1,145 matches
-
care, prin voia Sa ne înconjoară: O, Tu Doamne, care ai făcut pe Eva din coasta lui Adam, îți mulțumesc din inimă pentru catifelata floare albă de colț pe care cu respect am admirat-o sub un strălucitor soare pe semețele creste ale Pietrei Craiului. În drumeții de neuitat am mai admirat creațiile Tale precum lacul Bucura din munții Retezat, splendid în căldarea sa înconjurată de înălțimi în care numai jnepenii mai rezistă vitregiilor naturii. Totodată îți mulțumesc Doamne pentru micuții
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
pe pieptul meu oferit cu drag. Pădure umbroasă plină de căprioare sprintene, frumoșii trandafiri care m-au costat o picătură de sânge deoarece m-am purtat urât cu ei, frumoasele grote în care mai găsești gheață în miezul verii sau semețele înălțimi din zare înveșmântate de sărbătoare în culorile toamnei, nu sunt decât o infinitezimală parte din opera Ta, care încântă privirile celor care au ochi să vadă și minte să cuprindă bunătatea și puterea Ta. Să o omagiem în veci
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
Acasa > Versuri > Visare > POVESTE LA CASTEL Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului POVESTE LA CASTEL Un zumzet vag răzbate Prin porțile cetății Din veșnicia verde A muntelui semeț... Se dau copii cu sănii Printre străduțe-nguste Și menestrelii căntă Mulțimii,la ospăț. De sus ,de după stânca Ce străjuiește veșnic, Cu baie de-aur rece Astrul de ziuă ,luce Catifelări de vată În defileu se-așază Și-un călător
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
cum să procedez să nu-mi mai fie teamă ? De-atâtea ori am fost rănită, de-atâtea ori dezamăgită, încât acum mi-e greu să mai pot spune c-aș mai putea cuiva permite să intre-n viața mea, pășind semeț peste-al meu suflet care-i reconstruit din mii și mii de bucăți. N-ar fi nici cistit și nici drept! De fapt ce ma desparte pe mine de tine, ce ne desparte pe amândoi? Distanță, viața, oamenii, diferențe de
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
A căzut în păcat și a fost alungat. Alungat, dar unde? Natura creată de Dumnezeu avea de toate. Izvoare limpezi, răcoroase în căldura ambiantă, înconjurate de vegetație cu pomi fructiferi între care mișuna celelalte creații divine. Dar există totodată înălțimi semețe lipsite de vegetație și de viață. Pe undeva există pustia. Dune de nisip între care numai ființe speciale pot să trăiască în arșița soarelui alternată de năprasnicul frig al nopții. Toate acestea sunt creații divine și-și au rostul lor
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 4 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347947_a_349276]
-
se pare că marcatorii de distanță, așezați la fiecare 1000 de picioare, trec pe lângă tine unul după altul foarte repede. Se începe procedura de frânare și avionul este menținut pe trenul principal de aterizare, cu botul ridicat prezentând un profil semeț. Odată cu scăderea vitezei la 100 noduri, botul este coborât spre pistă până când înălțimea se pierde total. Deoarece T-38 nu este dotat cu sistem de frânare automată, frânarea se execută treptat. Încă rulezi cu o viteză destul de mare pentru ca un
de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347357_a_348686]
-
mâine seară înnoptăm pe culmea care se zărește acolo sus printre cele două stânci. CĂPITANUL SASU: (arătă cu brațul) Căpitane Arnăutu, te referi la muchia aia colțuroasă și prăpăstioasă? CĂPITANUL ARNĂUTU: (cu satisfacție) În dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! Căpitanul Arnăutu se îndreaptă către un grup de oșteni.: CĂPITANUL ARNĂUTU: Vânați în seara asta un cerb și umpleți-vă burdufurile cu apă de izvor că sus, în împărăția de piatră, vom duce lipsă. EXT./REGATUL MUNȚILOR
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
zise Talestri puțin speriată de ce auzise. Prințesa făcu repede câțiva pași în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele raze ale soarelui.Caii păreau turbați, scoțând aburi în amurg. -La o parteee
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
