680 matches
-
La 20 iunie 1992 în timpul luptelor de pe Nistru au căzut doi militari: căpitanul Vladimir Macarciuc și locotenentul major Valeriu Nazarco, având vârsta de 37 de ani și, respectiv, 34 de ani. Conform datelor Centrului Militar din Bălți, la războiul cu separatiștii au participat circa 800 de bălțeni, inclusiv circa 400 de militari ai Brigăzii de Infanterie „Moldova” din Bălți . La 12 februarie Monumentul lui Lenin a fost transferat de pe Piața Independenței pe teritoriul Comisariatului militar. La 19 mai 1992, Bălțiul este
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
ministru al cultelor (1853) și șef al Departamentului Lucrărilor Publice. El a continuat să se manifeste că unionist, semnând petiția din 28 februarie 1856. În perioada următoare, atitudinea lui s-a schimbat radical, el devenind unul dintre cei mai importanți separatiști antiunioniști. Nicolae Istrati și-a explicat poziția antiunionista în broșură ""Despre cvestia zilei în Moldova"" (1856), în care se referă la necesitatea apărării „privilegiilor strămoșești” ale Moldovei, având convingerea că unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Sfânta Treime și ca reîntoarcerea promisă în biblie a "mesiei". Alte caracteristici ale mișcării includ consumul spiritual de cannabis, respingerea societății moderne (denumită "Babylon") și diverse aspirații sociale și politice, de exemplu învățăturile lui Marcus Garvey (publicist jamaican, organizator și separatist "de culoare"), văzut ca profet și ale cărui viziuni politice și culturale l-au ajutat pe Leonard Howell să dezvolte fundația viziunii sale asupra unei noi lumi. a apărut în Jamaica în secolul XX și proclamă Africa (denumită "Zion") ca
Mișcarea Rastafari () [Corola-website/Science/315467_a_316796]
-
și apoi la Universitatea Musulmană din Tașkent, RSS Uzbekă, între 1982-1986. La începutul anilor 1990, după prăbușirea URSS, a revenit în Cecenia, și a înființat Institutul Islamic în satul Kurcealoi. După declararea independenței Ceceniei, a devenit un susținător al președintelui separatist Djohar Dudaev. Kadîrov a luptat în Primul Război Cecen pentru independență, fiind lider al unei miliții. În 1995 a fost numit muftiu șef al Republicii Cecene Icikeria. După izbucnirea conflictului violent dintre Moscova și separatiștii ceceni, Kadîrov a declarat că
Ahmat Kadîrov () [Corola-website/Science/321809_a_323138]
-
devenit un susținător al președintelui separatist Djohar Dudaev. Kadîrov a luptat în Primul Război Cecen pentru independență, fiind lider al unei miliții. În 1995 a fost numit muftiu șef al Republicii Cecene Icikeria. După izbucnirea conflictului violent dintre Moscova și separatiștii ceceni, Kadîrov a declarat că „"ruși sunt de mult mai multe ori mai numeroși ca cecenii, așa că fiecare cecen ar trebui să ucidă 150 de ruși."” Deși primul război a fost dus în principal din motive naționaliste, după independența "de
Ahmat Kadîrov () [Corola-website/Science/321809_a_323138]
-
și după proclamarea independenței, a reușit cu măiestrie să treacă peste factorul tribal în viața economică și politică din Kenya pentru a reuși ca un luo într-o mișcare predominant kikuyu. O scindare în KANU a dat naștere unui partid separatist rival, "Uniunea Democrată Africană din Kenya" (KADU), condus de R. Ngala și Muliro M. La alegerile din februarie 1961, KANU a câștigat 19 din cele 33 de locuri ale africanilor din Consiliul Legislativ, în timp ce KADU a câștigat 11 (alte 20
Colonia și protectoratul Kenyei () [Corola-website/Science/325321_a_326650]
-
Șamil Salmanovici Basaev (în ; n. 14 ianuarie 1965, Dișne-Vedeno, RASS Ceceno-Ingușă, URSS - d. 10 iulie 2006, Ekajevo, RA Ingușeția, Federația Rusă) a fost un militant islamist cecen și lider al curentului separatist din Cecenia. Începându-și activitatea militară din postura de comandant în Transcaucazia, Basaev a condus ani la rând campanii de gherilă împotriva trupelor Federației Ruse și a orchestrat masive luări de ostatici civili, cu scopul declarat al retragerii militarilor ruși
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
origine basarabiană) și alții. Dar condițiile de activitate sau complicat către martie 1991, și a fost luată decizia rectoratului de a desfășura lucrările simpozionului în Vadul lui Vodă. Această previziune a fost la moment oportun, fiindcă în vara anului 1991 separatiștii au blocat trecerea liberă depe un mal al Nistrului pe altul. Balanța stabilității politice se dezechilibra și spulbera de zi pe zi. Talentul organizatoric s-a manifestat cu profunditate în anii 90 ai secolului trecut. În primul rând ca un
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
