1,344 matches
-
de[spre] starea Moldovei, fu îngrozită de ce găsi acolo, din cauza anarhiei rușilor. eliberarea de la pasărea Îndată după primirea hârtiei care mă libera oficial și după plecarea Liei, mă dusei la Pasărea ca să-mi ridic bagajul și să-mi aduc înapoi servitoarea. Am revăzut pe toate maicile și le am dat colane și cruci de mărgele foarte frumoase, făcute de prizonieri români. Maica Domnica, noua stariță, era foarte amabilă, dar nu se putea compara cu predecesoarea ei. Adusesem de la Crucea Roșie haine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care atunci nici nu se făcea, nici nu se cădea. Spre nenorocul ei, d na Maria Pherekyde, vara ei, sosind din Iași, veni, cum obișnuia ante bellum, să o vadă seara, pe la orele 9. Găsi casa luminată a giorno și servitoarea o rugă să aștepte în salon, căci doamna era încă la masă. Doamna Pherekyde crezu că este vorba de un prânz de familie și adăstă. Când se deschiseră ușile sălii de mâncare și văzu defilarea în mare ținută, rămase încremenită
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Berlin înaintea francezilor!“ Se iuțiseră nemții. La Ionel în curte azvârleau bagajele în două căruțe acoperite cu coviltire: unul din casă, altul din capul scării, iar cel din căruță le prindea la rândul lui și le așeza. La Dinu, servitoarea Tudora adunase ce mai rămăsese prin casă pentru a le trimite în sat cu bărbatul ei. Vânduse în ajun 3 porci pe care îi hrănise în curte, pe unul cu 50 lei! În casa aceea fusese o devastație sistematică. Institutrița
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a simțit sfârșitul, a pornit cu toate lucrurile din casă: serviciile de Copenhaga, cristaluri de Karlsbad, bibelouri, covoare. Singurele lucruri scăpate au fost cele lăsate la d-ra Slătineanu, care a adunat și pe cele din casa d-lui Emil Costinescu. Servitoarele lui Dinu erau și ele din grupul Puterilor Centrale, fiind bulgăroaice din Ilfov, și imitau exemplul superiorilor, trăiau cu ordonanțele, cutreierau cu ei satele vecine pentru rechiziționări. Ce aveau de prisos vindeau în oraș. Au avut cinismul să ne ofere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ministerului. Se urcă - nu cum fusese invitat în auto-ul jandarmilor, de teama unui asasinat, ci într-al procurorului - și pornesc urmați de auto-ul lui cu doamna Antonescu și Mihai Antonescu, aflat la Predeal, și de un auto cu servitoarele. La Sinaia cortegiul oficial se oprește și le face semn să treacă înainte. Se supuse, dar când se uită înapoi cele două auto-uri nu se mai vedeau. La București, merg direct la președintele Consiliului Gigurtu, care, cu mari exclamații
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o să ai tu nevoie de Brîndușa, să nu ajungi să lucrezi în secție. Munca în salopetă nu-i pentru "doamne", chiar dacă ar fi o salopetă de șef de secție. "Doamnele" stau în birouri, ca tine. Acasă își permit să țină servitoare, iar cumpărăturile și le fac la punctul alimentar special amenajat pentru ele, să nu obosească stînd la coadă, alături de clasa muncitoare... Ai să regreți, Mihai! Brîndușa mă așteaptă cu... Sigur! exclam eu cu toată gura, fără să-mi pese că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Ah! cum {EminescuOpVII 125} aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul rușinei... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. Vezi tu ce copil supus, umilit, este amorul? Tu crezi că sunt o nerușinată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunt frumoasă. Dar... tu ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Cum aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul c-un văl... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care va dormi, să suferi ca să am perina pe care se va odihni capul tău. Vezi tu ce copil umilit este amorul. Tu vezi, sunt ca o femeie de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ești atât de mândru, știi a privi atât de rece... Ah! cum aș topi gheața ochilor tăi cu gura mea - iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul rușinei [c-un văl]... când te iubesc, când aș primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colț al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perna pe care va dormi [, să suferi ca să am perina pe care se va odihni ]capul tău. Vezi tu ce copil
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avea drept de moștenire domnească, dar îi plăcea să i se spună prinț. Mihnea era omul de încredere al domnitorului și se spunea că ar fi avut sângele Drăculeștilor: era copil făcut la bătrânețe de Dracul cel Bătrân cu o servitoare de la curte. Pentru Ghighina au început drumurile la Târgoviște: la cumpărături, plimbările până în marginea pădurii și serile vesele din sufrageria roșie, care acum părea poleită și însuflețită. Prințul o privea printre șuvițele de păr negru ca și când ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că primejdia se apropie, a țâșnit din corpul omului și-a plutit încet pe deasupra copacilor, până într-un loc în care s-a crezut în siguranță. Se simțea amenințat și prin cap îi treceau ace încinse, unul câte unul. În timp ce servitoarea schimba două vorbe cu vardistul care cine știe ce îndruga, alarmat că a uitat pentru ce venise, Zogru văzuse în cerdacul casei un bărbat negricos și atletic, cu sprâncenele împreunate și părul vâlvoiat. Era o apariție mai curând comică, mai ales văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
