1,859 matches
-
structuri figurative. Analizând problemă imaginarului, G. Durând reconstituie un traseu antropologic al imaginilor (Wunenburger [1997] 2004: 97). Formarea imaginilor se axează pe trei sisteme reflexologice (reflexe posturale, digestive și posturile sexuale). Dincolo de această infrastructură a sintaxei imaginilor, se află o semantica simbolică. Aceasta se înscrie în imaginarul cultural, subiectul producător de imagini fiind un subiect istoric. * hermeneutica (K. Jaspers, M. Heidegger, P. Ricœur). Într-o abordare hermeneutica (Wunenburger [1997] 2004: 103), înțelegerea imaginilor nu se poate opri la modul dominant al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
șlefuire a (auto)portretului/ imaginii (non)verbale a candidatului politic. În continuare ne propunem să oferim diferite modele de analiză semiotica unor discursuri politice (non)verbale din campaniile electorale din 1996, 2000 și 2004 din România. ÎI.4.a. O semantica a predicației electorale 40 Ion Iliescu vs Emil Constantinescu (1996) Menționam în I.2.a. faptul că analiza corpusului discursiv (CD) pe care o propunem este, de fapt, o combinare a teoriilor semantice ale lui Jean-Jacques Courtine (1981) și Bernard
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
doilea este teritoriul posibililor parlamentari. Acest subcâmp de sus este dominat de tinerii PD-iști. Legătură dinte cele două subcâmpuri se obține prin codul kinezic al gestualității mâinii. Configurația (palmă deschisă) și direcția (în sus) a mâinii drepte sugerează configurația semantica a mentorului politic care își prezintă echipa spectatorilor. * Dualitatea sus/ jos reprezintă "confruntarea" dintre realitate și ideal. Și totuși, se poate observa un paradox dacă luăm în considerație reprezentarea lingvistică și cea vizuală. Astfel, dialogul dintre alegători ("Oamenii matale de ce
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și motivat, format din două componente: * componente fizice: direcția, vehiculul (brațul, mâna, degetele, capul etc.), planul (orizontal, vertical sau oblic) și poziția. Comparația dintre diferiții semnificanți care compun un gest conduce către cea de-a doua componentă, si anume cea semantica. * componente semantice: fiecare dintre elementele fizice menționate poartă o functie simbolică aflată în conștiința noastră. Astfel, o expresie gestuala are o dublă funcție: de a fi parte a deicticelor prin desemnare și localizare concretă și de a descrie argumentarea prin
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Praeger, p. 64. 24 http://www.houseofnames.com/xq/asp.c/qx/berry-coat-arms.htm 25 Construind o teorie a notației, Nelson Goodman (1976, Languages of Art) menționează trei condiții prin care un sistem de reprezentare devine pictorial: densitate sintactica, densitate semantica și plenitudine relativă. În cartea On Images their Structure and Content, John V. Kulvicki (2006) reinterpretează condițiile lui Nelson Goodman în cadrul sistemului de reprezentare pictorială. Kulvicki consideră că trăsăturile relevante ale reprezentărilor numite de Goodman cu acronimul CCA ("character constitutive
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cu Biblia, si anume Cartea lui Iov, si cu Sfîrșit de partida a lui Samuel Beckett. "În catalogul imaginilor shakespeariene, întocmit de Caroline Spurgeon, autoarea compară bestiariile din Othello și Regele Lear. În ambele tragedii animalele sînt înfățișate în sfera semantica a suferinței și a cruzimii; a suferințelor care trebuiesc indurate, a chinurilor care se impun oamenilor. În Regele Lear este vorba de magnifice și sălbatice fiare de pradă: tigrul, vulturul, mistrețul... Imaginea muștelor va reveni în Regele Lear într-o
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lumii apusene, iar centrele de putere și de inițiativă vor fi la Hong Kong, la Singapore, la Tokyo, la Rio, la Bombay, mă rog, în emisfera sudică. Dar mi-e aproape imposibil să-mi imaginez o situație în care gramatica și semantica relațiilor umane, a funcționărilor sociale, să nu fie cea stabilită de Occidentul ultimelor trei-patru secole. Deci, fie direct, fie indirect, viitorul e pregătit în Vest, iar acum în esență în lumea americană. Înțeleg prin asta o seamă de lucruri. De
