2,307 matches
-
ideea blecheriană de a metamorfoza realitatea pornind de la ceea ce inevitabil avem deja. De realitate nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
reflecții, traducere de Daniela Ștefănescu, București, Editura Humanitas, 2010. Kierkegaard, Søren, Boala de moarte. Un expozeu de psihologie creștină în vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 2006. Kierkegaard, Søren, Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Scripta, 1992. Lama, Denys, ,,A învăța moartea pentru a trăi mai bine", în Nicolescu, Basarab, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în op. cit., p. 106. 219 Ada Brăvescu, ,,Întâmplări în irealitatea imediată sau modelul narativ al identității", în Tribuna, nr. 146 / 1-15 octombrie 2008. 220Adrian Majuru, ,,Eul chinuit din irealitatea imediată", în Ziarul Financiar, 4 iunie 2010. 221 Søren Kierkegaard, Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen și Elena Dan, București, Editura Scripta, 1992, p. 126. 222 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 50. 223 Søren Kierkegaard, Boala de moarte, ed. cit., p. 95. 224 Max Blecher, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
228 Gabriel Liiceanu, Despre seducție, București, Editura Humanitas, 2013, p .23. 229 Sorin Lavric, ,,Cronica Ideilor: Fatalitatea seducției", în România literară, nr.7 din 2007. 230 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 19. 231 Søren Kierkegaard, Jurnalul seducătorului, ed. cit. p. 2 232 Max Blecher, op. cit., p. 20. 233 Ibidem, p. 27. 234 Ibidem, p. 46. 235 Mircea Cărtărescu, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010, p. 6. 236 Max Blecher, Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu numai) din Laleaua și cei trei pitici (1989), poetul își proiectează cititorii în lumea inocenței, vădind totodată o preocupare pentru valența educativă a textelor. Susținute de o informație densă, dialogurile din volumul Intersecții spirituale evidențiază în F. un interlocutor seducător, care știe să dirijeze cursul interviurilor după câteva repere filosofice și estetice esențiale, urmărind valorizarea culturii românești într-un context larg. Partizan al stilului elaborat, el cultivă un anume liberalism estetic în culegerea Cum să prinzi o pasăre măiastră (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287090_a_288419]
-
pândindu-și victima, să se bată cu pumnii ori să tragă cu pistolul. Firește că o doză de romantism subzistă în Philip Marlowe, în ciuda eforturilor lui Raymond Chandler de a-l pune să evolueze mai ales în situații dezavantajoase. Expresivitatea seducătoare a detectivului provine din singurătate, din puterea de a îndura nu doar adversitatea unor inamici violenți, ci, mai ales, propria melancolie sufocată de un cinism coroziv-înduioșător. Marlowe trezește simpatia pentru că e un înger căzut, un ins la final de etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu e întâmplătoare. Încă de prin 1907, Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându-l drept erou pe seducătorul dr. Thorndyke - ce contrasta puternic cu direcția auster-dominatoare a lui Conan Doyle. Freeman lasă indiciile crimei la vedere, mizând pe inteligența cititorului. În realitate, el doar mimează cooperarea, deoarece povestirea e concepută asemenea unei rachete cu mai multe trepte. Invitat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
distruge crusta impenetrabilă a enigmei, îngăduind participarea subiectivității cititorului la marele festin final. Nu e însă necesar și nici dezirabil să-l duci de nas până la capăt pe adevăratul iubitor de literatură polițistă. Un mister pe jumătate ghicit e mai seducător decât unul în care cititorul rătăcește în plină beznă - notează Chandler (1977, p. 65). El știe ce avantaje ai, ca scriitor, atunci când ești însoțit de un partener - fie și unul virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cele șapte romane ale lui Raymond Chandler. Dar, mai presus de asta, am dorit să reconstituim o biografie prin ricoșeu a marelui personaj Philip Marlowe. El nu e doar figura centrală a creației lui Chandler, ci o ipostază pe cât de seducătoare, pe atât de enigmatică a umanității aflate sub neobosita presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru a se lăsa admirat, ci un om de o extraordinară raționalitate care încearcă, prin strategii retorice pline de suculență, să-și ascundă esența existenței. Masca lui Marlowe, în această primă zi a existenței sale ca erou ficțional, e una seducătoare, strălucitoare, tocmai pentru că astfel de măști ascund cel mai bine. Deși vizita lui la reședința Sternwood pare a ține de rutina muncii detectivului, un impuls subconștient îl avertizează că a ajuns la o cotitură a existenței. Nu cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
