2,270 matches
-
nu schimbă nimic din așteptarea tot mai neîncrezătoare a unui semn de pace, din perplexitatea în fața noilor elite, și a comportamentului celor, până mai ieri, părtași la o altă lume, la o altă filosofie. Alice Voinescu, vorbitoarea în public, conferențiara seducătoare (deși nu-i prilej să nu-și reproșeze uscăciunea prelegerilor ei), trăiește, aproape cronometrându-le, cu toate că vine un timp când însemnările se răresc, până la a fi doar câteva presărate pe un an întreg, două degradări. Slăbiciunea biologică, lăsând urme în
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
Elena Zaharia-Filipaș Ion Vinea și Petru Dumitriu - doi scriitori din generații diferite, talentați, bărbați seducători, foarte deosebiți ca temperament artistic și uman: unul - contemplativ, boem, risipitor; celălalt - pragmatic, energic, ambițios. Probabil că drumurile lor nu s-ar fi intersectat niciodată dacă n-ar fi fost la mijloc o femeie, scriitoare și ea, fascinanta Henriette Yvonne
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
epistolar cu Filip Lahovari, ori din celebrul episod amoros cu Nae Ionescu), și ea autoarea unor mots d’esprit, a unor verdicte necruțătoare, și, în general, posesoarea unei atitudini neechivoce de amazoană, dotată cu „spirit de cravașă“ și autoarea unor „seducătoare coregrafii dictatoriale“, „voluntara, senzuala, năstrușnica, drăcoasa, apriga Cella“. Două intelectuale autoare ale unor jurnale de marcă dedicate inter- și postbelicului, Alice Voinescu și Jeni Acterian, se alătură galeriei de portrete exemplare; pe Alice Voinescu însă Dan C. Mihăilescu o asimilează
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
fiul lui Raoul Barnèche, jucător pasionat de bridge, care - enervat de prestația slabă a soției sale, Hélène, partenera sa de joc la un campionat - a mâncat un popă de treflă. Trebuie amintită și Chantal Audouin, femeie coaptă, dar încă foarte seducătoare, prototipul femeii indepedente și amanta unui carismatic politician fără gât, care-i vine până la umăr. Pentru ea „un bărbat e un bărbat. Nu există bărbat însurat sau interzis”. Ca observație anecdotică, trebuie spus că există cititori care au interpretat acest
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
-i vine până la umăr. Pentru ea „un bărbat e un bărbat. Nu există bărbat însurat sau interzis”. Ca observație anecdotică, trebuie spus că există cititori care au interpretat acest personaj ca pe un alterego al autoarei, recunoscându-l în politicianul seducător pe controversatul Dominique Strauss-Kahn cu care scriitoarea nu se ferește să admită că a avut o relație amoroasă. Singurul cuplu fericit din carte (singurii indivizi fericiți, pentru că nu toate personajele formează cupluri) sunt soții Pascaline și Lionel Hutner. Ei par
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
tragică repede amortizată de valul de exuberanță al succesului pe Wall Street. Cei puternici îi încalecă pe cei slabi, dominația este una intens sexualizată, plăcerea vine din a face bani foarte ușor, în cantități mari, utilizând ceea ce-i este propriul seducătorului: limbajul adecvat. Fiecare angajat devine un seducător profesionist, fără scrupule, în raport cu clientul său. Scorsese nu și-a inventat personajul, filmul fiind realizat după autobiografia unui real Jordan Belfort, un Gatsby depravat, patronând uriașe jet parties, drogându-se într-o veselie
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
al succesului pe Wall Street. Cei puternici îi încalecă pe cei slabi, dominația este una intens sexualizată, plăcerea vine din a face bani foarte ușor, în cantități mari, utilizând ceea ce-i este propriul seducătorului: limbajul adecvat. Fiecare angajat devine un seducător profesionist, fără scrupule, în raport cu clientul său. Scorsese nu și-a inventat personajul, filmul fiind realizat după autobiografia unui real Jordan Belfort, un Gatsby depravat, patronând uriașe jet parties, drogându-se într-o veselie și sfârșind în pușcărie, însă nu ca
