1,861 matches
-
femei ce se îmbrățișau strâns. îi vorbea războinicului întinzând mâinile, în încercarea evidentă de a-l îmblânzi și de a-i abate atenția de la victimele sale, dar, la un moment dat, acela îl respinse brutal înapoi și, punând mâna pe secure, i-o repezi cu violență în cap. Cu un junghi în inimă, Hippolita îl văzu pe Emerentianus scurgându-se pe jos și dispărând în mijlocul mulțimii ce îl înconjura. O clipă mai târziu, războinicul se năpusti asupra celor două femei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un magnific armăsar alb, părea să discute cu el cu o deosebită încăpățânare. înalt, impunător ca înfățișare, cu fața împodobită cu mustăți lungi și blonde, era cu bustul gol și gesticula înflăcărat, făcând semne cu mâna, în care ținea o secure, în direcția redutei. — Ai idee cine ar putea fi exaltatul acela? întrebă Hippolita. — Să-l întrebăm pe el, zise Mabertus; apoi îl întrebă pe prizonier, care, privindu-l pe războinic, răspunse cu dinții strânși: — Geremar! Se agită tare acest Geremar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu jumătate de gură câteva cuvinte critice, poate chiar sarcastice, cu cei de alături. Nu putea auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe terasă scena fusese urmărită, cu un strigăt de repulsie și teroare, de grupul numeros de oameni ce urcaseră să urmărească desfășurarea tratativelor. Atârnând din nou de șa securea, perfect liniștit, Reinwalt parcurse cu o lungă privire amenințătoare semicercul oamenilor săi, apoi se întoarse spre Mabertus. — Ai grijă, îl avertiză. Dacă nu mi-l aduci, pot oricând să mă întorc aici și să vă pedepsesc, pe tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbile lungi, în mod vizibil chinuiți de o lună de lupte și lipsuri: cu toate acestea nu aveau încă aerul de câine bătut tipic soldatului resemnat deja la gândul predării. Fiecare din ei își ținea alături arme. Văzu săbii ciuntite, securi tocite, țepușe fără vârf, buzdugane strâmbate și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galopul cailor, pasul cadențat al încălțărilor grele ale războinicilor în marș, dar și simpla sporovăială a mulțimii adunate în jurul bivuacurilor, mugetele ce răsunau dinspre turmele de animale, clinchetul sutelor de gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate a lui Atila. Aproape imediat, Sebastianus căută cu privirea printre corturi pe acela al regelui hun. Sangiban îi citi gândul: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puse în fața lui și îl goni cu un picior; apoi, scoțând din foc un tăciune arzător, îl agită energic pe dinaintea botului celuilalt; acela o luă și el imediat la fugă, însă nu prea departe, căci, cu un șuierat rapid, implacabil, securea unui războinic îl ajunse și în țintui în noroi după câțiva pași. Rezervele se împuținau, iar pentru cină un câine mergea de minune. Tovarășul său, mai iute de picior ori poate doar mai norocos, izbuti, în schimb, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmani de cei ce veneau din urmă nu aveau nici o posibilitate să se oprească din luptă ca să-și tragă sufletul și să-și recupereze forțele: erau obligați să ucidă ori să moară. Curând, însă, câțiva turingieni, deschizându-și drumul cu securile, în mijlocul acelui desiș de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ucidă ori să moară. Curând, însă, câțiva turingieni, deschizându-și drumul cu securile, în mijlocul acelui desiș de sulițe, reușiră să deschidă breșe periculoase în rândurile bagauzilor. Cei mai inimoși dintre aceștia veniră în față să-i înfrunte, rotindu-și securile și săbiile. Sângele sărea din rănile înfiorătoare, iar gemetele celor căzuți erau acoperite de strigătele de furie ale combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie calul și îl împinse înainte pentru o ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu toată forța, doborând rapid, unul după altul, doi, trei patru războinici. Alături de el, Odolgan își repezea sabia cu furie scoțând mugete cumplite, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată după-amiaza un stâlp al apărării în acel sector de front; în ultima fază a luptei, rănit de mai multe săgeți, în loc să se retragă sub presiunea dușmanilor, se înfipsese cu picioarele desfăcute în primul rând și, rotind prin aer o secure, se opusese hunilor ca un stăvilar în furtună, ca un turn de apărare, ce se prăbușise doar când se aruncaseră asupra lui câte patru, câte cinci, câte zece, poate. Toți cei de pe colina aceea dăduseră tot ce putuseră, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