dezechilibra și spulbera de zi pe zi. Talentul organizatoric s-a manifestat cu profunditate în anii 90 ai secolului trecut. În primul rând ca un patriot fidel a păstrat universitatea în subordonarea Republicii Moldova. Încercări de a o trece în subordonarea separatiștilor au fost multiple. În iunie 1992, în toiul conflictului transnistrean, separatiștii au ocupat cu armele în mâini blocurile de studii și căminile studențești, dar colectivul a continuat activitatea în acete condiții nevavorabile până la decizia din iulie 1992 de a evacua
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
manifestat cu profunditate în anii 90 ai secolului trecut. În primul rând ca un patriot fidel a păstrat universitatea în subordonarea Republicii Moldova. Încercări de a o trece în subordonarea separatiștilor au fost multiple. În iunie 1992, în toiul conflictului transnistrean, separatiștii au ocupat cu armele în mâini blocurile de studii și căminile studențești, dar colectivul a continuat activitatea în acete condiții nevavorabile până la decizia din iulie 1992 de a evacua Universitatea în municipiul Chișinău. Acest act de patriotism a fost înalt
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
2000, după o ofensivă militară pe scară largă. Însă, mișcarea de rezistență militară de pe tot întinsul regiunii Caucazului de Nord a continuat să producă pierderi grele rusești și să submineze controlul politic asupra Ceceniei mulți ani după terminarea conflictului. Unii separatiști ceceni au comis și atacuri teroriste împotriva civililor din Rusia. Aceste atacuri teroriste, precum și violările pe scară largă ale drepturilor omului, comise de forțele ruse și de cele separatiste, au atras condamnarea internațională. Până în 2009, Rusia a incapacitat sever mișcarea
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
din Cecenia a luat oficial sfârșit. În timp ce grosul armatei ruse a fost retras, povara luptei cu nivelul mai redus al insurgenței a căzut în special pe umerii forțelor de poliție locale. Trei luni mai târziu, liderul în exil al guvernului separatist cecen, Ahmed Zakaiev, a făcut apel la oprirea rezistenței armate împotriva forțelor de poliție cecene cu începere de la 1 august, declarând că speră că „începând din această zi, cecenii nu vor mai trage niciodată unul în altul”. Numărul exact al
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
lupte sângeroase, în care zeci de mii până la 100.000 de oameni au murit, s-a ajuns la acordul de încetare a focului din 1996 de la Hasaviurt, iar trupele rusești au fost retrase din republică. După primul război, controlul guvernului separatist asupra teritoriului republicii era slab, mai ales în afara capitalei în ruine Groznîi. Zonele controlate de grupările separatiste erau din ce în ce mai mari, iar țara se adâncea pe zi ce trecea în anarhie. Ravagiile războiului și lipsa oportunităților economice au lăsat un număr
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
dus la lupte deschise precum confruntările din iulie 1998 de la Gudermes, în care circa 50 de oameni au murit în schimburile de focuri dintre Garda Națională Cecenă și milițiile islamiste. Alegerile din 1997 l-au adus la putere pe liderul separatist Aslan Mashadov. În 1998 și 1999, președintele Mashadov a supraviețuit câtorva tentative de asasinat puse pe seama serviciilor rusești de informații. În martie 1999, generalul Ghenadi Șpigun, trimisul Kremlinului în Cecenia, a fost răpit pe aeroportul din Groznîi, iar ulterior găsit
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Pe 16 noiembrie 1996, în Kaspiisk (Daghestan), o bombă a distrus un bloc de apartamente aparținând forțelor rusești de grăniceri; 68 de oameni au murit. Cauza exploziei nu a fost niciodată stabilită, dar în Rusia atentatul a fost pus pe seama separatiștilor ceceni. Trei oameni au murit pe 23 aprilie 1997, când o bombă a explodat în gara rusească din Armavir (Regiunea Krasnodar). Alți doi oameni au murit pe 28 mai 1997, când altă bombă a explodat în gara din Piatigorsk (Regiunea
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de acțiune a lovit piața centrală din Groznîi, ucigând peste 140 de oameni, inclusiv multe femei și copii, și rănind alte câteva sute. Un purtător de cuvant rus a declarat că piața aglomerată a fost țintită deoarece era folosită de separatiști ca târg de armament. Opt zile mai târziu, un aparat de zbor rusesc a efectuat un atac cu rachete asupra unui numeros convoi de refugiați care se întreptau spre Ingușetia, ucigând cel puțin 25 de civili, inclusiv reprezentanți ai Crucii
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
locali, frații Iamadaiev, au trecut în tabăra federală; rușii au pătruns de asemenea și în Asinovskaia, fostul sat căzăcesc. Luptele din și în jurul localității Kulari au continuat până în ianuarie 2000. Pe 17 noiembrie 1999, soldații ruși i-au dislocat pe separatiștii ceceni din Bamut, simbolicul bastion separatist din primul război; zeci de luptători ceceni și mulți civili au fost uciși, iar satul a fost ras de pe fața pământului prin bombardamente cu bombe termobarice. Două zile mai târziu, după o încercare ratată