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Istoric, cu prăvălii și viață socială), de galben (lumea bună), de albastru, de verde și de negru (mica burghezie). Culorile cuprindeau mai multe mahalale, iar lectura numelor, cu mica lor istorie, cu notele de subsol foarte ample, e un exercițiu seducător. De pildă, Caimata, cu celebra ei biserică dărâmată de Pache, când a construit bulevardul cel nou, înseamnă, în grecește, copilărie, deci se poate ca acolo să fi fost mahalaua natală a ctitorului. Batiștea își trage numele de la obiceiul femeilor de
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
fel și chip, la literatura antebelică. Neavând dispute solide, afară de inepțiile proletcultiste, ei se leagă, aproape orfelin, aș spune, de eficacitatea înaintașilor, interziși în epocă. Sau își fixează modele dintre ai lor, de unde extrag, adeseori, vitalitățile necesare. E cazul optimistului seducător, cum îl numește pe Nicolae Manolescu, a cărui cronică literară „a interesat cel mai mult din tot ce apărea în publicațiile literare, captând irezistibil, în toată această epocă, atenția tuturor”. Cu „viitorul închis”, ei își creează propriile cazemate intelectuale, jonglând
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
Aix-Marseille (1945-1955). Am avut ocazia să-l cunosc pe Ghislain de Diesbach în vara anului 2001, la Sinaia, cu ocazia Conferinței Internaționale a PEN Clublui Român. Istoricul se afla pentru prima dată în România, unde de altfel era cunoscut grație seducătoarei biografii a Marthei Bibescu intitulată Prințesa Bibescu 1886-1973. Ultima orhidee, tradusă de Constantin Popescu și apărută în 1998 la Editura „Vivaldi”. În fragmentul pe care îl oferim cititorului este relatată prima întâlnire a scriitorului cu prințesa Martha Bibescu la locuința
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
s-ar fi născut în Toscana și ar fi studiat la Roma. Pentru Wölfflin (1905), Dürer a fost „un mare talent care și-a pierdut instinctele imitând caracteristici străine”, un „Samson care și-a pierdut virilitatea în poala unei Italii seducătoare”. Nimeni însă n-a pus la îndoială că, după două, necaracteristice pentru vremea respectivă, călătorii în Italia, Dürer se reîntoarce la Nürnberg în 1507 un artist schimbat. Un prim contact cu opera lui Mantegna și interesul renăscut pentru arta Antichității
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
stăpânit de nebunie, se aprinde. Apusul primește, hrănește, limpezește, analizează - preschimbă flacăra în lumină. Până acum așa a fost împărțită extraordinara colaborare - bărbat și femeie - pe lume. Orientalul este bărbatul Europei !” Cât despre poetul din Alexandria, Kavafis, „înțelept, ironic, hedonist, seducător, plin de memorie”, cu vocea sa „plină de nazuri și de culoare”, el e o primă emblemă a împetirii celor două lumi. Ai spune că străbaterea deșertului nu poate prilejui pagini mai strălucite: aventură în care Kazantzakis se recunoaște din
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
subconștientului. „O clipă șovăii, ca în urma sa ma hotărăsc iar. Alergai spre dânsul, nerăbdătoare să mă dau toată lui. El nu ezită ... Îmi cuprinse că o flacăra trupul și sufletul, mă încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură. Era somnul” (72). Nicio mirare că Sărina Cassvan ne lasă cumva cu dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul victimei
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
încătușa din ce in ce mai mult, pana reuși să-mi închidă pleoapele ... Seducătorul îndrăznețul mă fură. Era somnul” (72). Nicio mirare că Sărina Cassvan ne lasă cumva cu dorințele stârnite, dar nepotolite. Aceasta este și esență eternei seducții. Ceea ce e minunat e că seducătorul cassvanian vrea nu doar trupul, ci și sufletul victimei sale. Zâmbetul din final se adresează atât cititorului, cât și autoarei înseși. În egală măsură, scriitura Sărinei Cassvan seduce și se lasă sedusa, râde spre noi și de sine.