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
la Editura Universității Petru Maior, sub semnătura lui Dumitru Mircea Buda. În cartea sa, Războinici invizibili. Protest și literatură în opera Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, (la origine, teza de doctorat a tânărului universitar) D. M. Buda urmărește semantica exilului și problema receptării scriitorilor din exil de către publicul de limba maternă. Autorul realizează o trecere în revistă a operei soților Lovinescu Ierunca, comentând receptarea lor în publicistica românească. Studiul, deși bine documentat, nu beneficiază de atenție din partea criticii contemporane
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii înconjurătoare, ce ascunde canonul de umanitate în codul semanticii kafkiene menită să reînnoiască neliniștea, angoasa, să domine mereu condiția umană. În mod paradoxal, pentru a nu se îneca în Fluviul Uitării, un critic nu trebuie să spună tot, încât lăsăm intactă plăcerea cititorului de a deschide cele cinci fermoare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a teoriei literare, a stilisticii. O realitate incontestabilă este faptul că limbajul poetic, esențial ambiguu, operează prin sugestie și simbol, prin sensuri conotative, metaforice, așadar, pentru ai descoperi mecanismele semnificării, se impune un demers analitic ce apelează la noțiuni de semantică și stilistică. Procedăm astfel cu simbolul bacovian al plumbului, de exemplu. Pentru a descoperi semnificațiile multiple ale acestui semn artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Studiul nostru are ca obiectiv cercetarea situației psihiatriei în Moldova de la cele mai vechi informații până în prezent. Pentru o mai bună unitate a lucrării s-au separat capitolele: I. Evoluția ideilor despre boala mintală, despre bolnavul psihic, evoluția morbidității, a semanticii psihiatrice, a etnopsihiatriei Moldovei. II. Evoluția patogenezei și asistenței psihiatrice în ospiciile de mănăstire și în casele de recluziune; evoluția asistenței psihiatrice în instituțiile înființate de particulari filantropi. III. Începuturile și dezvoltarea psihiatriei științifice au fost analizate prin prisma lucrărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
spun ceva despre lume, independent de preocuparea autorului pentru clarificarea „logicii limbajului“31. Punctul de vedere al lui Black este mai elaborat: „Ontologia lui (Wittgenstein - n.m., M.F.) este, în întregul ei, sugerată de vederile lui asupra limbajului, chiar dacă relația dintre semantică și metafizică este prea complexă pentru a fi redusă la o formulă simplă.“32 Traseul care pare că a fost urmat în procesul elaborării - de la gândurile despre logică la cele despre limbaj și de la cele despre limbaj la cele despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
simplu paradox. A citi Tractatus-ul astfel înseamnă a omite tot ceea ce îl desparte de „orientarea științifică“ din filozofia vremii, acea orientare care promova empirismul în filozofia cunoașterii și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia limbajului“ sau „teoria semnificației“ pentru elaborări ale lui Wittgenstein. Se afirmă, de exemplu, că în scrierile sale mai târzii ar fi fost elaborată „o antiteză pragmatistă“ față de semantica realistă a Tractatus-ului. Pivotul acestei noi concepții l-ar reprezenta identificarea semnificației expresiilor limbajului cu folosirea lor. Sunt prezentate și discutate apoi diferite obiecții față de acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 299 Convingerea lui Hintikka este că scrierile lui Wittgenstein sunt importante tocmai deoarece ele pot constitui punctul de plecare al unei activități filozofice sistematice și constructive. În spiritul acestei convingeri, Hintikka încerca să dezvolte o semantică teoretică bazată pe teoria matematică a jocurilor, pornind de la reflecțiile lui Wittgenstein asupra jocurilor de limbaj. Ceea ce propune Hintikka poate fi caracterizat drept un caz limită în citirea textelor lui Wittgenstein prin grila filozofiei analitice. Lectura altor autori reprezentativi din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
