1,406 matches
-
formulat niciun argument pentru negarea unei alegeri unanime de către un observator din afară.” [Blau, 1975, p. 401]. Totuși, în (1976), Sen formula un argument în direcția restricționării acestei condiții: „o utilizare mecanică, indiferent de context, a condiției Pareto, pare chestionabilă.” [Sen, 1976, p. 219]. „Faptul că până și o garanție minimală a libertății individuale este imposibilă, este văzută ca fiind o consecință” (a folosirii necondiționate a criteriului paretian). [Sen, 1976, p. 235]. Voi prezenta, în continuare, câteva soluții prin restricționarea condiției
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiții: „o utilizare mecanică, indiferent de context, a condiției Pareto, pare chestionabilă.” [Sen, 1976, p. 219]. „Faptul că până și o garanție minimală a libertății individuale este imposibilă, este văzută ca fiind o consecință” (a folosirii necondiționate a criteriului paretian). [Sen, 1976, p. 235]. Voi prezenta, în continuare, câteva soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe. 5.1. Restricția Sen-Suzumura<footnote Aceeași restricție este formulată și de Suzumura în (1978). Voi relua aici doar argumentul lui Sen (1976). footnote> În (1976), Sen
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
folosirii necondiționate a criteriului paretian). [Sen, 1976, p. 235]. Voi prezenta, în continuare, câteva soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe. 5.1. Restricția Sen-Suzumura<footnote Aceeași restricție este formulată și de Suzumura în (1978). Voi relua aici doar argumentul lui Sen (1976). footnote> În (1976), Sen revine la ideea indivizilor cu preferințe liberale, și o formulează ca restricție a condiției Pareto slabe care nu procedează la negarea unei alegeri unanime de un observator din afară. Pentru a evita paradoxul lui Gibbard
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Sen, 1976, p. 235]. Voi prezenta, în continuare, câteva soluții prin restricționarea condiției Pareto slabe. 5.1. Restricția Sen-Suzumura<footnote Aceeași restricție este formulată și de Suzumura în (1978). Voi relua aici doar argumentul lui Sen (1976). footnote> În (1976), Sen revine la ideea indivizilor cu preferințe liberale, și o formulează ca restricție a condiției Pareto slabe care nu procedează la negarea unei alegeri unanime de un observator din afară. Pentru a evita paradoxul lui Gibbard, Sen adoptă o versiune modificată
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1976). footnote> În (1976), Sen revine la ideea indivizilor cu preferințe liberale, și o formulează ca restricție a condiției Pareto slabe care nu procedează la negarea unei alegeri unanime de un observator din afară. Pentru a evita paradoxul lui Gibbard, Sen adoptă o versiune modificată a condiției libertariene care să determine o alocare de drepturi: a) nevidă (nontrivială) - să nu conțină numai membrii diagonali ai produsului cartezian al mulțimii alternativelor<footnote i.e. dacă avem A={x,y,z}, atunci A×A
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1, aparținându-i lui Suzumura (1978), arată că o alocare de drepturi este coerentă, dacă există o funcție de decizie socială pentru fiecare intersecție dintre profilul social și mulțimea drepturilor individuale. [Suzumura, 1978, p. 331] footnote>. Voi enunța, acum, restricția lui Sen după câteva definiții. În primul rând, în termenii lui Sen: „O persoană respectă drepturile altora dacă și numai dacă dorește ca numai o parte a preferințelor sale să conteze, astfel încât această parte să fie consistentă, combinată cu preferințele celorlalți pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de drepturi este coerentă, dacă există o funcție de decizie socială pentru fiecare intersecție dintre profilul social și mulțimea drepturilor individuale. [Suzumura, 1978, p. 331] footnote>. Voi enunța, acum, restricția lui Sen după câteva definiții. În primul rând, în termenii lui Sen: „O persoană respectă drepturile altora dacă și numai dacă dorește ca numai o parte a preferințelor sale să conteze, astfel încât această parte să fie consistentă, combinată cu preferințele celorlalți pe sferele personale ale acestora” [Sen, 1976, p. 236]. Altfel spus
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
primul rând, în termenii lui Sen: „O persoană respectă drepturile altora dacă și numai dacă dorește ca numai o parte a preferințelor sale să conteze, astfel încât această parte să fie consistentă, combinată cu preferințele celorlalți pe sferele personale ale acestora” [Sen, 1976, p. 236]. Altfel spus, se poate defini o subrelație iR a lui iR , aceasta reprezentând partea în privința căreia individul își exprimă dorința de a conta în determinarea preferinței sociale. De aici, formulează criteriul Pareto slab condițional: dacă avem două
