2,366 matches
-
unei familii, la un loc bun în societate și în profesiune?). Ei bine, Suzy nu părea să aibă aceste obsesii, ci mai degrabă un fatalism senin: "dacă o să mă mărit, bine, dacă nu, trăiesc și-așa, îmi răspunsese o dată cu o seninătate agresivă, ba chiar cu un ton mai ridicat, de ce neapărat să mă mărit, să dau peste un prost care o să vrea - e bărbat, nu? - să-i spăl ciorapii, sau și mai rău, să vrea să mi-i spele el pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și n-am auzit de pildă că un om se poate otrăvi (ba am auzit!) cu propriile lui secreții interne." Ea râse sesizând din zbor cum singur îmi dărâmam toată schelăria argumentației. Râsei cu însumi. "Suzy, îi spusei cu o seninătate turbure, de ce nu vrei să te măriți cu mine?" Înțelese că nu va scăpa ca de obicei. Singurul truc pe care îl folosi hotărîndu-se să gândească împreună cu mine fu să mă facă tot pe mine responsabil de răspunsul pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iată, cine spunea că de Revelion caloriferistul nostru o să se îmbete și o să ne lase fără căldură și apă caldă? trebuie să-i dăm și lui un bacșiș mai gras!), apa fierbinte, ca să zic așa, mă răcori, simțind că alături de seninătatea mea încrezătoare apăruse și o nepăsare senină. Important e, gândii, că îmi place mie (ce-am scris) și de această gândire sânt pe deplin conștient că nu mă iluzionez, restul e aventura ei (a lucrării), care urmează, și nu a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cum avea să reacționeze Suzy? Iată temerea! Dar la urma urmei, îmi spusei, asta tot trebuie să se întîmple odată, și dacă e să nu fie bine, ce poți face? Dacă tot trebuie să faci ceva, atunci fă-l cu seninătate, de ce să iei aconto? (Mama răspunsese cândva în acest sens unei vecine, care se mira că după atâta muncă ea tot odihnită și senină arăta; dacă tot trebuie să muncești, zisese ea, fă-o cu plăcere). Așadar, mi-am spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asalteze trenurile cu schiurile lor incomode în spate și să se întoarcă la timp în orașele lor, să atace o nouă săptămână de existență și de muncă. Da, înainte ca șocul să se fi dus, eu îl presimțeam, alegând, pentru seninătatea mea, varianta obișnuitului. VII Nu-mi cumpărai schiuri noi fiindcă n-aveam bani, și nici bocanci, îi făcui o vizită tatei și mă urcai în pod să văd în ce stare erau cele vechi. Erau destul de bune, nu se strâmbaseră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul XX (și mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
închinat acestuia, cît și ca prefață la traducerea în limba engleză a poemelor lui A. Toma. Pe poetastrul comunist îl va elogia ditirambic pe cel care și-a permis să rescrie Glossa și alte poeme eminesciene în variantă optimistă. Cu seninătate, afirmă: Dacă e vorba de diferențiere, încă de la început te-ai remarcat ca un exultant la viață, ca un poet al lumii și al bucuriei și dă-mi voie să desprind dintr-o Glossă a dumitale un adevărat strigăt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și criticului Ov. S. Crohmălniceanu". Astăzi, Nina Cassian își publică jurnalul scris în perioada stalinistă, în vremea cînd era una din principalele promotoare ale literaturii proletcultiste și realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare" și ideologice din acea perioadă. Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a vieții (teologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
elan și reținere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă față de extreme. Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanțului de „orbi” care refuză să se avânte spre absolut. De aici, rezultă și seninătatea discret melancolică. El caută un fundament mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este amenințat de pretutindeni de „lucruri” și de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286825_a_288154]
-
invita la dialog pe președintele PRM, care i-a tratat la fel pe interlocutorii din studio, e iarăși de natură să te pună pe gânduri. Că un parlamentar tânăr, nelegat prin cine știe ce trecut tulbure de regimul comunist poate minți cu seninătate că schimbul de replici dintre dl Patapievici și președintele PRM era perfect compatibil ca ton și exprimare. Că un parlamentar civilizat ca Adrian Cioroianu a realizat chiar performanța de dialoga cu fostul poet de curte al Ceaușeștilor, mai declarându-și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
au convertit nu au fost botezați în virtutea unui ordin, nici forțați ca barbarii după secolul al VII-lea. În creștinismul său se observă o dublă moștenire rasială și culturală. Au păstrat de la geto-daci disprețul față de moarte, credința în nemurirea sufletului, seninătatea în fața suferinței; de la romani au asimilat simțul ordinii și ierarhiei, echilibrul spiritual și lipsa de fanatism. Într-adevăr, este ușor să identifici toate aceste trăsături în creștinismul românilor care nu sunt fanatici, nici nu se lasă târâți de curentele întunecate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
capacitatea de a ne expune condiției comune, condiției celui care nu are sprijinul unei garanții exterioare. Atitudinea spirituală prin care ne dispunem efortului de a ajunge în cele mai esențiale elemente ale filosofării, se naște într-un context de profundă seninătate și liniște interioară, nu este alimentată de îndoieli, de neliniști sau de întrebări tulburătoare. Din experiența plinătății credinței izvorăște și disponibilitatea totală de a ne pune în condiția inițială, nu în îndoială, ceea ce ar fi contradictoriu, ci într-un mod
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
am putea considera ca fiind indicii ale lumii creștine în care încă trăim. Pus la treabă, focul arde și metalul, iar formele neregulate care ar rămâne, tăciunii, nu sunt altceva decât semnele unei suferințe imense. Cu toate acestea, o oarecare seninătate pare să moleșească urmele violente ale focului plastic ce arde piesele lui Gheorghe Zărnescu, regăsită în catifeaua neagră ce domină lucrările doamnei Dany Zărnescu. Să ne întoarcem la piesa care mi-a plăcut cel mai mult, dominantă, impunându-se aproape
