăturarea totală a ei. "Unul dintre aspectele secularizării îl reprezintă scăderea rolului instituțiilor religioase în viața publică. Din cauza procesului de diferențiere, în societatea modernă biserica are un rol tot mai redus și are din ce în ce mai puține de spus cu privire la viața politică. Treptat, instituțiile publice au căpătat tot mai multă
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
dintr-un județ. "În România, religia încă joacă un rol important, influențând opțiunile pe care oamenii le fac în alte domenii ale vieții. Religia este încă importantă atât în modelarea opțiunilor politice, cât și în motivarea muncii. Rezultatele indică o secularizare scăzută a spațiului public chiar dacă puterea comunistă a încercat să elimine religia mai ales din viața publică." (Ibidem). Capitolul III Biserica și implicarea socială în spațiul public românesc 3.1. Dimensiunea socială ca specific al creștinismului 8 De o doctrină
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fi considerate: sociologia: teoria alegerii raționale tratează interacțiunile sociale, luând forma teoriei schimburilor; economia; științele politice; psihologia. 3 Atât Capitolul I al lucrării, cât și Capitolul al II-lea, sunt alcătuite din culegerea unor informații cu privire la sociologia religiei, religie și secularizare, religia ca fenomen social, religiozitate (în general), religiozitatea în cadrul național autohton, apropiindu-ne, în cele din urmă, de fenomenul religios în instituțiile de asistență socială din România. Tot acest demers caută să reprezinte un cadru teoretic al cercetării noastre din
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
provocare pentru cercetători atât din punct de vedere metodologic, cât și din punct de vedere conceptual și filozofic. După cum observa Helland (2007), numărul impresionant de mare al comunităților virtuale religioase reprezintă un contraargument la teoriile academice tradiționale care leagă procesul secularizării de modernitate și dezvoltarea tehnologiei. În același timp, spațiul virtual, ca mediu nou de manifestare, oferă ocazia studierii noilor forme de manifestări și structuri cu caracter religios, a manierei în care credințele și practicile religioase se adaptează la schimbările sociale
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
anii '90, tocmai când căzuse comunismul și existau atâtea alte inspirații și deschideri. Mitologia generației de aur '27 era potențată după 1989 de emoții, ambiții, programe și sensibilități noi. Ea era contrapusă uriașului val de occidentalizare, civilizație de consum, superficialitate, secularizare, subculturi contra-culturale și iconoclaste. În fața acestui tsunami de modernizare consumistă și modernitate globală, la care România avusese doar sporadic și îngrădit acces înainte de 1989, se contrapune ceva perceput ca radical numai "al nostru" și devenit în același timp parte a
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de activitatea papei Leon al XIII-lea (1878-1903). Principala sa enciclică dintr-un lung șir de texte însemnate a fost Rerum novarum, în 1891, prin care recunoștea democrația și deschidea astfel drumul creștin-democrației. Generația sa accepta patru refuzuri: individualismul, liberalismul, secularizarea și socialismul. Ideile acestea se concretizau datorită faptului că Vaticanul considera acum acțiunea politică a laicilor din organizațiile creștine sau chiar și a preoților ca necesară pentru a se feri de o legislație contrară. Totuși, Leon al XIII-lea nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
păstrat în ciuda faptului că de Gasperi a făcut un guvern cu partide moderate "laice". Pius al XII-lea era obsedat de frica de comunism datorită evenimentelor din Europa de Est. În iulie 1949 chiar i-a exclus pe comuniști de la sfintele taine. Secularizarea Italiei a putut fi decelată din înfrângerile suferite atât de Biserică, cât și de DCI când, în 1971, s-a votat legea privind divorțul, în 1974 referendumul pe aceeași temă ducând la menținerea legii, iar cel din 1981 hotărând cu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii, este totuși imposibil să le separăm de aceasta. Apariția, dezvoltarea și chiar dispariția brutală a mișcărilor numite creștin-democrate din secolul al XIX-lea corespund unui moment deosebit din istoria raporturilor dintre Biserică și lumea modernă; Revoluția franceză, procesul de secularizare a Statului și a societății, transformările în plan economic și social, iată contextul în care s-a dezvoltat ceea ce numim "mișcarea catolică", un ansamblu foarte divers de organizații care au căutat să transpună credința creștină în acțiune publică, și să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost marcați de un nou tip de creștinism, vîrtejul revoluționar a dăunat influenței sociale și politice a Bisericii: statul creștin, conducătorul creștin, unanimitas christiana, păreau acum de domeniul poveștii, al visului, al nostalgiei. Revoluția începuse procesul lent, dar ireversibil, al secularizării societății. Ea includea un aspect social de primă importanță, care trebuia să-i determine pe cei care puneau bazele democrației creștine să ridice problema unei societăți creștine responsabile în fața evenimentelor timpului. Tulburărilor provocate de Revoluția franceză, determinate și de legea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În genealogia democrației creștine opoziția față de liberalism este fundamentală, "o eroare fundamentală", după cum spunea abatele Paul al VI-lea, fondatorul, în 1894, a revistei lunare La Démocratie chrétienne. Liberalismul era declarat responsabil nu numai de suferințele muncitorilor, ci și de secularizarea societății. Totuși, în prima jumătate a secolului al XIX-lea a existat un curent catolic liberal pe care-l vom regăsi și în democrația creștină a secolului XX. Odată cu catolicismul liberal au loc primele experiențe politice ale catolicilor într-o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
