773 matches
-
unei structuri, modifică în permanență structura, adică intelectul, gândirea” (144; p.72-73). În cadrul sistemului de ansamblu al gândirii procesele pe care se bazează structurile de sinteză operațională a limbajului pot fi găsite în două situații: când lipsesc elementele lingvistice ale semnificantului deci codul comunicării -cuvântul - și când lipsește intelectul sau acesta este diminuat. C. Păunescu precizează că „În structura perceptivă și sistemul gândirii, funcția care vehiculează informații este cea semiogenetică ce se servește de calitatea instrumentală a limbajului. Ea are rol
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
fiecărei limbi 40. De fapt, denumirea de LST nu se referă, în ultimă instanță, decât la principiul de bază al întregii lingvistici moderne (cu precădere structurale), care concepe semnul/limbajul ca pe o asociere între un semnificat ("sensul") și un semnificant ("textul", în terminologia lui Mel'čuk). Cu toate acestea, LST nu poate fi redusă la structuralism, deoarece, pe de o parte, ea preia din generativism distincția dintre "structura de suprafață" și "structura de adâncime", iar, pe de altă parte, ea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea] să fie pentru altcineva, trebuie să fie reprezentată în lumea sensibilă prin semnificanți materiali"212. 1.3.2. Chiar și din simpla enumerare anterioară reiese îndeajuns de clar importanța capitală pe care o are semanticitatea ca universalie "primară" a limbajului. Relevanța ei este subliniată, de asemenea, în studiul " Das Phänomen der Sprache und
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu texte deja existente." 5.3.3.3. Cel de-al treilea tip de funcții semnice vizează relațiile dintre semne și "lucruri"286. În această privință, "e vorba despre funcția icastică a semnului, despre imitarea directă a lucrului desemnat prin intermediul semnificantul fiecărui semn în parte, respectiv prin semnificanții unui lanț de semne; în fine, este vorba despre relația dintre semnele materiale, adică vehiculele semnelor, și lucrurile desemnate". Pentru Coșeriu, această "imitare" se poate realiza în două moduri: a) imitare prin substanța
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
3. Cel de-al treilea tip de funcții semnice vizează relațiile dintre semne și "lucruri"286. În această privință, "e vorba despre funcția icastică a semnului, despre imitarea directă a lucrului desemnat prin intermediul semnificantul fiecărui semn în parte, respectiv prin semnificanții unui lanț de semne; în fine, este vorba despre relația dintre semnele materiale, adică vehiculele semnelor, și lucrurile desemnate". Pentru Coșeriu, această "imitare" se poate realiza în două moduri: a) imitare prin substanța semnului, în interiorul căreia trebuie distinse, de asemenea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Guiraud). Acestea din urmă nu sunt structuri în sensul propriu al termenului, ci "configurații": ele nu privesc structurarea semnificatului prin intermediul trăsăturilor distinctive (opozițiile semantice), ci asocierile unui semn cu alte semne, asocieri stabilite prin similaritatea sau prin contiguitatea atât a semnificanților, cât și a semnificaților. În rest, o parte dintre acestea se referă la asocieri privind lucrurile, și nu la unități lingvistice ca atare."310 Un exemplu de configurație "extralingvistică" este acela împrumutat de la Charles Bally: "Cuvântul "bou" ne duce cu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ambele locuțiuni își găsesc echivalente textemice și/sau lexicale în limba română, o traducere "literală" a expresiei respective - "Împușcă doi iepuri și (apoi) droghează-te!" - n-ar avea niciun sens, deoarece ea ar rata tocmai jocul de cuvinte bazat pe semnificantul comun (to) stone. Prin urmare, deși desemnează uneori un "conținut" designațional trans- sau inter-"idiomatic" (i.e., "universal"), textemele diasketice rămân niște fenomene de ordin "idiomatic". 4.2. Textemele diasemice sunt unități ale "discursului repetat" în cadrul cărora se manifestă o non-derivabilitate
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
gestionează, de obicei, funcția reprezentativă a limbajului, bazată pe existența și manifestarea opozițiilor distinctive, norma unei limbi vizează cu precădere funcția asociativă a vorbirii, adică (v. supra, II.7.2.3.) relațiile "stabilite prin similaritatea sau prin contiguitatea atât a semnificanților, cât și a semnificaților"348. Or, tocmai această funcție legitimează existența și, mai ales, manifestarea configurațiilor semantice din cadrul normei. După cum a arătat chiar savantul de la Tübingen, acest fapt se explică prin aceea că "nu toate asociațiile posibile în sistem (privind