manieră specială în raport cu alte tipuri de acțiuni, distincția dintre "constatativ" și "performativ" fiind, în esență, distincția dintre "a zice" și "a face". În acest al doilea caz, a vorbi înseamnă a acționa și, ca atare, enunțurile aces-tea ies din sfera semanticii logice, fiindcă nu se supun raportării la condițiile de adevărat și de fals -cum se întîmplă în cazul enunțurilor constatative−, ci se raportează la "condițiile de reușită", adică la acordul indivizilor în legătură cu funcționarea unei convenții și la sinceritatea cu care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de a urma, de a aproba sau nu indicația sau declarația primită prin actul de vorbire. Dintre cele trei componente ale actului de vorbire, Austin a acordat o atenție specială forței ilocuționare, care se adaugă sensului și referinței, recunoscute de semantica logică, în analiza limbii naturale 83. Pornind de la această concepție se poate spune că un enunț reprezintă un act ilocutoriu (realizat prin rostirea cuvintelor), atunci cînd funcția lui primă constă în tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Books, Hardmondworth, Middlesex, 1973 Ryle, Gilbert, The Concept of Mind, Penguin Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, 1983 de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, Polirom, Iași, 1998 de Saussure, Ferdinand, Scrieri de lingvistică generală,, Polirom, Iași, 2004 Schaff, Adam, Introducere în semantică, Editura Științifică, București, 1966 Schelling, Friedrich Wilhelm Joseph, Sistemul idealismului transcendental, Humanitas, București, 1995 Schifko, Peter, Aspekte einer strukturalen Lexikologie. Zur Bezeichnung räumlicher Beziehungen im modernen Französisch, Francke Verlag, Bern, 1977 Searle, John R., Les actes de langage, Hermann, Paris
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
total, acesta de negăsit în dicționare, însă deschizând zariști cosmice sau relevând genuni interioare. Privirea lunecă lin de la cuvinte la necuvinte. "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă din propriile sale cuvinte. Poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însă deschizând zariști cosmice sau relevând genuni interioare. Privirea lunecă lin de la cuvinte la necuvinte. "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă din propriile sale cuvinte. Poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic" (Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvântul are funcția unei roți, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic" (Respirări, 1982, p. 173). Nimic nou sub soare! Mallarmé, "maestru suprem al magiei" (cum îi apărea lui A. Huxley), lansase cu mult înainte aceeași idee: "Versul care din mai multe vocabule reface un cuvânt total
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de îmbogățire, de îmbunătățire. El îmbrâncește mereu lucrurile, cu bună credință, neobosit, cusurgiu, cu prețul propriei lui neîmpăcări, incomodități, nefericiri, către o instanță și o întruchipare mai înaltă, pe care el o vede limpede, cu toată ardoarea și speranța" (Mărturii). Semantica termenului în cauză își adaugă nuanțe întregitoare. Creatorii de întâia mărime, un fel de "piloți de încercare", refuză umbletul "pe poteci bine bătătorite", inclusiv "rezonanțele îndelung stratificate". Astfel de principii au avut impact vizibil asupră-și; inconformismul său, în esență
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o pagină din Respirări (Despre Renunțarea la cuvinte avea să mediteze și Ana Blandiana). Dar să-l urmărim pe Nichita: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă din propriile sale cuvinte. Poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Renunțarea la cuvinte avea să mediteze și Ana Blandiana). Dar să-l urmărim pe Nichita: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă din propriile sale cuvinte. Poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă. În poezie putem
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]