19. În toată țara lui Israel nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu avea decît Saul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
un eveniment cu puternic impact și În mod ilicit - adică Împotriva propriilor principii stabile - poftea după o repetare. Un anumit detaliu din lecturile vechi și-l amintea fără efort - momentul din Crimă și pedeapsă În care Raskolnikov lasă să cadă securea asupra capului gol al bătrânei, părul ei unsuros Înspicat cu alb, coada Împletită prinsă cu un pieptăn de os rupt pe gât. Ceea ce vrea să spună că oroarea, nelegiuirea, crima fac mai vii toate fenomenele, cele mai mărunte detalii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dovedească valoarea prin această capacitate de a ucide. Pentru asemenea oameni un sfânt trebuia Înțeles drept unul care este egal În spirit Învârtejirii arzânde a crimei În cele mai lăuntrice fibre ale inimii. Supraomul punându-se la Încercare cu o secure, zdrobind țeste de bătrâne. Cavalerul Credinței, capabil să taie gâtlejul Isacului său pe altarul lui Dumnezeu. Iar acum ideea că Îți poți recupera sau stabili o identitate prin ucidere, devenind egal astfel oricui, egal celor măreți. Un om Între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije străpung inima haosului; tăcerea sângerează; între noi un drum fragmentat de reproșuri. ar trebui să remodelăm poemul-mi-ai spus, să-l facem în formă de ploaie. cuvintele-cuibărite în pământul însetoșat, vor încolți; semnele zodiacale-înscrise pe alba pagină, vor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
loc de visat. Omul, în a lui visare, Uită cum crește o floare. De-ai fost cumva însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cireșele erau aproape coapte, a fost trăsnit, în plină furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl tăiem de tot”, și securea șuieră scurt în vânt. Nu mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
plină furtună. Mi-aduc și acum aminte dimineața aceea rece și sticloasă când umblam desculț și tremurând în jurul lui, neștiind ce să fac și cum să-l mângâi, și pe bunicu’ cu securea în mâna . „Îl tăiem de tot”, și securea șuieră scurt în vânt. Nu mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred deloc în viața de dincolo, dar dac-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apoi, și iar tremura într-o adiere lină; după aceea, tăcu. În liniște, un glas depărtat începu să cheme. Abia se deslușea, venea ca un freamăt prin codrul des: Măi Orofei, măi!... Tăcu și glasul. Și într-un târziu o secure începu a bocăni undeva, în adâncuri, în bolțile mai răsunătoare după ploaie. Femeia pădurarului ieși cu cofa și se îndepărtă spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
botul spre un pâlc de tufe mărunte. Eu mă întorsei, cu Voinea. Auzii, după ce cotii după un pâlc de copaci, strigătul cunoscut. Aici, Hector! Într-un târziu, câteva bubuituri deșteptară singurătățile; liniște se făcu după aceea pretutindeni; contenise și bocănirea securii în pădure. M-a căutat pesemne și pe acasă... zise deodată Voinea, lângă mine. —Cine? boierul? — Da. Văd că m-a găsit și nu mi-a spus nimic. Eu tăcui. Se gândea și Voinea, mă gândeam și eu. Merserăm așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul. Lasă-l, Trăiane, dă-i pace, zise Badea Toma. Acuma se răcorește; mai nainte a pălit cu securea și pe diavol și l-a alungat în piscul lui... Badea Toma râdea singur, pe jumătate încredințat de adevărul lucrului. — Crezi că nu-i așa? se cruci nana Floarea. Am avut eu asemenea întâmplare cu fie-iertatul Negoiță, omul meu. Sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văii. Traian a ajutat lui Culi să se aburce în spatele iepei. Să caut și securicea... și-a adus aminte Traian. Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el. C-un fel de taină: — Ba tu s-o leși, Trăiane. Securea nu se mai găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr a tăcut și s-a supus. Îi era puțintel frică de acel glas schimbat. Atunci să mergem, bădiță. Să mergem, dar să mai stăm o țâră, Trăiane. Spune-mi unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unde îți strălucesc ochii. —Ei și ce dacă ți-a spus Rița? Apoi, nene Gogule, putea Rița să-mi spuie ori să nu-mi spuie, că eu de mult te cântăresc și te-am prețuit. Ajunge-mi nasu tău cât securea taichii, și nu-mi mai trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului să ți se usuce buzele cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]