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
tabăra federală; rușii au pătruns de asemenea și în Asinovskaia, fostul sat căzăcesc. Luptele din și în jurul localității Kulari au continuat până în ianuarie 2000. Pe 17 noiembrie 1999, soldații ruși i-au dislocat pe separatiștii ceceni din Bamut, simbolicul bastion separatist din primul război; zeci de luptători ceceni și mulți civili au fost uciși, iar satul a fost ras de pe fața pământului prin bombardamente cu bombe termobarice. Două zile mai târziu, după o încercare ratată cu cinci zile anterior, forțele rusești
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
aflat la sud de Groznîi. Apărătorii ceceni și străini au pricinuit numeroase victime în rândurile trupelor rusești, ucigând, conform unor relatări, peste 70 de soldați ruși înainte să se retragă, dar suferind la rândul lor pierderi grele. În aceeași zi, separatiștii ceceni au început să execute o serie de contraatacuri împotriva trupelor federale în câteva sate, precum și la periferiile orașului Gudermes. Luptătorii ceceni din Argun, un orășel aflat la cinci kilometri est de Groznîi, au opus cea mai puternică rezistență trupelor
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
contraatacuri împotriva trupelor federale în câteva sate, precum și la periferiile orașului Gudermes. Luptătorii ceceni din Argun, un orășel aflat la cinci kilometri est de Groznîi, au opus cea mai puternică rezistență trupelor federale de la începutul ofensivei militare a Moscovei. Și separatiștii din orașul Urus-Martan au opus o rezistență îndârjită, utilizând tactici de gherilă pe care Rusia ar fi dorit să le evite cu orice preț. Pe 9 decembrie 1999, forțele ruse încă bombardau Urus-Martan, deși comandanții ceceni anunțaseră că luptătorii lor
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
kilometri sud-est de capitală, unul din ultimele bastioane separatiste rămase. Primul pas al trupelor federale a fost capturarea celor două poduri care legau Șali de capitala Groznîi, iar din 11 decembrie 1999 militarii ruși încercuiseră complet Șali, obligându-i pe separatiști să înceapă să-și retragă forțele. În a doua jumătate a lunii decembrie, armata rusă și-a concentrat atacurile în sudul Ceceniei, pregătindu-se să lanseze altă ofensivă dinspre Daghestan. Între timp, ofensiva împotriva orașului Groznîi a fost declanșată la
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
de militari federali și un număr necunoscut de paramilitari pro-ruși au murit în Groznîi. Și forțele separatiste au suferit pierderi grele, incluzând și pierderea mai multor comandanți principali. Ministrul rus al Apărării Igor Sergheev a declarat că 1.500 de separatiști au fost uciși în timp ce încercau să părăsească Groznîi. Separatiștii au afirmat că au pierdut cel puțin 400 de luptători în câmpul de mine de la Alkan-Kala. Asediul și luptele au lăsat capitala Groznîi mai devastată decât orice alt oraș european de la
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
pro-ruși au murit în Groznîi. Și forțele separatiste au suferit pierderi grele, incluzând și pierderea mai multor comandanți principali. Ministrul rus al Apărării Igor Sergheev a declarat că 1.500 de separatiști au fost uciși în timp ce încercau să părăsească Groznîi. Separatiștii au afirmat că au pierdut cel puțin 400 de luptători în câmpul de mine de la Alkan-Kala. Asediul și luptele au lăsat capitala Groznîi mai devastată decât orice alt oraș european de la al Doilea Război Mondial; în 2003, Națiunile Unite au
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Pe 29 februarie 2000, comandantul Grupurilor de Armate Reunite, Ghenadi Troșev, a declarat că „operațiunea contrateroristă din Cecenia a luat sfârșit. Acum va mai dura două săptămâni să eliminăm grupările izolate”. Ministrul rus al Apărării, mareșalul Igor Sergheev, evalua numărul separatiștilor ca fiind cuprins între 2.000 și 2.500 de oameni, „împrăștiați prin toată Cecenia”. În aceeași zi, o companie de parașutiști ruși din Pskov a fost atacată pe Dealul 776 din apropierea satului Ulus-Kert, în zona de șes a Ceceniei
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
fost atacată pe Dealul 776 din apropierea satului Ulus-Kert, în zona de șes a Ceceniei; cel puțin 84 de militari ruși au fost uciși în urma luptelor extrem de grele. Ziarul oficial al Ministerului Rus al Apărării a raportat cel puțin 400 de separatiști uciși, cifră care s-ar fi bazat pe transmisiuni interceptate, rapoarte de informații, martori oculari, locuitori din zonă și ceceni capturați. Pe 2 martie 2000, o unitate OMON din Podolsk a deschis din greșeală focul în Groznîi împotriva altei unități
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]