2,780 matches
-
care îl numi cel mai bun vlăstar al casei lui Osman. Aflând aceasta, Musa plin de mânie s-aruncă asupra trădătorului, îl ajunse din fugă și-l spintecă în două cu sabia; dar, fiindcă prea se apropiase de cetele inamice, servitorul lui Hassan izbuti să-i taie cu totul brațul ridicat spre lovire. Viteaz ca un leu cum era el, se întoarse spre luptă în șirurile foarte topite alor săi; dar când aceștia zăriră pe stăpânul lor schilodit, văzură în el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunția și artea d-lor, dac-ar vorbi așa în limbele lor respective, încotro ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul, artistul, contele și baronul german nu se rușinează de-a-și vorbi limba maternă așa cum o vorbește servitorul și cocierul său; el ar fi nemîngîi[a]t însă și s-ar roși pîn' peste urechi daca cineva i-ar spune cumcă el vorbește franțuzește ca țăranii din Auvergne și din Franche-Comte". {EminescuOpXIV 288} Din motivele aceste se esplică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uniformă italiană cât se poate fără gust la Odoardo fraternizând c-un pardesus scurt și modern la principele. În a doua linie, costumul are de-a releva diferința generală din pozițiunea esterioară a fiecăruia din individe. Contrastul dintre stăpân și servitor, dintre dama mare si camerieră, dintre membrul clasei de domni și a clasei de jos, chiar contrastul dintre bogatul independent și dintre cel lipsit de averi, toate acestea trebuie să se reflecte în costum față cu grosierul adevăr al naturei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un covor scump pe dânsa, și deasupra o carte mare deschisă”. în paginile ei, prințesele își vor citi, pe rând, ursita (116 ; 179). Mai sunt, de asemenea, basmele de tip Dracul și ucenicul său (129, pp. 258-259) sau Arhimagul și servitorul său (129, p. 646), în care protagonistul învață (în „școala diabolică”) toate farmecele din „cartea de vrăji” a stăpânului său (vezi alte basme românești cu scenariu analog în 6, pp. 239-256). Nu găsim acest motiv epic numai „la toate popoarele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care reușește să ascundă așa de bine, grație cosmeticurilor, unguentelor și apelor farmaceutice de tot felul, cei șaptezeci ani ce numără până acum. Cu toată voioșia timpului, cronica are să înregistreze încă un caz de sinucidere, din fericire neizbutită. Un biet servitor anume Tudor Orzaru, hotărî să părăsească această vale de lacrime, cum zic poeții, și-a ales o cracă de arbor într-una din aleile Șoselei și, punîndu-și ștreangul de gât, a încercat să zică: Adio, lume!... El începuse deja să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unghiile-i formidabile, cu rizicul de a-i scoate ochii. În acest timp, Adonisul, profitând de învălmășeală, o șterge repede din cameră, cu capul gol și cu îmbrăcămintea în dezordine, se suie într-o birjă și dispare. Cu mare greutate servitorii otelului au putut scoate pe infortunata femeie din ghearele teribilei sale antagoniste. De două zile, această victimă a amorului n-a apărut pe șosea. Gurele rele afirmă că-i va trebui mai bine de o lună pentru ca figura ei să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
milion, au trecut în Dobrogea pe când era turcească, în Bulgaria, în Serbia. D. Ioan Ghica constată în Convorbiri economice același lucru: Sunt localități unde plugari împroprietăriți, după ce-au plătit anuitatea șapte - opt ani, au părăsit pământul, s-au făcut servitori și argați sau au trecut Dunărea. Din Moldova țăranii își părăsesc căminele și trec în Basarabia rusească. Toate aceste sunt fapte. Aceste fapte dovedesc decadența statului, căci nu sunt unice în istorie, ci se repetă ori de câte ori decadența intervine și mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
evreilor austriaci: Ei trebuiau să poarte petece galbene ca semn distinctiv, asemenea ciandalilor din India. Dar afară de asta legislațiunea le impunea o sumă de umiliri. Purtătorii de litiere erau opriți de-a purta în jețuri persoane atinse de boale contagioase, servitori în livrea și... evrei. Cu toate că ei plăteau o anume dare pentru persoana lor, nu se puteau servi de orice mijloc de comunicație. Abia sub Iosif II fură liberi a se arăta în locuri publice. N-aveau dreptul nici de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
publice sunt împănate de neamurile puternicilor zilei până la a zecea spiță. N-a rămas locușor în buget care să nu fi fost întrebuințat pentru căpătuiala protegiatului cutărui sau cutărui roșu influent. Din această cauză funcționarii publici nu mai sunt astăzi servitorii țărei care-i plătește, ci creaturele supuse ale partidei care i-a numit; și cetățeanul care, din păcate, are nenorocirea să nu împărtășească ideea că d. Brătianu este un mare om de stat sau d. Costinescu un finanțiar fără seamăn
