6,619 matches
-
doi din urmă, motivând că ei, spre deosebire de Eminescu, apar des la televizor. O altă duduie auzise vag de poet, „scrie poezii frumoase”, și-a amintit ea, dar regreta că nu prea-l vede la televizor și a încheiat fulminant, căzând senină în capcana reporterului: îndemnată de el să-i transmită poetului gândurile sale bune, duduia fără minte i-a urat să fie sănătos și să mai scrie poezii frumoase. Sumbrii profeți ai Apocalipsei, cei care anunțau că prin ignoranță vom pieri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2867_a_4192]
-
de vârsta mea, care îmi întinse un cornet cu bomboane. Nu ghiceam pe atunci, că mult mai târziu, această fetiță, mica Lisette Frederik, era să-mi fie o prietenă dragă, însă al cărui sfârșit tragic mi-a întunecat mult clipele senine care le gustam tocmai în acei ani. A doua zi toată presa în unanimitate îmi închinau elogii mie și vrednicului meu profesor, care a contribuit atât de mult la succesul meu din concert. Urmară câteva concerte la Sibiu (1898) și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
jumătate din cele 39, în versuri libere) prin care își proclamă crezul politic izvorît din revolta nobilă - desigur - în fața nedreptății sociale. Dar, deși cunoaște prea bine cursul evenimentelor, autorul (născut în 1962), mîndru că aparține nucleului dur al răzvrătiților, acceptă senin întreaga istorie a stîngii radicale, cum arată contextul în care apar termeni ca: marxism, vechii staliniști, linia hruscioviană ș.a. Numelor proprii (de sindicaliști, comuniști, pornind de la Lenin, Gramsci pentru a ajunge la Guevara, Berlinguer, Gomulka ș.a.) li se alătură, ca
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
simple efecte de clarobscur. Un labirint poetic, aproape excesiv în jocuri de limbaj, un imperiu al metaforei. Herta Müller pare hotărîtă în drumul ei stigmatizat, de unde, asemeni unor prieteni din cărți celebre, luminile se observă, însă doar pe un cer senin. O carte obligatorie.
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
o nedisimulată pledoarie pentru literatură. E printre puținii care reamintesc faptul că literatura, prin cronicarii literari din anii ’70 și ’80, a salvat intelectualitatea, conservând o etică agresată sistematic. Nu se simte nicăieri în textele lui Pleșu povara unei senectuți - senină sau mimată. Memorialistica asigură o întoarcere însoțită de sentimentul bătrâneții. În narațiunea memorialistică a lui Andrei Pleșu nu se ghicește nicio apocalipsă. El scrie cu scopul conservării memoriei recunoașterii și, pe de altă parte, prezintă cititorului de azi mesajele educative
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
unui cult păgân ce va atrage aici, an de an, pelerinii teatrului, fideli ce respectă cu sfințenie protocoale devenite legendare: primirea în sunetul trompetelor, urcușul spre Curte, adunarea mulțimii în piața din fața palatului papal. În acest loc, sub cerul când senin, când amenințător al Provenței, s-a născut un rit de comuniune. Se întâmplă rar ca o ființă omenească să ajungă, grație unei extreme devoțiuni, la împlinirea unui vis măreț, la materializarea unei aspirații atât de înalte. Wagner la Bayreuth, Reinhardt
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
și dorința de a-i face pe plac ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
conștiința pare să mântuie, în poem, orașul impur, râul presărat cu „sticle goale, hârtii de la pachete,/ Batiste de mătase, cutii de carton sau mucuri de țigară” (p. 157), așa cum, mai târziu, în Burnt Norton, ochiul poetic va repera, într-o senină coexistență, „safire și usturoi în mâl” (p. 351). Să nu uităm însă că lirica universală datorează ritmul sincopat și configurația totalmente inovatoare a poemului artei geniale de redactor a nefericitului poet Ezra Pound, generosul descoperitor de talente și șlefuitor al
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
o spune cu un cinism care nu invocă numaidecât cutumiara ură de clasă, și anume că ei, muncitorii români, sunt învățați să suporte, pentru că s-au obișnuit să trăiască „în rahat”. Aceste adevăruri brutale se strecoară ca otrava în râsul senin al comicului de situație sau de limbaj. Deodată, peisajul se schimbă, hăhăitul ți se îneacă în gât, jocul tranzacțional pe care-l fac acești decidenți circumstanțiali relevă dimensiunea crudă a poveștii. Oamenii și melcii devin egali pe plan ontologic, unii
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
vrea ca ultimele cărți pe care le scriu să fie cărți de rugăciune.” În același interviu, poetul se definește a fi un „melancolic”, bîntuit însă de o melancolie „plină de umor”, izvorîtă din propriile-i „umori”, ce „parazitează toată viziunea senină asupra existenței.” Din această juxtapunere de planuri iau naștere conflictele de care vorbea ceva mai sus autorul Negrului pe negru. „Natura mea, mai spune el, este extrem de înclinată spre voluptate, spre plăcerile intense, mari, pînă la dezastru...” Prin urmare, traversarea
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
una cu cea simfonică, despre stilul gotic în arhitectură știe că e „ăla cu multă ogivă”, iar în mijlocul unei explicații a lui Vlad despre sonată, care, spune el, are o primă temă descrisă de compozitori ca „enunțiativă”, tânăra îl întreabă senin: „dar adică cum enunțiativ”? Perfect conștient de toate astea, Vlad cedează însă „perfecțiunii formale” capabilă de performanțe sexuale amănunțit descrise, lăsând preocupările serioase pentru altă dată. Această altă dată pare că va fi noul roman, căci cel prezent se curmă
Muzical by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4467_a_5792]