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indivizii preferă pe x lui y prin subrelația iP , atunci societatea va prefera pe x lui y. La fel, dacă toți indivizii preferă pe y lui x prin subrelația iP , atunci societatea va prefera pe y lui x. De aici, Sen enunță rezultatul de posibilitate: „dacă cel puțin o persoană respectă drepturile celorlalți, nu poate exista un conflict între principiul Pareto condițional și libertarianismul minimal, indiferent de care sunt preferințele individuale” [Sen, 1976, pp. 236-237]. Mai departe, Sen notează: „în această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
societatea va prefera pe y lui x. De aici, Sen enunță rezultatul de posibilitate: „dacă cel puțin o persoană respectă drepturile celorlalți, nu poate exista un conflict între principiul Pareto condițional și libertarianismul minimal, indiferent de care sunt preferințele individuale” [Sen, 1976, pp. 236-237]. Mai departe, Sen notează: „în această procedură, nimeni nu pretinde că preferința sa este alta decât este de fapt, și nu se pune problema amendării acesteia (spre deosebire de cazurile Fine, Farrell, Craven, Breyer și Gigliotti). O persoană vrea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
x. De aici, Sen enunță rezultatul de posibilitate: „dacă cel puțin o persoană respectă drepturile celorlalți, nu poate exista un conflict între principiul Pareto condițional și libertarianismul minimal, indiferent de care sunt preferințele individuale” [Sen, 1976, pp. 236-237]. Mai departe, Sen notează: „în această procedură, nimeni nu pretinde că preferința sa este alta decât este de fapt, și nu se pune problema amendării acesteia (spre deosebire de cazurile Fine, Farrell, Craven, Breyer și Gigliotti). O persoană vrea ca o parte din preferința sa
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Fine, Farrell, Craven, Breyer și Gigliotti). O persoană vrea ca o parte din preferința sa să conteze și, prin urmare, ea spune adevărul și numai adevărul, însă nu cere ca tot adevărul preferinței sale să conteze în ceea ce privește determinarea preferinței sociale.” [Sen, 1976, pp. 236-237] 5.2. Restricția Austeen-Smith În altă interpretare dată liberalismului, Austeen-Smith (1982) argumen tează că este suficient ca un singur individ liberal să-și exercite dreptul de veto pentru a face condiția Pareto inaplicabilă. Condiția Pareto devine în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
amuțirea vocii condiției Pareto, i.e. deși ∀i, xPiz, această preferință nu va fi transformată în preferință socială. Nu vom avea, așadar, o preferință socială între x și z. footnote>. Cum acestea sunt consistente din premise (vezi Suzumura (1978), (1979) și Sen (1976)), relația de preferință socială este și ea consistentă. Paradoxul este rezolvat<footnote O restricție care generează același rezultat pe baza altui argument este cea propusă de Hammond (1982). Argumentul se bazează pe consistența dintre preferința pe x-varianta din sfera
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dimensiunea de separabilitate între perechile de alternative pe care o prezintă condiția libertariană și dimensiunea de conexiune între acestea, pe care o prezintă condiția paretiană. În cuvintele lui Saari: „o direcție alternativă este aceea de a recunoaște că axioma lui Sen ( *L ) separă deciziile pentru anumite perechi, în vreme ce (P) insistă pe conectare. Rezoluția paradoxului decurge din corectarea acestei incompatibilități”. [Saari, 1997, p. 92]. În al doilea rând, „dacă societatea îmi acordă dreptul de a-mi alege tricoul, de ce alții continuă să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pareto (P) nu se aplică niciunei perechi care îl include pe a sau pe b” [Saari, 1997, p. 92]. Aceasta formă relaxată a condiției Pareto este consistentă cu domeniul universal și condiția libertariană. 5.4. Restricția List Pentru paradoxul lui Sen, în (2003), List propune o soluție lexicografică, adică o soluție care acționează în câțiva pași notați alfabetic și care sunt ordonați după prioritatea acestora. Înainte de a o formula, voi fixa problema în termenii lui List: „teorema de imposibilitate a unui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1.1*] are forma dată de [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. Această definiție vizează doar caracteristicile pe care trebuie sa le aibă o alocare de drepturi, fără a specifica componentele alocării, adică drepturile (este o expresie generală). Trebuie reținut însă că Sen are în vedere definirea drepturilor pe care o formulează în (1970a) și (1970b). footnote> este: (a) nontrivială, dacă, și numai dacă, pentru toți indivizii, aceasta conține doar membrii diagonali ai mulțimii tuturor submulțimilor nevide ale produsului cartezian al mulțimii alternativelor