inițiative sînt activitățile desfășurate de părintele Léon Dehon 14 și de abatele Antoine Pottier. Democrația creștină, afirmă Jean-Marie Mayeur 15, se construiește plecînd de la "refuzul total al societății născute în urma Renașterii, Reformei și Revoluției, dominată de individualism și raționalism, de secularizarea statului, de știință și gîndire". Se schițează astfel, în mod clar, legătura cu catolicismul intransigent, contrarevoluționar și ultramontan, alimentat de magisteriul pontifical. Pretutindeni, în Franța și în Germania, în Belgia și în Italia, programul era asemănător: el își propunea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
autoritatea mareșalului Mac-Mahon, a luat sfîrșit în 1879 odată cu victoria electorală a republicanilor, care a adus în Camera Deputaților și în Senat o majoritate anticlericală a cărei politică avea să se lovească de aceea a Bisericii: laicizarea școlilor, expulzarea congregațiilor, secularizarea spitalelor, toate acestea într-un context general puternic anticlerical. Spania nu a fost mai puțin ferită de această evoluție. Pînă în 1868, influența Bisericii fusese foarte importantă, în cadrul unui stat confesional. În 1868 o revoluție de factură anticlericală i-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii fusese foarte importantă, în cadrul unui stat confesional. În 1868 o revoluție de factură anticlericală i-a pus capăt; dacă după 1874 monarhia a fost restaurată, iar catolicismul proclamat religie de stat, regimul, dominat de conservatorii liberali, mergea în direcția secularizării. La moartea papei Pius al IX-lea, în 1878, Biserica părea să fie atacată din toate părțile, asediată, victimă a unui "complot satanic", după cum se exprima papa în enciclica Etsi multa luctuosa din 21 noiembrie 1873, în care denunța atacurile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Novarum, un text care a pus bazele democrației creștine, "marea cartă a acțiunii social-creștine", cum o numea papa Pius al XII-lea5. Acest magisteriu cu care s-au identificat catolicii intransigenți, caracterizat de un refuz cvadruplu al individualismului, al liberalismului, al secularizării (laicizării) și al socialismului definește generația Leon al XIII-lea, a preoților "oameni ai poporului" și a laicilor angajați în diferite organizații și autonomi într-o oarecare măsură față de reprezentanții superiori ai Bisericii. Această generație a primit o misiune deosebită
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în care se regăseau nobili, țărani, muncitori, meșteșugari, membri ai claselor de mijloc, și care avea printre conducătorii și aleșii săi numeroși clerici, menținea în programul său aspectele legate de apărarea Bisericii, a drepturilor sale, a școlilor catolice, pronunțîndu-se împotriva secularizării. În ciuda promisiunii lui Windthorst (discurs ținut la Papenburg în august 1872), partidul nu s-a putut deschide protestanților din cauza opoziției Romei și a episcopatului. Deputatul Julius Bachem, care chema la "ieșirea din turn", și Karl Muth, fondatorul revistei Hochland, erau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui de vedere, o realizare, el vorbește cu plăcere de Europa națiunilor, considerînd, ca și Benedict al XV-lea, că "națiunile nu mor", arătînd ce este "dreptul la națiune" (discursul de la UNESCO, 2 iunie 1980). Papa introduce, de asemenea, ideea secularizării accelerate a societății: împotriva civilizației comuniste, democrația creștină a știut să se bată, dar ce înseamnă această luptă împotriva unei societăți care și-a pierdut credința în Dumnezeu sau care tinde să se refugieze în culte de substituție? Chiar conceptul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
direcție. În același timp, atenția lui s-a concentrat asupra mișcărilor laicilor, ca de exemplu Comuniune și Eliberare, mai capabile, după părerea sa, de a difuza mesajul Bisericii într-o societate din ce în ce mai secularizată. Anii 1970 au fost cei ai unei secularizări accelerate, caracterizată prin modificarea comportamentelor individuale și o scădere considerabilă a influenței Bisericii. Ca mărturie stă legea privind divorțul, votată în 1971, și mai ales referendumul care a avut loc la 12 mai 1974 privind acest subiect. Rezultatul, 40,7
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
familială și socială, în economie și în politică". Dar Biserica din Italia este astăzi incapabilă să realizeze mobilizările de la sfîrșitul anilor 1940 și 1950, de natură semi-militară, sub o conducere centralizată. După bătăliile pierdute cu divorțul și cu avortul, extinderea secularizărilor, scăderea ratei de natalitate, devenită cea mai scăzută din lume, scăderea procentului catolicilor practicanți, de la 70% în 1950 la mai puțin de 30% în 1991, și a consacraților, puterea de influență a Bisericii nu mai era aceeași. Ba mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de coaliție de centru-dreapta. Partidul norvegian este singurul dintre mișcările democrate de inspirație creștină din țările scandinave care a atins o anumită consistență. În Suedia, forțele religioase s-au regăsit mult timp în Partidul Liberal, dar, fiind confruntate cu puternica secularizare a societății și reproșîndu-i acestui partid de a nu fi apărat bine valorile creștine, a fost fondată în 1956 mișcarea Kristent Samfundsansvar ("responsabilitatea creștin-socială") care a fost concepută ca un fel de lobby, grup de presiune destinat să influențeze toate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]