5,553 matches
-
acum o privea ca fiind doar o mare greșeală prostească, ca fiind din cale-afară de dezlânată și de lipsită de orice fel de sens. Ajunsese să îl dezguste până la refuz acea teribilă ignoranță din jurul său, adică acea inferioritate înspăimântătoare a semenilor săi. Iar asta, fiindcă, oare, viața dusă în dezordine, ce lumea o pune mereu pe seama tinereții, nu este, de fapt, doar o pervertire timpurie și vicioasă a sufletului? Numai izolarea și întoarcerea către tine însuți are puterea de a-ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
abordându-se direct cititorul. Vom vedea, însă, că, singur, acest deziderat nu-i suficient. Creștinul adevărat trebuie permanent să se afle în lucrarea binelui, pentru că „Lucrul acesta îl vrea Dumnezeu de la noi: să nu facem rău și să facem bine semenilor noștri.”. Textul se află la limita foarte apropiată cu eseul teologic, de unde și abundența citatelor biblice. „Rugăciunea făcută din inimă” - prima întâlnire cu Biserica, rugăciunea privită ca hrană, ca o pâine spirituală, care amintesc cuvintele Mântuitorului Hristos, adresate diavolului în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
am făcut? Cu ce i-am ajutat? Deci, nu este deajuns doar să nu facem rău nimănui, ci mai trebuie și să-i facem bine. Lucrul acesta îl vrea Dumnezeu de la noi: să nu facem rău și să facem bine semenilor noștri. Mulți dintre noi susțin că astăzi e greu de făcut bine; „Nu avem noi tot ce ne trebuie, de unde să le dăm și lor?” Deci, mulți dintre noi înțeleg că, pentru a face bine, trebuie neapărat să dăm ceva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de a se bucura de căldura și lumina marelui astru. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc de mulți alții. - Noi ne tragem dintr-un neam ales, din marele popor al Indiei, spuse el și acest lucru e neprețuit! Dacă cineva ar pune întrebarea de ce am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în marea ei majoritate de către țigani. Putea fi semnalată și prezența unor țigani din alte șatre, veniți special la procesul unde era implicată familia Carabăț din șatra lui Iorgu Stănescu. Era, de bună seamă, și un semn de solidaritate cu semenii lor, motivați fiind și de faptul că nu le era indiferent ca o progenitură din etnia lor să fie înstrăinată. Părerea lor, pe care nimeni nu putea să le-o zdruncine, era că Vișinel este un țigan de-al lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un suflet fragil și nevinovat. Cu toate că în urma unor dorințe sublime urmează mai întotdeauna dezamăgirea, nu miam pierdut niciodată speranța, căci, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, “încrederea în tine o pierzi o singură dată”. Biblia propovăduiește să avem încredere în semenii noștri, să le facem ceea ce ne-ar plăcea să ne facă ei nouă, adică numai bine, cu bunăvoință, răbdare, educație aleasă și credință în Dumnezeu. Aceste virtuți au fost o dovadă de slăbiciune în perioada postbelică, atunci când comunismul îndolia sufletele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cum nu prea știm nimic din ce ne-așteaptă De viață-i bine să ne ținem scai! Filosofic vorbind, această „agățare” aduce mai mult a sofism, fiind o edulcorată speranță iluzorie, până la confruntarea supremă cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile blonde, ce aduc întotdeauna belele, faptele bune
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dramatică și uneori controversată, n-am devenit un anahoret, rupt de oameni și instituții, ci mam integrat în societate, transformat într-un avatar necesar. Nu am fost bogat pentru că am avut foarte mulți bani, ci pentru că am făcut fericiți pe semenii din preajmă, prin sinceritatea și mărinimia de a-mi pune sufletul pe tavă. Unii copii urgisiți de soartă au crescut fără mamă, alții fără tată, eu am crescut fără amândoi, atunci când aveam mai multă nevoie de ei. În compensație, așa cum
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai ales, ceata zgomotoasă de băieți care se postaseră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din apropiere, străbătură niște fluierături și niște țipete și râsete la un loc. Și - nu știu de ce - m-am Îngrijorat dintr-o dată. Se făcuse răcoare bine, se auzeau câini lătrând, iar la picioarele mele se găsea un om vulnerabil, un semen de-al meu, pe care nu-l puteam abandona acolo sub niciun chip. Am mai chibzuit un timp, apoi m-am aplecat cu mare greutate să o ridic. Nu am reușit. Femeia, suplă și aproape mignonă, se ghemui și mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și se încăpățânau să se gândească la faptele pe care le-ar mai putea face... pe cine ar mai putea ajuta... ce ar mai putea salva... de mâine-dimineață se vor schimba... de mâine îi vor considera pe ceilalți ca pe semenii lor, ba nu, mai mult, ca pe frații lor... vor renunța la tot al lor pentru alții... nu, nu doresc recompense, nici măcar un mulțumesc... la primele raze de soare se vor da jos din pat și vor începe să-și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cică adevărul unui creator trebuie căutat mai curînd În scrisori, decît În operă ; opera-i accident - scrisoarea, eveniment! De mult, acord multă atenție epistolelor & filelor de jurnal. Știu că fără ele aș fi sărac, iar forma mea de comunicare cu semenii, incompletă. Am publicat trei jurnale, pînă acum; și o carte cu corespondență-n trei. Spusele lui Cioran mă Încurajează ... George Banu observă că Harpagon deturnează vocația erotică, spre ban. Și că Molière Îl critică, firește, pentru asta. Dar, continuă teatrologul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mi-era familiar, deși perspectivele și proporțiile erau cu totul altele. Deodată, am simțit că sunt privit și am înghețat. Totuși, nu