935 matches
-
pe care Lili o întrebuința toată spre a contempla pe Felix. Titi, uitat, încruntat, privea muțește pe Lili. Stănică lăudă ditirambic, când pe Otilia, când pe Lili, când pe Felix, nemaiștiind ce spune, ca de obicei, făcând pe diabolicul cu sentimentalism. În sfârșit, se aprinse atâta, încît își aduse aminte că Lili îi fusese încredințată ca un "depozit sacru" și că trebuie înmînată părinților. O conduseră cu toții spre trăsură, și Titi încercă să se așeze cât mai aproape, pe linia fetei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de nici o obligație și avea să-și vadă serios de propriul lui viitor. Da, e adevărat că iubise și poate o mai iubea pe Olimpia și că adorase pe Relișor, însă care e scopul nostru în viață, mai presus de sentimentalisme? Să facem fii în dureri (Stănică se gândea, firește, la niște dureri morale), să dăm țării copii pentru apărarea granițelor. Însă nu mai putea fi nici o îndoială. Olimpia nu mai era capabilă să-i dea alt fiu, mijloacele ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aibă o familie, să aibă copii în care să retrăiești, care să-ți ducă mai departe numele. Dumnezeu mă pedepsește, mă osândește la sterilitate sau poate îmi deschide ochii și-mi zice: "Stănică, fii brav, nu te lăsa răpus de sentimentalisme, gândește matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la care ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da fii și te sustragi îndatoririlor morale față de societate. Sunt sigur că ai recurs și la droguri, ca să distrugi sforțările mele pentru crearea unei familii. Din momentul acesta, mi s-a luat de pe ochi o perdea, văd limpede și înfrîng sentimentalismul. Nemaifiind soția mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea, Stănică ieși pe ușă, trîntind-o. Olimpia, încă somnoroasă, și neînțelegînd bine ce urmărește Stăni-că, își închipui că bate câmpii, ca de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fenomenul complex al muririi, când se manifestă se și consumă. Este o suprapunere între act și realitate; căci actul nu mai este o manifestare a realității, ci realitatea însăși. Lirismul absolut - pornirea totală de a te obiectiva - este dincolo de poezie, sentimentalism etc.... El este mai aproape de un fel de metafizică a destinului, căci în el o actualitate totală a vieții și conținutul cel mai adânc al ființei se manifestă pentru a se rezolva într-un fel sau altul. De regulă, lirismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a bătut ceasul să ne convingem în mod definitiv despre necesitatea și sensul misiunii noastre? De nu vom pune bazele totului, în Romînianu se va mai face nimic. Naționalismul românesc de până acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism, fără orientare dinamică, fără mesianism, fără voința de realizare. Oricât am vrea să ne mângâiem de condiția existenței noastre prini împrjurările vitrege ale vremurilor - năvălirea barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanariotă... nu vom reuși totuși. Istoria este o explicație, dar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu un răgaz pentru o șuetă. Sedusă de postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
decât o figură de mutant a păcii veșnice a Duhului. Necunoscută liniștii trecătoare a lumii, isihia (cum o numesc sfinții) presupune curajul pogorârii la iad. Rădăcinile violenței nu pot fi ignorate doar printr-un lapsus de luciditate și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 3,14). Aceasta ar echivala cu abandonarea problematicii metafizice a răului și contestarea naturii expiatoare a virtuții. Autovictimizarea en masse, alături de culpabilizarea providenței, reușesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cunoscut) califică o sensibilitate fragilă, gata să vibreze entuziast În fața obiectului sau evenimentului celui mai neînsemnat, Întîmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, În acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gramatică” și „logică” (În Înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și În cel propriu, În prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvîntului culoarea pe care n-o găsești În dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării În Înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și cînd formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi În aerul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca, Încă de la primele luări de poziție, pe fundalul proiectului general al desprinderii artei de formele convenționalizate ale trecutului cultural și de radicală Înnoire a mijloacelor de expresie. CÎnd, În Aviograma tipărită În 75 H.P. poetul expediază ironic „gramatica, logica, sentimentalismul ca agățătoare de rufe”, putem citi deja Într-o atare respingere voința unei răsturnări care privește În primul rînd limbajul poetic. Conjugarea atacurilor Împotriva logicii (ca expresie a impersonalității discursului conceptual) și gramaticii (ca sistem de reguli consfințind caracterul convențional
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu uimirea și entuziasmul descoperitorului de ținuturi noi, În care se instalează dezinvolt, Înregistrîndu-le reportericește metamorfozele. Senzația primează (acea „senzație prinsă stea În cleștele poemului actual”), traducînd o voință de instalare În concret, de obiectivare a atitudinii lirice, eliberată de „sentimentalismului” romantic - dar un „concret” distanțat de simpla reproducere mimetică, comportînd restructurări esențiale, deschis spre un vast cîmp relațional, cîștigînd o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Experiența din Invitație la bal urmează, În linii mari, acestor exigențe. Dacă „artistul nu imită, artistul creează”, căutînd „linia cuvîntul culoarea pe care n-o găsești În dicționar” și forțînd tiparele gramaticii și logicii, eliberîndu-se, pe de altă parte, de „sentimentalism” (Aviograma din 75 H.P.), această poezie răspunde În mare măsură programului. Arta este „surpriză” prin contrazicerea sistemului de așteptări al cititorului obișnuit cu un alt tip de discurs, prin modificarea, În ultimă instanță, a universului imaginar, prin deschiderea unei breșe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
