18,720 matches
-
Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit cu o înverșunare pentru care nici o minte limpede nu are vreo explicațiune. Îmbrățișînd această lume vie și colcăitoare a Bucureștilor, lume care seamănă bine cu un mușuroi de furnici, fascinant de la distanță, dar care îți umple ochii de oțet dacă ai lipsa de prevedere de a te apropia peste măsură, doamna Pârvulescu știe să deosebească binele de rău, frumosul de urît, traiul activ
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
în veci. Cerul în desfășurare asemeni unui planiglob Pe-această planșă vezi îngeri luminoși căzând în avalanșă. Zborul ca dorință Vai de păsările fără o aripă, vai de păsările fără o aripă, vai de ele, ceruri, căci au început să semene cu noi, oamenii! Taina Călătorul neobosit cunoaște taina pe dinafară: în cer nu se urcă, în cer se coboară. Autoportret cu două aripi legate de umeri Sunt o pasăre ce zboară în cerul din luciul apei fără să se scufunde
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
în dosul păduricii de stejari". Dar Rudin nu se dovedește a fi Marele Cal! După plecarea precipitată a lui Rudin, Natalia are o discuție cu maică-sa, apoi iese din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei și se gîndi: "Îmi seamănă... va fi pătimașă... Mais elle aura moins d^abandon..." Deci ea fusese și mai și! Avem certitudinea imediat. Căci iată ce face Doria Mihailovna după ce-și dădăcește fiica. Îndată ce guvernanta plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o liniști... se
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
-mă pe calea cea bună a surâsului, aruncă-mă în grădina cu flori a paradisului pierdut de dincolo de lumină... și dă-mi o speranță călătoare de a nu înnebuni așteptându-i semnul celui care... nu mă vrea! Ușierul lui Celan seamănă cu bărbatul care zace în mine degeaba îl rog să-mi deschidă ușa spre împărăția Luminii! o stea se aruncă în mare se stinge/ stana de piatră zâmbește!
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
își serveau chelnerul și o făceau cu același profesionalism" (pp. 344-345). În foarte multe privințe bucureștenii interbelici erau confruntați cu problemele celor de azi. Chiar dacă în perioada interbelică nu existau computere și televiziune prin cablu, situația editării și vînzării cărților semăna, ca două picături de apă, cu cea din zilele noastre. Regele Carol al II-lea a instituit începînd cu anul 1934 Săptămîna cărții � echivalentul Tîrgului de carte de azi) în care editurile ofereau reduceri de 20, iar cititorii aveau
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
am învățat". În plus, Tudor Călărașu nu vede în copilul acela, cu pasiunea lui ciudată pentru citit, un sprijin viitor pentru frați lui, ca, altădată, Ștefan a Petrei Ciubotariul. Viitorul copiilor săi, Tudor Călărașu îl vedea în Siliștea-Gumești, arând și semănând cele paisprezece pogoane de pământ pe care se străduise din greu, luptându-se cu impozitele, să le păstreze intacte. Cu toate dificultățile prin care trecuse pentru a urma școala, în interiorul său copilul Marin Preda rămăsese neclintit, colțuros și încăpățânat căci
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
Ion Manolescu Detectivistică literară Preface astăzi traseul bio-bibliografic al lui Alexandru Monciu-Sudinski seamănă mai degrabă cu un demers detectivistic, decît cu unul de istorie literară. Cititorul interesat de evoluția unuia dintre cei mai talentați prozatori români ai anilor ’70 are de furcă încă de la identificarea numelui: grafiat cînd Monciu-Sudinski (1971, la debutul, cu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul), asistenta Jeni se freacă de navetiști prin trenuri ("cu gura sclipind frumos, numai argint și aur"), excitată de aglomerația trupurilor muncitorești (Disciplina). Totul seamănă cu un tablou foto-realist de Helnwein, în care indivizi deraiați psihic sau mutilați corporal își exhibă rănile cu o seninătate veselă, sub privirea crudă și voluptuoasă a publicului. Atunci cînd e acționat declicul sastiselii, poezia proletară a cinismului și stupidității
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
este și acum: trebuie să te scuzi umil dacă ai vreun talent și să faci imposibilul să treci cât mai neobservat. Artistul român, oricare i-ar fi talantul încredințat de Providență, deranjează societatea prin însăși existența lui. El o să-i semene întotdeauna copilului din povestea lui Andersen, celui care strigă din mijlocul mulțimii "Împăratul e gol!" Or, asta nu se iartă ușor. Am înaintea ochilor o carte impresionantă, despre curaj, pe care s-ar putea ca Ileana să o traducă în
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării, pe fundalul oferit de țărmul hașurat de zborul capricios al pescărușilor de la și
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
mic, dar delicios, calcul. Dacă eu, mort-copt, aș reuși să scriu zilnic, cîte o scrisoare, timp de trei ani, am ajunge ca pe la jumătatea lui '83 să aveți un valizoi ticsit cu o mie de plicuri! Ceea ce ar începe să semene a operă!! Scriindu-le, după cum v-am spus, în direct, fără ciorne, fără copii, risc să se piardă, datorită poștei, vreo, să zicem, două-trei sute. Rămîn opt sute; e de ajuns! Plus că am scuza că cele mai frumoase au dispărut
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