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de epidemiile variate ce-i bântuie periodic; Scăderea avuției publice prin împuținarea vitelor, cari constituie principala avere a țăranului român; Nesiguranța proprietății și a averii cetățenilor prin sporirea numărului făcătorilor de rele Părăsirea cultului, multe din biserici fiind văduve de servitori Instrucțiunea publică aflată în cea mai deplorabilă stare, din cauza condițiunilor cu totul primitive ale localelor de școală acolo unde se găsesc și a soartei precarie de care se bucură învățătorii 234 {EminescuOpXIII 235} Căile de comunicațiune lăsate în plata lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
impertinent pentru o slugă. Ai avut stăpâni toleranți, ceea ce e un semn de nepricepere mai clar chiar decât îndrăzneala de a te trimite aici. Tânărul nostru împărat e impetuos... ― Și ce e rău în impetuozitate, Sfinția Ta? ― Își poate pierde servitorii cei mai destoinici pentru scopuri despre care ar fi trebuit să știe că nu le va putea atinge niciodată. Încordând fiecare fibră a ființei sale, Vassur rosti agale: ― Numai Dumnezeu se teme de propria-I nemărginire. Oamenii tind spre ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar să asigure și forța numerică necesară guvernării. Nici un sistem politic nu a avut însă ceea ce avem noi. Nimeni nu a putut include în elita aia pe toți oamenii. Noi putem, fiindcă vom constitui omenirea, în timp ce zeții vor fi niște servitori mult mai simplu de acceptat la nivel mental decât o ființă cu aspect uman. E mai ușor să mănânci un fruct cultivat de zeți decât să te gândești că el a fost cules de o ființă umană, pe care societatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu zi, pe care i le oferise postura de împărat. Primul șoc fusese mâncarea. Bucatele erau foarte simple și se deosebeau prea puțin de hrana sintetică și legumele fade pe care le mâncase timp de șaptesprezece ani pe Z. Nici servitorii săi de odinioară nu se grăbiseră să revină la fostul lor loc de muncă. Împăratul avusese surpriza să constate chiar că fostul său camerist e cel mai bogat om al Klemplantului, clădindu-și averea pe un comerț cu suveniruri dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Xtyn. Erau cei doi bătrâni cu care vorbise în grotă, în urmă cu câteva zile. Lângă ei însă se mai vedeau și doi bărbați în floarea vârstei, două femei și încă un bătrân. În urma lor mai veneau câțiva oameni, indiscutabil servitori de-ai primilor. Xtyn se grăbi să le iasă în întîmpinare departe de sat. - Ce doriți de la noi? Prezența voastră aici ne pune pe toți în pericol! se răsti Xtyn. - N-aș zice, zâmbi Kasser. Deocamdată oamenii mei tocmai te-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
caracterului lor tipic, reprezentativ, trebuie să fie interpretați ca servind drept elemente contrastive, drept antiteza eroului. De regulă, astfel de naratori nu sînt strîns legați de personajele principale printr-o relație personală, prietenoasă, ci mai degrabă le sînt subordonați ca servitori (Nelly Dean din Wuthering Heights) sau ca tovarăși (Dr. Watson din Sherlock Holmes). Pe lîngă acești naratori la persoana întîi periferici, care sînt caracterizați din punct de vedere sociologic, mai sînt și alții care sînt clasificați mai ales potrivit filosofiei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sfat de urmat: nu intrați niciodată în salon fără să treceți să schimbați cîteva vorbe cu valetul; fiindcă, în ciuda a ceea ce se spune, el știe mai bine decît oricine să-l recunoască pe marele om. Este acela care-și respectă servitorul. Lecția a III-a CINCI BALAURI ÎNTRE NOI ȘI TEHNICĂ Dualism • Spiritualism • Umanism • Individualism • Modernism Deși infinit mai complexă și mai puțin îndrăzneață, explorarea bazelor mediologice ale psihismului colectiv privește cu jind la descoperirea bazelor mediologice ale psihismului individual. Dar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Allah își face el însuși comisioanele. El îl împuternicește pe arhanghelul Gavriil odată pentru totdeauna, iar apoi se retrage în apartamentele sale. Iahve își are profeții, regii, preoții, poporul ales și îngerii săi. Dar mandatarii lui rămîn confidenți, sclavi sau servitori care nu participă într-adevăr la substanța sa divină. Funcționari interesați de beneficiile întreprinderii, dar fără participare la capital. Hristos reinstaurează dialectica în universul tragic al separării. El funcționează cu cifra trei. În Sfînta Treime. În miracolul creștin, între doi