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pe x lui y. Dacă însă acesta preferă pe y lui x, această preferință a sa nu va fi reflectată în ordinea socială decât dacă ceilalți indivizi preferă pe y lui x (adică prin condiția Pareto, în cazul paradoxului lui Sen). footnote>, dacă, și numai dacă. (c) coerentă<footnote Definiția îi aparține, de asemenea, lui Austeen-Smith [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. footnote>, dacă, și numai dacă, np R∀ ∈ (orice profil individual aparținând mulțimii tuturor ordinilor posibile pe mulțimea alternativelor), există o extensie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
însă prefer y lui x, dreptul meu asimetric nu are acțiune și syP x dacă, și numai dacă, pentru toți i, iyPx . În privința celei din urmă condiții, cea a coerenței, aceasta este ceea ce Gibbard a descoperit că lipsea condiției libertariene Sen. O condiție libertariană coerentă trebuie să poată produce o mulțime de alegere nevidă pentru orice profil de preferință. [d.5.1.2*]: iR este o subrelație a lui iR , reprezentând partea din aceasta din urmă, în privința căreia individul i își
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
5.1.1*]: Există o funcție de decizie socială care satisface condițiile U, L+, și PC, dacă cel puțin o persoană respectă drepturile celorlalți. Demonstrație [t.5.1.1*]. Voi propune un mod de a demonstra diferit de cel al lui Sen și relaționat cu cel al lui Suzumura (1978), (1979). Presupunem că avem o mulțime de alternative și o mulțime de indivizi cu o cardinalitate mai mare sau egală cu 2. Ne uităm la condiția Pareto slabă. Dacă o singură persoană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
4. Reformularea condiției Pareto prin preferințe libertariene minimal-raționale În primul rând, voi face o distincție între alternative simple și alternative conjuncte. O alternativă simplă (sau o subalternativă<footnote Această a doua denumire indică mai clar faptul că, în cazul paradoxului Sen, avem de-a face cu alternative care conțin, de fapt, două alternative unite printr-o conjuncție. footnote>) se referă la acțiunea unui singur individ, e.g. x: „citesc cartea” (1); y: „nu citesc cartea” (0). O alternativă conjunctă se referă la
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
part-time și 2m este angajat full-time. x aspectele care îl privesc pe 1m sunt următoarele: xm1: 1m este angajat part-time; ym1: 1m este angajat full-time; zm1: 1m nu este angajat și wm1: 1m este angajat part-time. În cazul prezentat de Sen în (1983), 1m preferă pe x lui y, pe y lui z, pe z lui w și pe x lui w. Uitându-ne doar la x aspectele ce-l privesc pe 1m , acesta preferă să fie angajat part-time situației în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție a paradoxului lui Sen ar trebui să le aibă; b) analiza soluțiile prezentate folosind aceste proprietăți. Cele două proprietăți sunt: eficacitatea pentru societăți reale (esr
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi a) defini două tipuri de proprietăți pe care o soluție a paradoxului lui Sen ar trebui să le aibă; b) analiza soluțiile prezentate folosind aceste proprietăți. Cele două proprietăți sunt: eficacitatea pentru societăți reale (esr) și fidelitatea ideologică (fid). Prin eficacitate pentru societăți reale am în vedere intuiția, destul de puternică, potrivit căreia o soluție
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
indivizi, orice număr finit de alternative conjuncte și orice număr finit de strategii; c) să folosească o condiție libertariană coerentă. a) Eliminarea inconsistenței pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel al x variantelor . Condiția libertariană introdusă de Sen în (1970a), (1970b) acordă decisivitatea individuală pe „cel puțin o pereche” [Sen, 1970b, p. 153] de alternative (x-variante), nefiind însă clar dacă este vorba despre una sau mai multe. În (1977), Breyer denumea această condiție „liberalism pe probleme” [Breyer, 1977
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
strategii; c) să folosească o condiție libertariană coerentă. a) Eliminarea inconsistenței pentru cazul în care numărul decisivităților este egal cu cel al x variantelor . Condiția libertariană introdusă de Sen în (1970a), (1970b) acordă decisivitatea individuală pe „cel puțin o pereche” [Sen, 1970b, p. 153] de alternative (x-variante), nefiind însă clar dacă este vorba despre una sau mai multe. În (1977), Breyer denumea această condiție „liberalism pe probleme” [Breyer, 1977, p. 46] și elimina ambiguitatea definiției lui Sen, acordând „exact” [Breyer, 1977
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]