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cvasitotal locul autorului;autorul se manifestă direct doar prin metatext, iar indirect prin cele expuse în textul său; intervenția sa este deci minoră; (!!) la contactul cu opera dramatică / piesa, doar cititorul constată două planuri: a. planul textual; îndeplinește funcția de „semnificant principal” și total; constă în vorbirea personajelor; b. metatextul; îndeplinește funcția de „semnificant parțial”; scurte lămuriri, de regulă trecute între paranteze înaintea unui segment dramatic (act,tablou, scenă) sau chiar în interiorul textului; indicațiile scenice, care sunt uneori indispensabile, alteori doar
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cele expuse în textul său; intervenția sa este deci minoră; (!!) la contactul cu opera dramatică / piesa, doar cititorul constată două planuri: a. planul textual; îndeplinește funcția de „semnificant principal” și total; constă în vorbirea personajelor; b. metatextul; îndeplinește funcția de „semnificant parțial”; scurte lămuriri, de regulă trecute între paranteze înaintea unui segment dramatic (act,tablou, scenă) sau chiar în interiorul textului; indicațiile scenice, care sunt uneori indispensabile, alteori doar simple auxiliare; sunt pentru regizori și pentru actori (privind felul de interpretare sau
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
generalizări pripite și anumite epitete, mai ales negative, adaptează logica după bunul său plac, se străduiește să stârnească sentimentele care pot întuneca Minciuna, în general, și minciunile politicianului în special, sunt facilitate de limbaj. Profitând de faptul că semnele lingvistice, semnificantul și semnificatul, judecata limpede și discernământul (teama, ura, mândria) sau o gamă largă de simboluri și sloganuri, pe care le manipulează cu măiestria unui pianist virtuoz. nu seamănă cu lucrurile, ele pot fi folosite pentru a afirma că ceea ce este
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
text sensul apare (sau este înțeles) datorită combinării semnificatelor de limbă cu desemnarea. Altfel spus (dat fiind faptul că limbajul se prezintă că un strat dublu semiotic), a vorbi, în acest caz, de un sens lipsit de expresie (adică de semnificant) nu ar fi în întregime corect, fiindcă semnificatele se convertesc, la un nivel superior, în "semnificantul" asociat sensului. În schimb, sensul lipsit de expresie/formă la care se referea Hașdeu reprezintă cunoașterea cu privire la "lucruri", adică exact obiectul skeologiei coșeriene. 3
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
fiind faptul că limbajul se prezintă că un strat dublu semiotic), a vorbi, în acest caz, de un sens lipsit de expresie (adică de semnificant) nu ar fi în întregime corect, fiindcă semnificatele se convertesc, la un nivel superior, în "semnificantul" asociat sensului. În schimb, sensul lipsit de expresie/formă la care se referea Hașdeu reprezintă cunoașterea cu privire la "lucruri", adică exact obiectul skeologiei coșeriene. 3.2.6. Câteva cuvinte acum și despre cei doi termeni, noematologie și skeologie. Este greu de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
niciun caz nu trebuie să vedem în triunghiul schleicheriano-hasdeian celebrul triunghi semiotic al lui Ogden și Richards, fiindcă problemă referinței nu se pune. Dacă ne raportăm la cele două laturi ale semnului lingvistic evidențiate de Saussure, si anume semnificatul și semnificantul, atunci am putea zice că la Hașdeu sonul este semnificantul (latura materială), iar sensul este semnificatul. Ce facem însă cu forma, care, fără îndoială, are de-a face și ea, destul de mult, cu semnificantul? Ideea latentă este, după Hașdeu (1882a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
triunghi semiotic al lui Ogden și Richards, fiindcă problemă referinței nu se pune. Dacă ne raportăm la cele două laturi ale semnului lingvistic evidențiate de Saussure, si anume semnificatul și semnificantul, atunci am putea zice că la Hașdeu sonul este semnificantul (latura materială), iar sensul este semnificatul. Ce facem însă cu forma, care, fără îndoială, are de-a face și ea, destul de mult, cu semnificantul? Ideea latentă este, după Hașdeu (1882a, p. 28 și 31), fie "sensul ascuns, lăsat fără expresiune
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de Saussure, si anume semnificatul și semnificantul, atunci am putea zice că la Hașdeu sonul este semnificantul (latura materială), iar sensul este semnificatul. Ce facem însă cu forma, care, fără îndoială, are de-a face și ea, destul de mult, cu semnificantul? Ideea latentă este, după Hașdeu (1882a, p. 28 și 31), fie "sensul ascuns, lăsat fără expresiune", fie "sensul lipsit de forma". Deci, rezultă că forma este expresia sonoră, adică semnificantul. Mai are atunci rost să luăm în calcul atât sonul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
îndoială, are de-a face și ea, destul de mult, cu semnificantul? Ideea latentă este, după Hașdeu (1882a, p. 28 și 31), fie "sensul ascuns, lăsat fără expresiune", fie "sensul lipsit de forma". Deci, rezultă că forma este expresia sonoră, adică semnificantul. Mai are atunci rost să luăm în calcul atât sonul, cât și forma când vorbim de cuvinte? Are rost, dar numai în partea inițială a discuției, pentru a justifica doctrina fonologiei 35. După aceea, odată produsă/ obținută "închegarea" sau "cimentarea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