știu cum să explic, dar instinctul meu gândăcesc îmi spunea că nu-i vorba de un om, ci de un semen de-al meu. Aveam să aflu cât de curând că libărcile nu vorbesc, dar comunică și încă într-un mod destul complex. Nu pot să dau detalii asupra chimismului, fizicii vibratorii sau a gestualității cuprinse în acest tip de comunicare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mazetele îmi deveniseră simpatice, iar pe Băși îl iertasem demult pentru micile sale răutăți. Ei, da, lumea oamenilor era, orice s-ar zice, cea mai bună dintre lumi. Acum, că tot am ajuns în acest punct de împăcare maximă cu semenii mei, n-ar putea oare Universul, sau măcar Metagalaxia, să facă un pic de efort și să mă aducă iarăși la condiția de om? Hai, un pic de efort, nea Cosmosule! Hai că poți! Înainte să ațipesc, mi-a revenit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pragul disperării. Prin ce convinge autoarea? Prin elementele axiologice, prin cunoaștere profundă a elementului uman, prin noblețea gândurilor expuse și, în mod special, printr-o simbiotică personală greu de egalat. Expunerea scopului său principal, acela de a veni în ajutorul semenilor care parcurg drumul disperării, al depresiei și al bolilor psihice diverse, un drum al dezechilibrelor și al înstrăinării de armonia generală, un drum al necunoșterii interioare, al lipsei ...liniștei interne, al îndepărtării de sinele lor, oameni care duc cu ei
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul-durere a fost anulat”. Autoarea volumului “Liniștea din interior” este pasionată de ceea ce face, studiază și aplică întru binele semenilor aflați la răscruci de drumuri elemente de psihologie, într-un limbaj liber am putea spune că psihologul Doina Comânici oferă cititorilor ei ... psihologie cu lingurița, o linguriță în care pune și căldură, și altruism și cunoaștere profundă a științei de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe care am luat-o în considerație este aceea de a mă purta cu ceilalți așa cum mi-aș dori să se poarte ceilalți cu mine. Orice aș spune în legătură cu acest subiect nu aș putea sublinia îndeajuns importanța altruismului și iubirii semenului nostru. Dar ca să iubești pe altul trebuie să te iubești suficient de mult pe tine însuți, până la limita egoismului. Eu cred că adevăratul scop al vieții, este doar să fii fericit, să te bucuri de viața ta, să ajungi într-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
rând, de înțelegerea și acceptarea diferențelor de valori umane. Adevărata comunicare nu presupune numai schimburi de cuvinte, idei și informații, ci și sentimente, emoții, trăiri. Noi suntem vital conectați unii cu alții, dependenți unii de alții, iar atitudinea noastră față de semenii noștri ar trebui să fie pozitivă, pentru că în această interacțiune umană, orice atitudine exercitată într-un anumit punct se va reflecta asupra întregului, deci implicit asupra noastră. Aparținem cu toții, unui tot universal și este clar că nu ne putem sustrage
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care mă simt minunat. Eu nu sunt Dumnezeul nimănui, așa cum se cred alții, eu sunt o ființă sufletistă care are mereu ceva nou de spus și care a așteptat patruzeci și patru de ani să scrie și ceva spre binele semenilor, deschizându-și sufletul încărcat de emoția iubirii. Această carte, dacă a ajuns în mâinile tale prietene, atunci mă vei înțelege ce am vrut să spun și mă vei ierta, dacă ceea ce am scris te oglindește în oarecare măsură și pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
animal a Început să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă perfectă, așteptându-și inutil materia constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arătându-le intrarea mallului. Proptind un umăr Într-una dintre cele două uși culisante care clănțăneau spasmodic, le-am făcut loc. Înăuntru, simțind apropierea omului, bicicletele fixe și benzile de alergare au prins a hurui nebunește, recunoscând În noi pe semenii sportivilor de apartament care le chinuiseră suratele pe distanța a sute de kilometri fictivi pentru a-și asigura un aspect statuar, deșelându-le În mod organizat, fără a le oferi măcar bucuria unei călătorii de-un metru. Din interiorul cuștii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochii În fața unei căutături mai insistente, se transformase acum Într-o dominatoare, așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apoi, pe toată durata filmărilor, a fost ținut Într-o comă profundă, astfel Încât prestația sa a fost considerată perfectă și răsplătită cu două premii Oscar, unul pentru interpretare, celălalt pentru decor. O asemenea ascensiune nu putea să stârnească În rândul semenilor mișcători ai Unicului Stâlp decât o creștere de nivel a acelui combustibil secret pe baza căruia omenirea funcționează de milenii bune, care alimentează mereu vâlvătaia de la care Încep toate sfârșiturile de lume - invidia. Dacă un individ care nu deplasase niciodată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și omul puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva le transformase semenii În antricoate ori În distracții de circ, prea slab acum pentru a le mai putea prinde, și care, iată, se dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se părea expresia perfectă a libertății; ca urmare, ne buluceam ca niște copii În recreație, dornici să cutreierăm cele două-trei cotloane deja bine cunoscute și, mai ales, să vedem ce făceau semenii noștri atunci când nu știau că erau priviți. La Încercarea de-a lua legătura cu ei am renunțat relativ repede: comunicarea cu un alt grup n-ar fi dus la creșterea spiritului comunitar, ci la sporirea numărului de angoase. Mai mult
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]