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
Americii profunde. Amândoi mentorii trăiesc o mare pasiune pentru o femeie mult mai tânără, judecată sever de cei din jur. Perechea ucenic-maestru trăiește sub spectrul literaturii: scriitori care scriu despre alți scriitori. Maeștrii au aceleași trăsături: firi energice și bărbați seducători, practicanți ai sportului (natație, box). Puși sub acuzare, își declară inocența, dar nu se apără. Ucenicii reușesc să depisteze minciuna camuflată abil din biografia maestrului. Secretul din trecut este într-adevăr zguduitor și schimbă tot ce se știe despre ei
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
stinge, a vremii care se transformă, cu oameni cu tot. De așteptat, și totuși șocant. Bună parte din primul volum al Jurnalului, care se încheie în preajma Anului Nou 1943, e despre Stello, soțul Alicei, avocat. Om de lume nouă, frivol, seducător, care iubește ca un amant și pe care ea îl iubește ca pe un copil. Cu efuziuni de profesoară, mereu pusă pe modelat. Și nu e singurul pe care-l are în vedere. Efortul de a îndrepta alte vieți, chin
Yesterday’s tomorrow by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2967_a_4292]
-
de iarnă, când se simte deja freamătul darurilor de Crăciun, mi-au sosit din Paris două minunate cărți, care, fiecare în felul ei, constituie un extraordinar instrument de explorare a literaturii pentru copii, pe cît de util, pe atît de seducător. Este vorba, în primul rînd de mult așteptatul Dictionnaire du livre de jeunesse, elaborat de o echipă de cercetători sub coordonarea unor reputați specialiști, Isabelle Nières Chevrel și Jean Perrot, apărut recent la Editions du Cercle de la Librairie, Paris. Cîteva
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
tip numită, atît de inspirat ” La joie par les livres” (Bucuria prin cărți). Publicarea celei de a III-a ediții arată interesul de care s-au bucurat precedentele precum și nevoia de actualizare a producției editoriale, tot mai diversă și mai seducătoare. Chiar și pentru cititorul obișnuit, nespecialist și neprofesionist, e pasionantă parcurgerea din aproape în aproape a minunatului volum, adevărat ghid pentru vastul ”continent” cum spunea Denise Escarpit, al cărții pentru copii, care dă o idee despre diversitatea, bogăția, performanța artistică
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
neamț care i-a șoptit " Drum bun, curajosule, ești liber. Descurcă-te!". Dincolo de efectul imediat asupra biografiei autorului, mai e ceva: a trebuit să treacă aproape cincizeci de ani pentru ca un altul decît Paul Miron să poată da curs acestui seducător mesaj șoptit. Libertatea a fost, se poate spune, tema vieții lui Paul Miron, fie că o regăsim în călăuza fugarilor din România comunistă spre Vest, în studentul din Franța "năuc de libertate", în acțiunile de pe "frontul țară-exil" sau în felul
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
Aurel Pantea Leșinam prin baluri, eram absurzi, desfrînarea ne era singura regulă, și ne era frig, cumplite erau secundele, cînd beam poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent și melodramatismul cosașian bine temperat fac spectacol în fraza (densă, muzicală, inteligentă) cu cel mai precis și mai seducător adjectiv din întreaga noastră literatură. Căci, nu-i așa, ,exactitatea nu e decît secretul, divulgat, al metaforei care e viața."
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
manifestă și interesul lui Alexandru Lupu. Un disc solar imens, înscris într-un pătrat, cu o suprafață plană care opacizează spațiul și blochează privirea înlăuntrul unor evenimente expresive complet autonome față de orice reper exterior, reprezintă atît o variantă pregnantă și seducătoare de sculptură ambientală, cît și un fel de reper spiritual într-un sistem religios neprecizat, un amestec de mandală, de altar votiv și de indicator straniu pentru un privitor dintr-un alt plan decît acela terestru. Și, în final, cel
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
de ideea creștină a pătimirii și umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843), unde seducătorul Johannes trăiește, la fel ca ironiștii romantici, într-o permanentă reflecție a reflecției, analizându-și, cu distanțare calmă, sentimentele. Pasajul ar putea fi considerat și un semn al despărțirii lui Kierkegaard de Regine Olsen
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
umilinței. Observațiile despre criticii literari, care ar ,aranja" autorii, anticipează neînțelegerile lui Kierkegaard cu Ludvig Heiberg (1791-1860), arbitrul gustului literar al epocii. Descrierea rolului ironiei în legăturile de dragoste duce cu gândul la Jurnalul seducătorului din Sau-sau (1843), unde seducătorul Johannes trăiește, la fel ca ironiștii romantici, într-o permanentă reflecție a reflecției, analizându-și, cu distanțare calmă, sentimentele. Pasajul ar putea fi considerat și un semn al despărțirii lui Kierkegaard de Regine Olsen, care avea să aibă loc în
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
e ironia. ș...ț În toate aceste cazuri și în altele asemenea, trăsătura caracteristică ironiei e libertatea subiectivă care are în puterea sa, în fiecare clipă, posibilitatea unui început și nu e deranjată de situații anterioare. Toate începuturile au ceva seducător, pentru că subiectul e încă liber, și aceasta este plăcerea care-l atrage pe ironist. În asemenea momente, realitatea își pierde pentru el valabilitatea; e liber și deasupra ei. De acest lucru a fost conștientă biserica romano-catolică în anumite puncte, și
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]