-mi ființă. Când am ajuns în sat, n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al II-lea o ducea tot mai bine. Prețurile la cauciuc crescuseră tot mai mult în ultima vreme, iar sclavii erau exploatați la
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
gura unei văi frumoase ca un colț de rai, pe unde își rostogolea în susur undele de pe un pat de prundiș un râuleț șăgalnic și zglobiu, zărește nu departe, un castel de cristal strălucitor ca din povești, ce-și înălța semeț turnurile mărețe și strălucitoare în razele dulci ale soarelui de primăvară.(...) Era castelul unde trăia Ileana Cosânzeana, fiica bătrânului Prier.(...) Irinel se căsători cu Ileana Cosânzeana.(...) Cosânzeana fu chemată în împărăția cerului lăsând în urmă pe Irinel și pe cei
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
doi sunt sânii tăi,/ doi pui de căprioară;/ grumazul tău e ca un turn de fildeș/ și iezere ți-s ochii, din Heșbon,/ în preajma porții cu mulțimi de fete;/ iar nările-s din turnul de Liban/ adulmecând veghere spre Damasc;/ semeț precum Carmelul ți-este capul;/ cosițele, pe el, ca o porfiră/ păzind în ea un rege'nlănțuit.// (Cântarea cântărilor, cap. 7, 1-8) Fragmentarea din arta contemporană reflectă, într-o bună măsură, fragmentarea culturală la care tot asistăm după Renaștere încoace
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
În umbra ei se-aștern țărână, Și luna pare-un trist părinte Purtându-și sufletul de mână. Ca un catarg zdrobit de valuri Înceată printre norii reci. Și tremură sub orice freamăt Întregul cer pe unde treci. Din ’naltul bolților semețe Răsfrângi durerea ce-o purtăm, Cu cât privesc mai mult spre tine Cu-atât mai trist ne-asemănăm. E mult prea lungă despărțirea Cu muguri vii căzând din ram; Și nu mai știu de plânse luna Sau eu privind la
FECIOARA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346926_a_348255]
-
către camera de hotel, unde erau cazate. Am rămas numai eu, cu doamna cu cocul ca o crizantemă, nici astăzi nu știu cum o cheamă. Împlinise de curând 70 ani, suferise o fractură de bazin, călca cu grijă, dar păstra un aer semeț, un fel de superioritate care la început nu mi-am dat seama de unde vine. Mergea foarte dreaptă, cu geanta pe umăr și cu mâinile la spate. Recunosc că eram puțin curioasă, să aflu mai multe despre ea, dar întrebări nu
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
cu aceste frumuseți, apoi cu altele, și cu altele, și iar, și iar... Îmi susțin argumentele, cu cele scrise. ,,Localitatea Groșii Țibleșului este așezată pe valea râului Suciu, la poalele Munților Țibleș, iar la est se ridică cele trei vârfuri, semețe, ale Țibleșului, în nord Dealul Gruimanu și Plaiul Moroșenilor, iar în vest comuna Lăpușul Românesc, în care se poate ajunge trecând Dealul Obreja”(p. 15)...cu un relief deluros-muntos (p. 18) ... numeroase izvoare și pâraie ce coboară de pe crestele munților
LOCURI, OAMENI, FAPTE ŞI TRADIŢII de VASILE BELE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348305_a_349634]
-
crize, Fluturând ale păcii albe batiste! *** TREC SECUNDE I Secundele curg în clepsidre, Se joacă în nepăsare intens, Ca prin apă simpatice hidre, În trupul Timpului imens. Anii cei trecuți prin viață, S-au adunat în amintiri, Cu privirea lor semeață, Vor naște noile trăiri. 31 decembrie 2008 Referință Bibliografică: An nou, speranțe noi / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 439, Anul II, 14 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AN NOU, SPERANŢE NOI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348361_a_349690]
-
nici n-aude! Nu este vrednic împărat Cel ce se crede peste noapte! Doar cel ce-și duce crucea-n spate Bătut, scuipat și înjurat... Păcate multe, fără număr, „Blândul păstor” le-a luat pe umăr. Dar lumea este tot semeață; Pedeapsa-i moartea pentru viață! Referință Bibliografică: Lumina lină din lumină / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LUMINA LINĂ DIN LUMINĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345289_a_346618]
-