buzele îi erau reci ca gheața. Am ieșit pe ușă și am închis-o în urma mea fără zgomot, iar o rafală de ploaie suflă pe sub verandă, mai puțin rece ca buzele ei. Mona Mars este singura femeie din cortegiul de seducătoare întâlnite de Marlowe în răstimpul celor cinci zile ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-o respinge și singura căreia îi va purta o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poetică reformistă în intenție, dar, practic, vag anchilozată după primele cărți ce-i respectau cerințele, Chandler s-a sustras primejdiei de a-și vedea eforturile compromise odată cu epuizarea mesajului. Mizând pe expresivitatea literară, el a făcut din mesaj un obiect seducător: înainte de a fi un joc al minții, el este un joc al sufletului. Ce izbește la lectura celei de-a doua cărți a lui Chandler este libertatea pe care și-o ia autorul în raport cu formula literară asumată. Nici unul dintre detectivii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anilor ’40. Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The High Window, Farewell, My Lovely sau The Lady in the Lake, femeile sunt distribuite în partituri negative - ceea ce nu le face mai puțin seducătoare. Doar corifeii corectitudinii politice sau victimele interpretărilor din sfera gender studies ar putea vedea aici un antifeminism visceral. De altfel, problema intelectualilor din această categorie este că nu se adresează niciodată realității. Ei nu doresc să schimbe starea de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doilea. Recitind, la intervale neregulate, una sau alta din aventurile lui Philip Marlowe, am păstrat un atașament tandru volumelor care mă cuceriseră în adolescență, The Big Sleep și The Little Sister. Aveam toate argumentele: ele reprezintă două ipostaze complementare ale seducătorului detectiv, ipostaze în care trăsăturile bitter-sweet se decupează irezistibil. The Long Goodbye (Rămas-bun pentru vecie) mi se părea, pe de o parte, insuficient de „antrenantă”, iar pe de altă parte, dezamăgitor de săracă în cadavre. O lectură „profesionistă” ce exclude
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pare să aibă nici un motiv de a refuza plăcerile - oricât de întâmplătoare - oferite de femeile întâlnite. Subzistă, însă, în aceste scene un aer de falsitate, de simplă și brutală mecanică: ele n-au nici dezinvoltura risipită în jur de un seducător de profesie, dar nici tensiunea jenată a unui adolescent ce vizitează pentru prima oară bordelul. Totul se desfășoară într-o penumbră pe care Chandler a populat-o cu prea multe cuvinte și prea puțină grație. Un alt termen care se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a revigorat pe Sherlock Holmes în The Italian Secretary, iar Juliette Shapiro a propus o continuare la Mândrie și prejudecată de Jane Austen. În spațiul românesc, Radu Albala s-a amuzat să încheie munca lui Mateiu I. Caragiale, imaginând o seducătoare soluție pentru nuvela neterminată Remember. Sunt doar câteva exemple dintr-o veritabilă galaxie a „continuărilor”.) Cu toate aceste atuuri, deși premisele păreau să indice un succes, Perchance to Dream a avut parte de o primire negativă. Mitologizarea lui Chandler, prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos de a-și păstra specificitatea. Drumul de la crimă la descoperirea făptașului trebuie să fie, obligatoriu, descrierea unei iluminări, a obstacolelor învinse de eroul prins în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a-l „moderniza”, printr-un efort deloc ascuns de sincronizare epică și etică, n-au dat rezultatele scontate. Sub pana lui Parker, Marlowe vorbește mai liber și acționează mai dezinhibat în relațiile cu femeile, dar asta nu-l face mai seducător decât fusese la prima lui apariție ca personaj de roman. Martin Amis oferă o descriere adecvată atunci când vede în primul Marlowe o figură ce plutește undeva între cult și mit: el este în egală măsură fierbinte și rece, viril și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
