KorAP: Find »[drukola/base=servietă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...44 >

1,092 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

filme, despre aranjamente care totuși rămân în picioare. E o bună dispoziție generală. Abia mă abțin să nu strig și eu „Uraaa !” Dar n-ar prea fi în ton cu statutul de partener. Îmi strâng toate hârtiile, le îndes în servietă și-mi trag scaunul. — Samantha. Am uitat. Guy se îndreaptă spre mine. Am ceva pentru tine. În clipa în care îmi întinde un pachet alb simplu, mă străbate un val ridicol de bucurie. Un cadou de ziua mea. E singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pe față înainte să ridic iar ochii spre el. Evident că nu și-a amintit de ziua mea. De ce și-ar fi amintit ? Probabil că n-a știut niciodată. — E... super, zic într-un final. Mersi ! — Nici o problemă. Își ia servieta. Îți urez o seară frumoasă. Planuri, ceva ? Nu pot să-i spun că e ziua mea. O să creadă... o să-și dea seama... — Doar o... chestie de familie, spun zâmbind. Ne vedem mâine. Oricum. Ideea e că am scăpat. Până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Ketterman, mă gândesc, în timp ce împing ușa clădirii din anii ’30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o fi auzit că am fost la birou. Probabil că da. Sigur a auzit fiecare detaliu penibil. Chiar dacă nu citesc nici cel mai mic semn în sensul ăsta pe chipul lui. — Ce faci aici ? repetă. Ține într-o mână o servietă enormă de metal, și fața îi e umbrită de lumina artificială. Fac un pas înainte. Știu că sunteți ultima persoană pe care doriți s-o vedeți. Mă frec pe fruntea dureroasă. Credeți-mă, nici eu n-aș fi vrut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

două vodci la activ și mă simt mult mai optimistă. Vreau să spun că are dreptate Lissy. Cel puțin n-or să mă uite, nu ? Măcar or să-și amintească de mine. Pornesc cu pași mari spre terminal, strîngîndu-mi bine servieta și aproape că mă simt din nou ca o femeie de afaceri sigură pe sine. CÎteva persoane care trec pe lîngă mine Îmi zîmbesc și eu le răspund cu un zîmbet larg, cuprinsă de un val plăcut de caldă prietenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru puțin. Îmi zîmbește iar și se Îndepărtează, iar eu Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
eu Îi zîmbesc pierit. — SÎnt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-le ! Noi rămînem toate trei holbîndu-ne ca niște copii proști la ușa limuzinei, care tocmai se deschide. O clipă mai tîrziu, din mașină coboară un bărbat blond, Îmbrăcat Într-un pardesiu bleumarin. Poartă ochelari negri, iar În mînă are o servietă care pare foarte scumpă. Uau. Arată de mori. Graham Hillingdon și ceilalți sînt deja afară, aliniați pe trepte. Dau mîna cu tipul rînd pe rînd, apoi Îl conduc Înăuntru, unde Îi așteaptă Cyril. — Bine ați venit la Panther Corporation, UK

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ei se aude o bufnitură și rămîn nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
E de nesuportat. Iar asta ar putea fi unica mea șansă de a afla adevărul. Dar cum ? Nu pot să intru pur și simplu peste ei. Sau pot ? Și brusc, Îmi vine un gînd. Și dacă n-aș fi văzut servieta ? Să zicem că aș fi intrat În casă perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ți-am spus. Eram sigură c-o să rîzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvîntul meu că nu de tine rîd. Trag aer În piept adînc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decît niște bancheri sobri În tutu-uri, ținîndu-și servietele lipite de piept, și dansînd Lacul lebedelor. Un judecător se avîntă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu sîntem decît cîțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ca sfecla. Ba nu-i adevărat ! se rățoiește. — Am zis eu că despre tine e vorba ? răspund nevinovată și-mi aprind computerul, cu un gest Înflorit din mînă. Gata de ședință, Artemis ? spune Paul, ieșind de la el din birou cu servieta și cu o revistă În mînă. Și, apropo, Nick, adaugă pe un ton rău prevestitor, Înainte de a pleca, ești te rog drăguț să-mi spui de ce naiba ai pus un cupon pentru batonul de ciocolată Panther În - se uită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei doi au scos un fel de sforăit disprețuitor, au trecut mai departe. — Te vei oferi voluntar din prima zi a războiului să ajungi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât de frumos din partea partidului și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a conducătorului nostru mult iubit și stimat, domnul secretar general. Am dat să-l lămuresc, așa cum ați indicat, și cum credeam și eu că e creștinește corect să procedăm în consecință, având în vedere situația neprevăzută creată. Se aplecă, luă servieta de lângă măsuță și și-o așeză între picioare. O potrivi lovind-o ușor cu cizmele cauciucate. - Adică, oftă popa Macovei, i-am spus, creștinește, ca la noi, fiule le punem în raclă și nimeni nu le mai vede. Ce tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Le dăduse colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl și opri zâmbindu-i amăgitor: - Dacă aveți o speță insolubilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine, niște șnițele, felioare de gogoșari. Îl răzbise foamea. Începu să mănânce. Ca și cum ar fi vorbit de unul singur acela îngăimă, privindu-și vergeaua: - În locul dumitale, aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Cufundat în gânduri, nu observă cum lângă el pășea un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri, cu o șapcă de piele, neagră, soioasă. Ținea în mâna stângă, dinspre el, o servietă la fel de voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna liberă servieta sa, dând să zâmbească: - Onorate domn, rosti apăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
voluminoasă ca a lui, aproape identică. Doar că servieta aceluia avea o încheietoare cu lăcățel albastru. „Ăsta ce mai vrea“, se gândi popa Băncilă, dând să își mai facă odată cruce. Acela fu mai rapid. Îi puse în mâna liberă servieta sa, dând să zâmbească: - Onorate domn, rosti apăsat acela, trecându-i în față. De dimineață tot caut să vă găsesc prin orașul ăsta murdar și, în sfârșit, v-am aflat. În tren, mai țineți minte, ați avut loc lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
sunt un simplu curier. Car geanta asta diplomat pe care, din greșeală, am schimbat-o cu a dumneavoastră. La coborâre ați luat-o pe a mea, iar mie mi-a rămas a dumneavoastră. A sosit momentul să facem schimbul - Dar servieta mea e la mine, dom’le, se răsti popa Băncilă. Ce... Adineauri am deschis-o, am luat pachețelul cu mâncare. Epitrahilu era acolo. Nu plec niciodată niciodată fără el... - Știu, surâse acela. Șnițele și gogoșari. Și eu la drum tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați convins? Am pus lăcățel albastru la servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]