dată am coborât spre casă din ce în ce mai abătut deoarece, de la an la an îmi era din ce în ce mai greu ca să recunosc locurile unde am copilărit și unde știam fiecare denivelare de teren. Urmele nemiloase ale drujbelor care au lăsat în urmă butucii arborilor semeți care delimitau pădurea și fâneața răvășită de crampoanele șenilelor tractoarelor care au tractat pomii la vale până la drum m-au pus imediat la curent cu evenimentele. Cu inima strânsă am pătruns în locul fostei păduri care acum nu mai era decât
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Că-i frig sau a fost cald, acum îi e totuna, Cu gene luminoase străluce sus măreață. Ieri, bulgării de beznă-i ascundeau cununa, Acum și-arată dinții, zâmbește larg, semeață. În frunza toamnei reci se oglindește luna, Privindu-se șireată în pojghița de gheață. Om trist, ce uiți mereu că viața-i numai una, Când pâcla grea coboară și-n lumea ta e ceață, Privește către lună, din zâmbetu-i învață
RONDEL DE TOAMNĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376982_a_378311]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > PARCUL MEU Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Verzi semeți și plini de floare, Bătrâni ai parcului străjeri Stau de veghe la intrare De peste-un veac de primăveri. Iar cand vară fugi de soare, Pe sub ei pășind în drum, Îți oferă și răcoare, Dar și o cupă de parfum. Din
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
izvorul Luminii. Răsari pe prispa Dorului meu, ca un Luceafăr, ca o Lactee ! Prins în tânjiri de cicoare, mă cuibăresc în pleoapa Luminii Tale, încolăcit în nădejde. Doamne, picură-mi din Candela Ta, Dor, să-mi fie drag, să mă semeț în Tine și Mâna-Ti cu balsamul heruvim, să-mi învie petala de cais, din ramurile desfrunzite, frânte ... Doamne, din Crucea Ta îmi rodește grădina, de speranțe, de miresme, de flori și căutări ! Ca un fiu nesupus, mă clădesc pe
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
mal purtat de Tine, Suflet arată-mi valul ce mă poartă Între cer și pământ, Pentru a nu cerșii din poartă- n poartă. DĂ-MI MÂNA, MAMĂ Dă-mi mâna, mamă, să merg prin viață, Cum altă dată o făceai semeață, Mângâie-mi inima cu înălțimea din-nalt, Azi am nevoie de un cuvânt, Căci zborul mi s-a frânt, Dă-mi mâna, mamă, să pot păși prin viață, Să nu mă duc lăsat de val, Căci ce e val ca
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
Pierdut în cenușiul ireal. Al cerului. De care nu te aperi ! Decât stupid dar și în mod banal. De vise nerodate mă agăț (ca inecatul de un pai firav). Fără să știu că toate au un preț Dară mă țin semeț și chiară brav. Mă-mpiedic de ideile plăpânde Sau cad pe gânduri fără ca să știu. - La întrebare cine-mi va răspunde ?! - Tu ești cumva al vieții vizitiu ?! Aș vrea ca să respir văzduh prin tine Și cu privirea calmă să te-
VIS NEȘTIUT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375879_a_377208]
-
în Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016. Noi îi spunem crizantemă, Are mândră diademă, Floarea este minunată, Cu volane îmbrăcată. Mai are multe surate, În culori nenumărate, Unele cresc buchețele, Altele, mai singurele, Dar cea albă e regina, E semeață ca lumina, Ne îmbie cu tandrețe ... Citește mai mult Noi îi spunem crizantemă,Are mândră diademă,Floarea este minunată,Cu volane îmbrăcată.Mai are multe surate,În culori nenumărate,Unele cresc buchețele,Altele, mai singurele,Dar cea albă e regina
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
lumina, Ne îmbie cu tandrețe ... Citește mai mult Noi îi spunem crizantemă,Are mândră diademă,Floarea este minunată,Cu volane îmbrăcată.Mai are multe surate,În culori nenumărate,Unele cresc buchețele,Altele, mai singurele,Dar cea albă e regina,E semeață ca lumina,Ne îmbie cu tandrețe... XXV. DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. ÎN LOC DE PREFAȚĂ Dragii mei, Tocmai m-am întors dintr-o călătorie mirifică, făcută în cartea
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > SATUL MEU NATAL Autor: Ionel Cadar Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului și fixau acest puternic copac imaginar. Despre rădăcini este vorba, despre locul natal, acel
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]