apă (văzute, de altfel, cu anxietate), ci aceea a diversității umane, a climatului cultural, a inepuizabilului realității, în care identitatea și alteritatea se războiesc necontenit, o neașteptat de modernă „poezie” a cotidianului face din această proză de călătorie o lectură seducătoare și dinamică. Autorul nu „instruiește” despre țări, drumuri, vapoare, ci despre secretul călătoriei ca experiență unică, fundamentală. R. a tradus versuri din numeroși autori francezi, dar și din Domenico Oliva, Leopardi, Schiller, Uhland ș.a. A transpus fragmente din proza lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
vii să elibereze o parte din Lumina Înghițită, Trimisul Își face apariția În mijlocul Cerului. Arhonților masculini li se arată sub chipul unei Fecioare de Lumină, goală și de o frumusețe extraordinară; Arhonților-femele li se Înfățișează drept un tînăr gol și seducător. Augustin și discipolul său Evodiu cunoșteau o versiune conform căreia acest rol era Îndeplinit de cele douăsprezece Virtuți 63. În ambele cazuri rezultatul este același: Înclinațiile spre luxură ale Arhonților sînt potențate. Masculii, cuprinși de dorința de a o poseda
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mărul mîncat de Adam, Îi poartă pe Seth Valentinus cel lipsit ce memorie și pe puternicul Protoantrop Thomas Prescors spre planeta Lucifer, printr-un Încîlcit labirint de găuri negre. Pe Lucifer, Prescors este ispitit de Ruha, sora lui Saklas, de seducătoarea ei mamă Achamoth și de demonesa arimaneană Nekbael, cea care Își ucide iubiții În chinuri groaznice și delicioase. Saklas Încearcă să distrugă puternica triadă prin potop, la fel cum distrusese odinioară omenirea. Însă cele trei fug, Îndreptîndu-se spre Hyperboreea, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bunul gust, sensibilitatea și inventivitatea proprietarului. Simplitatea pastorală este savant îmbogățită de varietatea perspectivelor, de așezarea neobișnuită a obiectelor care atrag privirea (nerăbdătoare să le admire pe toate rând pe rând). Miza este de fapt seducția. Dacă mica locuință e seducătoare, Mélitte îi va ceda proprietarului. Iar casa seduce prin acumularea surprizelor bine pregătite: varietate, abundență, bogăție, gust, strălucire a culorilor și stofelor, lumini, totul provoacă admirație: e templul ingeniozității și bunului gust. În curând va fi cel al dragostei. Profitând
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să aibă un caracter particular. Analogia, raportul proporțiilor decid senzațiile noastre, o încăpere te face să o dorești pe cealaltă, această agitație ocupă și ține în suspens mintea, este un gen de bucurie care satisface"253. Privirea captivată este prada seducătorului. Lăsăm la o parte problema de a ști dacă surpriza este împărtășită de către regizor și dacă Doamna T... și libertinul din Casa cea mică n-au descoperit fără voia lor dragostea, un sentiment și o bucurie nouă, cea a gazdei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
le fac sunt întotdeauna sincere; dar au un fel de a părea că se interesează de cineva ce te poate înșela mai mult decât vorbele. Laudele umflate ale elvețienilor nu-i pot amăgi decât pe proști; purtările francezilor sunt mai seducătoare tocmai prin aceea că sunt mai sincere [...] nu sunt deloc falși în manifestările lor; sunt în chip firesc îndatoritori, omenoși, binevoitori, și chiar, orice s-ar zice, mai deschiși decât orice alt popor; dar sunt flușturatici și nestatornici. Au, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
toți cei care se reped ca să mă rețină, sar peste bara de sprijin în timp ce mâinile care mă țin sunt obligate să cedeze unele dup altele"522. Aceasta înseamnă că aruncatul pe fereastră apare ca unică soluție 523. Balconul este mai seducător. ("E plăcut seara pe balconul nostru")524. Spațiu intermediar, el permite corpului să se degajeze și să rămână, fără a fi în afară, în exteriorul interiorului. Ceea ce Kafka reprezintă admirabil în superba scenă din Dispărutul în care Karl Rossmann și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]