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fost cel al mediatorului din Iudeea, acest culoar superlativ care a admis și suscitat o mulțime de diminutive. Fără îndoială, el rămîne unicul mediator al mîntuirii. Maria și sfinții nu sînt mediatori propriu-ziși, ci simpli demultiplicatori ai medierii cristice. Rege, servitor, păstor-miel, avocat al oamenilor pe lîngă Dumnezeu, procuror al lui Dumnezeu pe lîngă păcătoși, Hristos este mai mult decît o verigă intermediară. El nu reunește, el reprezintă ambele capete ale lanțului, libertate umană și inițiativă divină. Întruparea nu este confuzie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
membri să semene cu imaginea noastră despre ei: călugări contemplativi, cavaleri galanți etc. Cea mai mare parte a populației era formată din a treia stare comercianți, meșteșugari, și lucrători fiecare cu persoanele care depindeau de el zilieri, ucenici, soții, copii, servitori. Deși teoretic cetățenii bărbați adulți erau egali în comunitate, diferitele ocupații dețineau diferite cantități de prestigiu, iar inegalitățile în privința bogăției erau deosebit de semnificative. Autorii amintiți îl citează pe De Roover, care la mijlocul deceniului 7 al secolului trecut prezenta astfel structura
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
observăm că este vorba de o structură sensibil diferită de ceea ce obișnuim să numim astăzi familie în societățile racordate puternic (fie și doar parțial) la valorile occidentale. Astfel, savantul german privea familia în accepțiunea lărgită a acesteia, incluzând chiar și servitorii, în anumite condiții nu chiar dificil de satisfăcut în epocă. Prin urmare, poate numărul și diviziunea funcțiilor, complexitatea relațiilor îl făcea să o vadă ca pe comunitate. Nu credem că familia contemporană ar mai fi privit-o la fel. Astfel
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitatea de proprietate, comunitatea de autoritate. El arată și cele două moduri în care un bărbat fără sânge corespunzător ajunge membru al zadruga, atunci când este nevoie de brațe: căsătorindu-se cu fiica unuia care este membru, sau din foști vechi servitori care merită aceasta și într-o conjunctură favorabilă devin membri. Dar acestea sunt excepții, comunitatea de sânge fiind de bază în zadruga. Al doilea aspect, comunitatea de viață înseamnă în special mesele și timpul de odihnă. Chiar separarea în mai
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în experiența societăților tradiționale. Evident, este cazul Vechiului Regim, pe care Frédéric Le Play îl preamărește atunci când afirmă că... ...în orice societate prosperă, fiecare respectă îndatoririle de subordonare fixate de tradiția speciei umane. Fiul ascultă de tată, soția de soț, servitorul de stăpân, cetățeanul de autoritatea civilă; de fapt, toți se supun recomandărilor legii divine. Regulile supunerii, stabilite prin lege sau prin cutumă, prevăd obligații absolute pentru subordonat, chiar și în cazul în care șeful nu-și face în întregime datoria
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi totuși schematizat reducându-l la un număr relativ mic de variabile. Ar fi mai întâi factorul timp. E vorba despre instalarea în timp, care favorizează și, totodată, face necesară amplasarea unor structuri formale. „La origine, liderul nu este decât servitorul maselor. Organizația este fondată pe egalitatea absolută a tuturor celor care fac parte din ea” (Michels, 1971, p. 28). Din momentul creării unui organism destinat să dureze, viața de organizație își are propriile exigențe, legate de evoluția numărului de membri
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Teodidactul este instruit de el. Chrysoglotos este omul cu limba de aur. Uranus este Celestul. Sofronie - înțeleptul cumpătat. Eulal - individul care spune numai binele. Nephal? Sobrul. Deci tot atâtea variațiuni asupra temei Virtuții și Cucerniciei. Aceste nouă personaje - zece cu tot cu servitorul - preiau suplimentar și simbolistica cifrei nouă: Muzele, Corurile care-i ierarhizează pe îngeri la pseudo-Denys, principiul organizator al Eneadelor lui Plotin, numărul cerului, al Beatricei la Dante - ea însăși simbol al iubirii. Nouă este și ultimul din seria cifrelor. în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
precizează de patru ori în cursul textului că el nu scrie ci dictează. El vorbește, vorbește și atunci când umblă încolo și încoace în turnul său, vorbește unei terțe persoane care scrie. O terță persoană despre care nu știm nimic. Un servitor? Un prieten? Nu se știe... Dar o putem constata în patru rânduri: Montaigne spune chiar că unul din acești scribi, necinstit, a plecat într-o zi ducând sub braț un teanc de foi scrise sub dictare și nu s-a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]