biografic de eul de hârtie. Multe texte din volumul Life Studies ar putea fi selectate ca argumente în sprijinul acestor observații. Să ne oprim deocamdată asupra poemului intitulat Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow (...), unde, pentru a evita căderea în sentimentalism sau în simpla banalitate biografică, autorul își prezintă „adevărul personal” cu detașare, ca și cum ar vorbi despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
memorie, terorizându-ne”337. În plus, se întrevede la Constantin Abăluță, pe lângă influența „simbolistului eretic”, și o evidentă înrâurire a poeților americani (să ne gândim nu doar la fascinanta prezență a obiectelor din poezia lui Wallace Stevens, ci și la sentimentalismul cumva abulic al lui W.S. Merwin, din care autorul român a și tradus). Oricum ar fi, esențialul constă în aceea că procedeul inventarierii maniacale a lucrurilor, a măruntelor evenimente sufletești, a gesturilor și tabieturilor singurătății zilnice, ne încurajează să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a orășelului Spoon River, valorifica o întreagă tradiție a cronicii locale a vieții americane. Prozaice și lipsite de măreție, voit banale și programatic antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ganguri și pasaje acoperite cu geam colorat câte un pisoi zgâria în lădița unui dafin și în berării ospătarele se lăsau deșurubate de vii contra cost. Ceea ce ne atrage atenția în versuri de tipul acesta este fantezismul, trăirea în iluzie, sentimentalismul înecat în râs, hiperbola comică și umorul absurd. Avem de-a face cu o oglindă care, practic, deformează imaginea lumii și sfârșește prin a zămisli ea însăși imagini, subminând în acest fel prestigiul și sensul reflectării: să fim tandri, bâigui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-se-n curcubeu(...)/ei intră în motel și fac dragoste./ ei sunt Stăpânii și se simt liberi./ dar cum poate fi cineva liber când e făcut din celule?”. Esențial în aceste versuri rămâne faptul că, dincolo de fantezismul fără limite, de sentimentalismul înecat în râs, de umorul absurd și instinctul sigur al ironiei, întrebările „protagonistei” trimit - chiar dacă într-o manieră antimetafizică - la imaginea perisabilității și degradării care pândesc, deopotrivă, organicul și mecanicul. O interogație de felul celei care încheie pasajul citat mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ioanide. "Cum, se înfurie arhitectul, pui la îndoială vorbele mele, vrei să spui că nu-i așa? Am abandonat eu vreodată cauza noastră?" (Prin "cauză" Ioanide înțelegea dragostea, fidelitatea, însă nevrând să pară bombastic și să dea exemple rele de sentimentalism, austeriza expresiile.) "N-am zis asta... Te scandalizezi degeaba... Nu văd de ce iei lucrurile în tragic... Fata are înclinare pentru un tânăr, poate că instinctul este bun, ce motiv avem s-o contrariem?" "Cum așa? Fata noastră alături de...?" "Ioanide, ești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitect exista o logodnă spirituală, îl numeau pe Ioanide în glumă "cumnate". G. Călinescu - Spune, cumnate, zise deci Conțescu, ce-a mai făcut Hergot? Acesta își pierdea clientela, și așa puțină, prin specializare și prin excentricitatea cartierului, din cauza indolenței și sentimentalismului său. În dimineața acelei zile, în vreme ce, în haină de casă, examina butucii de trandafir din grădină, se prezentase la poartă, prinzîndu-se cu mâinile de grilaj, o fetiță care privea din simplă curiozitate. Lui Hergot i se păru palidă și apropiindu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tatăl său cu difidență, recunoscând în el propria-i fire mistificatoare. - Bine, atunci îți dau via, îl asigura Hagienuș. Uite, mă jur! Exact vorbind, Hagienuș nu mințea. Având sentimentul facil, acorda pe loc orice, invadat momentan de un val de sentimentalism. Pe urmă alt sentiment înghițea pe cel dintâi, iar Hagienuș, conștient de efectele pe care le făceau aceste promisiuni, ca om meridional malițios, petrecea în sineși. Hagienuș, trăit din copilărie numai în belșug și înlesniri, nu suporta boema. Voia rufăria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
juriu, societatea vine azi să-și exprime prin mine oroarea pentru crimele ce se comit împotriva liniștii statului și a cetățenilor pașnici de către oameni trăind în marginile ei și G. Călinescu meritând cea mai exemplară pedeapsă, aplicată fără șovăire, fără sentimentalism. Onorat juriu, s-a văzut din actul de acuzare, din interogatoriu și depoziția martorilor vina îngrozitoare ce apasă pe umerii acuzatului din boxă. Înainte de a trece la expunerea faptelor, dați-mi voie să vă evoc momente din viața lui, pentru ca să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rog să mă crezi. Neliniștea mea e mare în privința lui Tudorel. Să fi alunecat așa de jos, amețit de alții, încît să ajungă un criminal? Să salvăm ce se poate salva. Nu se poate ca tu, fata lui Ioanide, din sentimentalism rău plasat, să te vâri în această speluncă. Vei fi arestată, dacă nu, implicată măcar indirect. Scandal. Pentru mine, la urma urmei, totul e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la dragoste, și chiar faptul de a-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de reușit, în care artistul, folosind mijloace simple, evoca mișcarea caracteristică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o donație pe care n-o apreciază. Imaginile din câmpul arhitecturii începură să devină odioase fostului ministru, care, spre a se distra, încercă să facă lectură. Neorientat în literatura mai nouă, se întoarse la autorii lui preferați în tinereță pentru sentimentalismul lor. Fort comme la mort1 de Guy de Maupassant fu lectura sa timp de două zile. O pagină îl indispuse prin analogia îndepărtată cu cazul lui. Eroul, Puternic ca moartea (fr.). G. Călinescu pictorul Olivier Bertin, deschidea Le Figaro, unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]