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
selecției titlurilor luate în seamă, evitându-se pierderea de vreme cu lectura și eventuala desființare a unor texte insignifiante, de dragul spectacolului polemic - cum, iarăși, nu se prea întâmplă la noi, unde, dacă întâmpini cu un anumit calm și o anumită seninătate scrisul în dimensiunile pe care i le crezi valabile, ești repede taxat ca lipsit de vlagă, de culoare, monoton și neatractiv... În orice caz, acest "itinerariu critic printre cărți și autori din 1945 încoace" - cum se subintitulează culegerea imprimată la
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sculptura lui Brâncuși din 1908, iar după mai multe minute s-au desprins unul de celălalt și s-au depărtat cu spatele, mergând către colțurile din care veniseră. Fără comentariile lui Ștefan Tiron momentul ar fi fost recepționat, cu toată seninătate. Unde însă textul face explozie, fiind plin de invective și acuze, este în Manifestul strâmb, conceput de Cosmin Costinaș. Citez dintr-o autoare deosebit de dragă mie, Marguerite Yourcenar, și dintr-o carte care tratează aceeași problemă, Alexix sau tratat despre
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
de "idei trăite", ca pe o hologramă de identificare, idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964. Se împlinesc 40 de ani de la dispariția cărturarului care, prin demnitate și seninătate olimpiană, se apropie cel mai mult de stilul aulic maiorescian. El își așază creația, întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
în Legiune, ca mișcare de înnoire și împrospătare a sufletului românesc, așa cum au crezut mulți. Inclusiv subsemnatul. Știți când m-am luminat eu? Când am lucrat la Ministerul de Externe, sub influența lui Piki Pogoneanu. Omul ăsta era de o seninătate intelectuală și de un rafinament extraordinar. Eu cred în geniul ereditar. El era văr al lui Eugen Ionescu, de fapt văr primar al tatălui lui Eugen Ionescu. Pogoneanu era un gânditor politic, diplomat de carieră, de numai 34 de ani
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
picturii secolului nostru"(p. 73); "sentimentele sale fură din nou consternate" (p. 95); "vasta spiritualitate care popula peninsula indiană" (p. 110); referitor la rivalitatea soțiilor lui Sukarno - "în escalada pentru a ajunge Prima Doamnă se distingeau zeluri abrupte" (p. 116); "seninătatea lui se strângea de durere" și " Nu găsea animozitatea necesară care să-l readucă la normalitatea simpatiei" (p. 123); "prin capul său trecu pesimismul" (p. 128). Și ne oprim aici pentru a nu dubla efortul deja făcut. Dacă greutatea financiară
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
de găzetărie. Altor dezvăluiri (complete!) nu le-a venit rândul - atunci. Ele au fost păstrate pentru altcândva. Le-am căpătat după vreo trei săptămâni de la întâlnirea noastră, sub forma răspunsurilor la întrebările din interviu. Mi-a plăcut la Augustin Buzura seninătatea candidă, îndărătul căreia am reușit să ghicesc un amestec cuceritor de discreție și nonconformism, de sensibilitate și forță. (I. R.) - Când tatăl meu a aflat că urmează să îmi acordați un interviu, a reacționat foarte spontan, rostind cu un soi
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
nu, după sfințenie. Căci altcumva de ce și-ar fi înmulțit sfinții chinurile pînă la absurd și și-ar fi inventat metode criminale de autotortură? Nu există sfințenie fără voluptatea durerii și fără un rafinament pervers al chinului. Nu știi aprecia seninătățile decît după ce ai frecventat sfinții. Exasperat de ei, cerul nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și, imediat, adaugă: "Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut. Dacă
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
ură, susținută de scîrbă, împotriva acestui doliu al inimii care este sfințenia, nici lepră n-ar putea fi numită boală căreia i-aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții se epuizează într-o legănare plină de uitare, în visul unei seninătăți melancolice; dar sfințenia nu este decît sistematizarea unei insomnii. O veghe fără capăt. Păzesc sfinții somnul lumii sau îi țin de urît lui Dumnezeu? Nu știu; dar atît reiese sigur din mărturisiri și din viața lor, că suprimarea completă a
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
factură cu totul specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul imperial în care este executată (fără drept de recurs) cartea Alexandrei Laignel-Lavastine este pe deplin edificator în acest sens. Metoda de lucru a cercetătoarei franceze este deconspirată cu seninătate și umor difuz de criticul român: "Ea (Alexandra Laignel-Lavastine - n.m.) compilează alert, compilează chiar într-o manieră susceptibilă de plagiat, dar indică sursele originare de parcă le-ar fi consultat ea însăși, nu prin intermediul cercetărilor altora, iar pentru a-și camufla
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu seninătate probele (cel mai adesea irefutabile) care conduc spre o anumită concluzie. În cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oublie du fascisme, simpatia cronicarului se îndreaptă în mod evident spre cei trei importanți scriitori de origine română atacați simultan
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
eu, din aceeași plămadă cu Alice Voinescu. Aceeași îngăduință înțelegătoare, asimilând înțelept, cu nobilă resemnare și sobră credință, dramele și meandrele umilitoare ale destinului. Dacă ar fi trecut prin închisoare, am fi avut o demnă pereche pentru Lena Constante: aceeași seninătate nevictimizantă, aceeași inadecvare la patetism, vulgaritate, răzbunare“. Fără îndoială însă, cel de-al treilea volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]