Wake, dar e totuși altceva. Refuzul sintaxei băiețelului Eli (știm ce-nseamnă numele în ebraică), care cunoaște fără noimă doar cuvintele, nu ne duce propriu-zis undeva. E o metaforă al cărui sens trebuie altfel căutat. Realitatea jupuită, văduvită de sintaxă seamănă cu orice, inclusiv cu ea însăși. Prea multele căi pot însemna, astfel, inclusiv nici una. Esența ține tocmai de conștientizarea numeroaselor straturi suprapuse parcă la infinit și în mijlocul cărora nu se află nimic: teoria rizomului deleuzian. "Parcă-l și văd pe
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Secession și un cuib cu grafeme dintr-un idiom dispărut, 'nainte de '900, în marea dalmată mâine master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine, ca umbra: acasă,-n Oldenholm, calculează amurgul hebdomadar; face o medie sub cumpăna zării, o ia îndelung în privire și-o toarnă de-a dreptul, în golul memoriei, sub forma unui fluviu oarecare ca și tine, dreaptă
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
ca și tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori până'n șira lactee, a curs o cascadă cu graminee de apă peste pământul său mic boreal sora mea seamănă o amiază cu tine: pictează pe câmpuri, vangoghian, mari adevăruri și incantația; apoi barizul muiat într-o mână de stele, pe umerii ei, o fac să fie un warrior sarmat petrecut în legendă ferecat în zale podul vin până la pod
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea să îi joace urîte feste - de pildă un demon repetent și răutăcios să-l îndemne să afirme nu că bătrînul intrase în moarte cu aerul că doormea ci că dormea semănînd mai degrabă cu un om mort. Sînt zile confuze cînd nici premiantul clasei nu știe traducerea corectă: dacă intri sau ieși din somn... Corzi ...iar deschizînd burta protonului vei vedea palide filamente ce vibrează la adierea vidului conținut în cochilia
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
pe fața mea. O cută adâncă taie osul frunții tale. Am putea să nu ne vorbim cu anii stând la capetele opuse ale mesei de sărbătoare. Privirea mea trece prin flacăra lumânării lăsând urme de arsuri pe carnea limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol. Dacă am fi murit nu am fi păstrat acum o
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu în Gorj, ci printre neamurile din partea mamei, țărancă de la Verșeni, de pe malul Moldovei. O chema Profira (nume pe care autorul Șoimilor îl va da primului său născut, scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A murit de tânără, la 34 de ani. Bunicul, "un bătrân voinic, roș la obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să semene întru totul cu alta. Astero alerga înainte și înapoi, de la Zoltan spre mine, lingându-ne la amândoi fețele. Apăruse și Rakel cu un pled roșu punându-l pe umerii lui Zoltan, care părea închis într-un cocon, exact așa cum îl
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
o carte despre xenofobie, examinând conceptul de «acasă» și «străinătate», punând întrebări care ne ating profund, pe tema exilului alăturându-se prin asta celor mai buni scriitori de la noi. Simpatia mea pentru Melinescu e în creștere." Aftonbladet * "Romanul Gabrielei Melinescu seamănă cu o frumoasă muzică de cameră din patru părți muzicale: primăvara, vara, toamna și iarna. Schimbările anotimpurilor eliberează memoria: astfel încât totul se ridică la suprafață din adânc. Dar scopul său nu e reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui '77 avea să dea primele semne că va sparge plafonul. Într-un fel, destinul nostru literar, al optzeciștilor, a semănat. Noi n-am ieșit pe piață din fragedă pruncie. Încercările și erorile se țineau lanț. Dar, pînă atunci, frecam și întristam hîrtia de o lua dracu'. Madi era curtată de mai mulți băieți pe care, dacă avea pică, dacă n-
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
curs studenților mei cu ilustrări practice din sonatele pentru pian și vioară, Sonata Kreuzer, Sonata Primăverii, și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și femeie care nu e femeie, Aubrey îi evocă totuși pentru o clipă naratorului o natură cerească de serafim: În paloarea-i lunară, cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfățișare în acele clipe nimic omenesc, semănînd mai mult a serafim, a arhanghel decît a făptură omenească" (p. 44).2) Cînd îl așteaptă zadarnic la locul convenit, în noaptea fatală, iritat, naratorul neagă sugerata homosexualitate a personajului închipuindu-și-l heterosexual "în brațele vreunei femei, a cărei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa măsură încît pînza dreptunghiulară a lui Mignard părea o oglindă în care se privea și se vedea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
încântau, mărturisesc, peregrinările acestea rapsodice; niciodată nu știai dinainte de unde vei pleca, nici unde vei ajunge cu el. În timpul drumețiilor sale, majoritatea auditorilor săi nu știa nici măcar unde se află. Fragmentarul era atât de total în cunoștințele pe care le semăna în vânt precum fata suflând pălăria cu semințe a păpădiei de pe coperta Micului Larousse ilustrat, limitele, delimitările speciilor acelor cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
barierele cad și sunt atât de lesnicioase mijloace de comunicare, acea peregrinatio academica pe care Evul Mediu creștin o practicase. Dar cu toate că știu că universitatea viitorului, o universitate să-i spunem a epocii Internetului în care am intrat deja va semăna prea puțin cu aceea de azi, totuși mi-ar părea bine ca acea universitate al cărei spațiu ar fi într-o expansiune fără limite n-ar uita cella monastică medievală a magistrului înconjurat de câțiva discipoli aleși, ba chiar și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]