-
reacție rapidă, la ceva substanțial, la ceva definitoriu pentru scrisul său, fără de care devine de nerecunoscut? Nu cred. Personajul din spatele foii e același pe care-l puteam aproxima încă din primele poeme publicate, din Căderea și din Georgice. Un ins senin, ale cărui momente de descurajare au, totdeauna, un nucleu stenic, un vizionar până la carnalitate, lipsit, în imaginile sale, de tentația verbiajului, un, în sfârșit, foarte bun cititor de literatură (asupra căreia nu-și negociază punctele de vedere). I s-a
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi tineri, mire și mireasă, amândoi frumoși și senini. Ilona se mai trezise și în alte rânduri în case sau în paturi străine. Era o adevărată expertă în a-și da seama imediat ce fel de oameni sunt cei care locuiesc în acestea, așa încât, acum, orice temere îi dispăru ca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și mă măsoară curios din cap până-n picioare. Vreau doar să ajung sus. Să pun mâna pe telefon. S-o sun. Să urlu. Să mă răcoresc. Respir agitat și suflul meu seamănă cu un oftat lung. „De ce oftați?“ mă întreabă senin moșneagul. Doamne, la grea încercare mă pui, urlu în mine. Nu mă întorc spre el pentru că o să-l strâng de gât. Mă uit în tavanul liftului. „Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh, viața, zice el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să facem pace, muntele și cu mine. Am tras geanta laptopului mai aproape și am deschis-o cu greu. Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini reci, în ținută alb sfidătoare, care mi-a zis că, dacă sunt extrem de disciplinată și mă mișc cât mai mult, cu puțin noroc, totul va rămâne neschimbat până aproape de final. Mare noroc. M-am trezit a doua zi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
O las să viseze la vremuri trecute și pornesc spre galben. Iubesc floarea soarelui. Alerg spre culoarea ei care, pe măsură ce mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele iubi tului lor, îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o puternică durere de cap. Abia dacă reușesc să deschid ochii. Încă nu. Mai rămân puțin întinsă. Simt o zvâcnire în tâmplă. Mă întorc spre ceasul de pe noptieră. Nu reușesc să văd cât arată. Nu-mi dau seama dacă e senin sau înnorat. Văd o ceață gri și deasă. Nu disting lucrurile din cameră. Îmi las ușor capul înapoi pe pernă și închid ochii. Îi deschid brusc și privesc tavanul. Un gri monoton. Acum mai bine de douăsprezece ore îmi pierdeam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în parc, i-am răspuns. — Aha. — Știți vreun magazin pe aici, de unde să-mi cumpăr niște țigări? am întrebat-o aproape umil. Hai mai bine înăuntru, am eu un pachet de Marlboro de la un pacient, mi-a spus prinvindu mă senin. Ținea pisica strâns în brațe, m-a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici boabe de mărgăritar în ochișorii ei senini, am luat-o repede în brațe. N-o bătusem niciodată și ea nu cunoștea semnificația gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar nimeni nu s-a așteptat ca propriii concetățeni să dorească cu tot dinadinsul să ne extermine, pentru că asta este ce faceți de 13 ani Încoace și În special În ultimul timp. Vreți exemple? Vă dau: domnul Opaina spunea foarte senin acum câteva zile că pensionarii pot să-și plătească datoriile la Întreținere, cu toate că nu cu mult În urmă, când reprezenta pe altcineva (pe cine nu știm, pe noi, cei mulți, În nici un caz) spunea cu totul altceva. Dar, mă Întreb
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai bună. Inginer căpitan Toma Dimitriu P.S. Cerboaicei îi doresc multă fericire în noua ei viață și-i mulțumesc pentru fidelitatea care o onorează. Tom." CAPITOLUL 15 Fericit de-a se ști eroul zilei, Miluță dormi un somn adânc și senin, ca-n copilărie. Faptele i se remarcaseră, ceea ce proba în ochii Irinei adevărata lui intrare victorioasă! în rândul bărbaților. Stăpân pe situație, se simțea deopotrivă stăpânul acelei fete și, cu toate că nu împărtășea drama mamei care-și jelea pe ascuns sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a ridicat, a scotocit puțin într-un sertar și s-a întors, ținând în mână ceea ce părea a fi un teanc de scrisori. Legate strâns cu o panglică albastră. Ca un cer senin de vară. - Ia-le, vei găsi aici niște răspunsuri. Am privit-o. M-am ridicat, îndreptându-mă către ușă. Altă măsuță. Ceva mai mică. O vază cu flori. - Maria, îți plac gladiolele? II. Scris ordonat. Literele ușor rotunjite se aliniau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să simți prezența celuilalt permanent, chiar dacă nu e mereu lângă tine? Da, cred că așa trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un sărut și cu bucuria pe chip, o așază pe pervaz. Privește afară, spre cerul înghețat, dar senin, ca și cum ar fi căutat, din ochi, pe cineva. Și șoptește: - Mulțumesc! FLASH 19 (Galbenă gutuie, dulce...) - II Nu te mișca! Te rog! Perfect! Și lumina cade atât de bine! Nu vorbise cu voce tare, doar în gând. Tabloul începuse să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rău nu mi s-ar putea întâmpla. A fost odată o livadă de meri, care în fiecare primăvară devenea o frântură de rai. Flori albe din merii înfloriți s-au mutat la tâmplele acelor doi frumoși, cu ochii ca cerul senin. Nu mai sunt tineri, dar încă am fericirea de a-i vedea... Și sufletul mi se umple de bucurie, ori de câte ori privirea lor blândă se revărsa asupră-mi, într-o binecuvântare de iubire. Parcă nimic nu s-a schimbat. Și totuși
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]