anumite scheme de acțiune și ca atare poate realiza schematizări și combinări pe baza reprezentărilor simbolice intrate în circuitul operațional al gândirii. Auzitorul dispune acum de ,,cuvânt și propoziție” ca,,mijloace remarcabile de schematizare și integrare”. Posedă o,, multitudine de semnificanți verbali și o serie de relații caracteristice pentru sistemul limbii”. Deci, intrând în stadiul operațiilor concrete dezvoltarea intelectului auzitorului e stimulată mult de limbaj. Se apreciază că la intrarea în grădiniță copilul auzitor dispune de aproximativ 3.500 cuvinte. Invățarea
Rolul activit ăţ ii matematice în dezvoltarea gândirii copilului pre ş colar cu deficien ţă auditiv ă : ghid metodologic by Petrovici Constantin (coord.), Solomon Margareta () [Corola-publishinghouse/Science/91654_a_93192]
-
psihologică și motrice a copilului, constituind ilustrarea cea mai bogată a acesteia, alcătuită din culori și vise. Desenul este, Înainte de toate, un joc pentru copilul care Își pune toată bucuria și puterea În realizarea lui. Dar copiii confundă semnificatul cu semnificantul, gândirea cu lucrul la care se gândesc. Din acest punct de vedere, copilul nu ar face distincție Între o casă reală, de exemplu, sau imaginea mintală, sau numele acestei case. Orice obiect În ochii copilului pare să aibă un nume
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
rezultatul unui efort de resemnificare a unui univers desacralizat; descompuse în elementele componente, miturile nominale relevă conținuturi ale sacrului. Valențele simbolice și mitice ale numelor proprii se nasc pe de o parte dintr-o permanentă relație de contaminare stabilită între semnificant și semnificat, astfel încât "forma semnului devine un model activ de generare a sensului, iar sensul conferă formei calități expresive"30, iar pe de altă parte, din relația pe care o construiesc cu textul. Capitolul 2 Numele ficționale. Itinerare teoretice 2
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care susține soluția thesei - cuvintele sunt rezultatul unui acord, al unei convenții între oameni, al uzului și al tradiției. Această din urmă teză va fi piatra de unghi a lingvisticii structuraliste începând cu Saussure: între complexul sonor și sens, între semnificant și semnificat, legătura nu este necesară, ci convențională și culturală, bazată pe acordul dintre vorbitorii unei limbi la un moment dat. Structuraliștii susținători ai arbitrariului semnului lingvistic au considerat că unitățile lingvistice nu au existență în afara unei limbi, limba nefiind
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
între "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", care pornește de la vechii greci și ajunge la cercetătorii logicii simbolice, și delimitează "limbajul" de "metalimbaj". Lămurind o veche confuzie, Coșeriu afirmă că numele nu sunt multivoce în calitate de cuvinte (adică unități formate dintr-un semnificant și un semnificat), ci ca "simple cuvinte", ca semnificanți: "Două nume de Juan cu aplicare diferită au în comun numai partea fizică, și nu partea semnificativă: nu reprezintă, de fapt, același cuvânt. Pentru a folosi o distincție făcută de L.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui Ch. S. Peirce, și referentul său extern - obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege. Chiar dacă în partea a treia a dialogului, Platon dezbate redarea naturală a numelor prin materialitatea sunetelor (adică onomatopeele, situație la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se găsesc în natura motivată, în mimetismul lor, cu alte cuvinte în funcția lor icastică. Această idee e explicată atât prin intermediul ipotezei naturaliste, cât și a celei convenționaliste cu privire la geneza limbajului: în primul caz, efectele de putere pătrund pe calea semnificantului, în cel de al doilea caz, pe calea semnificatului 46. Dialectica sacru-profan este o expresie a dialecticii dintre motivat și nemotivat. Efectele de putere ale cuvântului sunt în relație de corespondență/ directă proporționalitate cu gradul lor de motivare. De aceea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cuvântul profan ("fluviu"), de predilecție cel cu care operează ființa umană, și cuvântul sacralizat ("havuz") care valorifică germenul de sacralitate existent în cuvântul profan 49. Orizontul cuvântului sacru se caracterizează prin "prezența explicită a semnificatului", orizontul cuvântului profan prin întâietatea semnificantului, iar orizontul cuvântului sacralizat "se definește la intersecția planului de manifestare a cuvântului sacru cu cel al cuvântului profan"50. Așadar, etapele genezei puterii cuvântului sunt sacru → profan → sacralizat sau vrăjire → dezvrăjire → revrăjire 51. Am putea adăuga motivare→ arbitrar→ remotivare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]