581 matches
-
și trei genuri (masculin, feminin și neutru, feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba poloneză este unica limbă slavă în care atât în limbajul comun cât și literar se poate pune adjective înaintea substantivelor, depinzând de semnificare cerută, aceasta fiind rezultatul influenței latinei ecleziastice și limbajului biblic, deosebind poloneza din ce în ce mai mult de alte limbile slave. Este important să observeze că ordinea cuvintelor în propoziție nu și-a schimbat așa semnificativ în nicio limbă înrudită. Înfluența latină și
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
în flexiunea neregulară la plural a cuvintelor legate de părțile corpului uman. Două cuvinte și-au păstrat dualul alături de pluralul standard — "oko" (ochi) și "ucho" (ureche). Paradigma duală este folosită în referință la organe iar paradigma plurală — cu toate alte semnificări ale acestor cuvinte. Limba poloneză dispune în general de trei genuri: masculin, feminin și neutru, dar se poate le mai impărți după paradigme lor flexionare — genul masculin are trei subcategorii: masculin personal, masculin animat și masculin neanimat, iar genurile feminin
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
fundamentală, important în definirea mitului nemaifiind conținutul, ci modul în care se vorbește despre un obiect. Are loc astfel o mutație dinspre fond spre forma discursivă, ca parte a obsesiei postmoderne pentru forma lucrurilor, discursul: „mitul este un mod de semnificare, o formă”, „mitul nu se definește prin obiectul mesajului său, ci prin felul în care-l spune” Din acest punct de vedere, mitologia, știința care se ocupă cu studiul miturilor, „face parte din semiologie ca știință formală și, în același
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
punct de vedere, mitologia, știința care se ocupă cu studiul miturilor, „face parte din semiologie ca știință formală și, în același timp, din ideologie ca știință istorică: ea studiază idei-în-formă.” Din punct de vedere semiotic, mitul este un sistem de semnificare care urmează modelul triadic al lingvisticii lui Ferdinand de Saussure: semnificant, semnificat, semn, ai cărui termeni corespondenți în lucrarea lui Barthes sunt: formă, concept și semnificație, ultimul corespunzând mitului, care se încarcă de sens într-un anumit context spațial, temporal
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
etc. Mitul definit de Barthes nu se realizează la nivelul denotativ al limbii, al definițiilor de dicționar, al competenței lingvistice, ci la nivelul conotativ al punerii în context a limbii, actualizării sale prin performanță, adică vorbire. Pe baza relațiilor de semnificare între formă și concept, și respectiv denotare între dintre formă și semnificație, cei trei termeni dau naștere unui discurs. Acest discurs are în mod obligatoriu ca punct de pornire un lucru corespunzător formei, care, pus în relație cu un anumit
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
Italia, Moldova, Olanda, România, SUA, Turcia, Ucraina, Ungaria. La o extremă a polului realismului se plasează abordările plasticianului . Pitorescul agreat de exemplu de englezi în secolul al XVIII-lea, iată că este acreditat prin imagine lipsită de orice pretenții de semnificări simbolice, adică este uzitat un limbaj minuțios elaborat ținând de experiența foto-realiștilor. Tudor Braga, critic de artă, director general la Centrul Expozițional "Constantin Brâncuși", Chișinău
Sorin Sorin () [Corola-website/Science/315127_a_316456]