va fi acasă. Dar el o aștepta cu pistolul încărcat: Dacă nu-mi spui unde-ai fost, ești moartă. Și ea nu-i spusese. Locotenentul, de cuvânt, o împușcase, apoi își trăsese un glonte-n cap, sub privirile îngrozite ale servitoarei. Pentru Achile a fost o lovitură teribilă, bănuia că el este amantul ascuns al Elvirei și suferea și pentru că murise, și pentru bănuielile care pluteau deasupra morții ei. Două luni s-a dus la cimitir, noaptea, că să nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Se întâlnea cu unul și cu altul, de care avea nevoie, fără să se lege de cineva, iar felul acesta de a trăi îi aducea o serie de beneficii. Singura persoană care îl știa de mai multă vreme era Vencica, servitoarea, o fată care îi făcea curățenie și uneori și mâncare, dar care, inițial, nu dormea la el. Tot încercase în mai multe rânduri, îl rugase chiar, conașule Achile, fă-mi și mie un locșor aici, lângă bucătăria de vară, slujesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vântul nu m-ar ști. După trei ani, tocmai în vara aceea, Achile a cedat și-a lăsat-o să stea acolo. Într-o după-amiază, Zogru voiajase cu Vencica până în salonul cel mare al casei și rămăsese acolo după ce plecase servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o cadă de tinichea care arăta ca o balenă. Și-a aruncat din mers hainele și-a sărit direct în cadă. Zogru era înnebunit de frică și nici nu putea să se miște. Oricum nu avea cum să iasă până când servitoarea nu se întorcea să-și termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe Achile când vorbim despre Zogru, conașule? Lasă, Vencico, nu e acum momentul, îți spun eu când. Zogru venea de cele mai multe ori cu alți oameni, bărbați și femei care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și gustările. Și să stai cu ochii pe coridor, să-mi spui cine trece și unde se duce fiecare. Iar când ai terminat programul, du-te la mine acasă și fă ordine, când viu, să fie lună. Vencica nu avea servitoare. Detesta să și pronunțe cuvântul, care i se părea umilitor. În schimb, femeia de serviciu oricum era la mila ei, să zică mersi că are serviciu bun, că dacă o dau afară, am grijă să n-o mai angajeze nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe-acasă să-mi facă curat, parcă cine știe cât are de făcut, o chem mai mult așa, ca s-o bag în seamă. Cât despre plătit, nici nu se punea problema: Se supără, nu poți s-o tratezi ca pe-o servitoare. Îi mai dau uneori câte ceva să mănânce. În restul zilei, Vencica dezbătea cu subordonații ei diverse probleme legate de rolul demascării în societatea socialistă și redactau materiale de propagandă. O dată pe săptămână, joia, participau la ședințele în plen, cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nu m-ai văzut, mi-am dat seama. Sunt chiar un pic jenat, poate te gândești că nu sunt în toate mințile. - Nu, domnule! - Adevărul este că știu multe despre casa aceasta a lui Achile pe care a luat-o servitoarea lui. După aceea nu mai știu. - După aceea a revenit copiilor ei, frații Dobre, ofițeri de Securitate, deveniți apoi, după revoluție, unul senator și celălalt ministru. Ei au vândut-o unei firme ce, la rându-i, a închiriat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
io proastă, făi, tuto. Așa te-am luat", aruncă acru bărbatul. "Vii odată cu berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcut semn să tac, și am început să ne furișăm, la adăpostul vegetației râului. Ne-am oprit în spatele unui gard viu de sălcii, soc și arini, chiar la înălțimea gardului de nuiele de pe râu. Din acel loc am văzut venind servitoare bătrâne. S-au așezat pe mal, băgându-și picioarele-n apă, s-au uitat de jur împrejur ca să se-asigure că nu era nimeni, după care una dintre ele scoase un strigăt cumpătat. Un stol de adolescente, fiice de servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvântul pe care Max l-ar fi folosit pentru o partidă de amor cu femeia de serviciu. Droit de seigneur. Cuvintele demodate pe care le învățase la școală îi reveniră în minte. Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
amor cu femeia de serviciu. Droit de seigneur. Cuvintele demodate pe care le învățase la școală îi reveniră în minte. Dreptul stăpânului de a face orice dorea cu servitoarea. Se întreba dacă Max Christie o considera și pe ea o servitoare. La gândul acesta, dădu paharul de vin peste cap și mai comandă unul. Când se întoarse acasă, se întunecase. Felinarele din grădină și de la piscină fuseseră aprinse, și de la o fereastră de sus se răspândea o lumină blândă. Nieve trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aceia, atunci, pe malul râului, călare pe un cal. Îți mai amintești, deci? — Sigur, continuă el, pe un ton familiar. Dacă așa stau lucrurile, sunteți rudă cu mine. Dumneavoastră și sora mai mică a mamei mele sunteți logodiți. Oetsu și servitoarea trecură În camera de zi, să scoată tăvile de servit la masă. Oetsu simțea o Înfrigurare neplăcută, ascultând limbajul lui Hiyoshi și glasul său gălăgios, de copil de la țară. Deschizând ușa glisantă, Își strigă soțul: — Cina e gata. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
piesă minunată. În timp ce stăteau de vorbă, fură chemați În sufragerie la cină. Soția lui Sutejiro se ridică prima și trecură Împreună În sală. Scaunele fuseseră aranjate În cerc. Sutejiro, În calitate de gazdă, stătea În centru, salutându-și oaspeții. Când soția și servitoarele sale sfârșiră se servit sake-ul, Sutejiro se mută la o masă. Luă ceașca și Începu să spună povești despre Ming-i, printre care petrecuse mulți ani. Ca să aibă cui povesti aventurile lui din China, o țară pe care o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]