KorAP: Find »[drukola/base=setare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...31 >

775 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

propriului centru (Comp-la-Spec); acest tip de deplasare antilocală (cf. Grohmann 2003 pentru conceptul antilocalitate sintactică) este cunoscut prin termenul englezesc roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway 2014: 13). Din punct de vedere tehnic, roll-upmovement presupune că centrul sintactic cu setarea centru final este înzestrat cu o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
punct de vedere tehnic, roll-upmovement presupune că centrul sintactic cu setarea centru final este înzestrat cu o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are o direcționalitate anume, explicabilă prin acțiunea Principiului de armonizare intercategorială

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centru final este înzestrat cu o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are o direcționalitate anume, explicabilă prin acțiunea Principiului de armonizare intercategorială (engl. Cross-categorial harmony) și a constrângerilor de gramatică universală de tipul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
universală de tipul FOFC (engl. Final-over-Final Constraint). Schițăm pe scurt acest proces. Principiul de armonizare intercategorială (Hawkins 1983) surprinde tendința limbilor de a seta Parametrul centrului în aceeași direcție; mai exact, este vorba despre tendința limbilor de a elimina (diacronic) setările mixte. FOFC este o constrângere de Gramatică Universală identificată de grupul de cercetare de la Cambridge (pentru o discuție mai recentă, Biberauer și Sheehan 2013; Sheehan 2013; Biberauer, Holmberg și Roberts 2014). După cum arată și denumirea sa în mod transparent, FOFC

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adoptând împărțirea propoziției în trei domenii: domeniul complementizatorului CP, domeniul flexiunii IP, domeniul lexical vP), schimbarea centru final -->centru inițial se propagă dinspre centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic, adică dinspre complementizator - pentru care în latina clasică există o setare parametrică mixtă, observabilă empiric prin coexistența structurilor inovative (centru inițial; complementizator lexicalizat) cu structurile arhaice (centru final; complementizator nul, e.g. acuzativ cu infinitiv) - înspre centrul lexical al proiecției extinse verbale, verbul lexical. Schimbarea se produce în concordanță cu FOFC. Centrul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
atât o structură cu centru inițial (59a), cât și o structură cu centru final (59b), FOFC fiind indiferentă în această configurație (un grup cu centru inițial poate avea orice tip de complement). În schimb, dacă centrul inferior V0 își schimbă setarea din centru final (OV) în centru inițial (VO), iar centrul imediat superior, flexiunea (I0), păstrează setarea arhaică centru final, structura rezultantă violează FOFC (61), instanțiind o relație de dominare de tipul (59d). (60) CP > IP > VP (61) * IP qp VP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind indiferentă în această configurație (un grup cu centru inițial poate avea orice tip de complement). În schimb, dacă centrul inferior V0 își schimbă setarea din centru final (OV) în centru inițial (VO), iar centrul imediat superior, flexiunea (I0), păstrează setarea arhaică centru final, structura rezultantă violează FOFC (61), instanțiind o relație de dominare de tipul (59d). (60) CP > IP > VP (61) * IP qp VP I' 2 2 V0 O I0 tVP [EPP] Odată cu schimbarea setării Parametrului centrului, structurile reziduale cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
imediat superior, flexiunea (I0), păstrează setarea arhaică centru final, structura rezultantă violează FOFC (61), instanțiind o relație de dominare de tipul (59d). (60) CP > IP > VP (61) * IP qp VP I' 2 2 V0 O I0 tVP [EPP] Odată cu schimbarea setării Parametrului centrului, structurile reziduale cu centru final (OV) au fost reanalizate ca structuri cu deplasare a obiectului în periferia vP / periferia CP, o formă de deplasare A-bar, care nu se bazează pe roll-up movement. Vom reține ideea, spledid argumentată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a adverbelor; ordonarea grupurilor topicalizate, focalizate și a cuvintelor relativ-interogative în periferia stângă propozițională. Cu referire la latină, încadrată tot în categoria limbilor nonconfiguraționale, ca urmare a cercetărilor lui Hale, Ledgeway (2012) arată că libertatea excepțională de topică derivă din setarea mixtă centru inițial / centru final, secondată de conturarea periferiilor stângi ale domeniilor fazale, nu dintr-o presupusă organizare sintactică plată a latinei. Termenul configuraționalitate discursivă a fost introdus de Kiss (1995) și nu face referire la concepte de tipul structură

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că abilitatea de a extrage obiectul din VP este parametrizabilă. Pesetsky și Torrego (2004) insistă asupra faptului că centrul TO din engleză nu este înzestrat cu o trăsătură EPP, deci nu există o condiție asupra ocupării specificatorului acestei proiecții. Acestă setare parametrică explică în mod direct de ce în exemple de tipul celor din (42) obiectul direct se deplasează odată cu verbul în topicalizarea VP: obiectul nu se extrage din VP. În schimb, datele din română - extracția liberă a obiectului prin object shift

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
strictă / gramatică V2 relaxată și vom prezenta caracteristicile gramaticii V2 relaxate din varietățile romanice medievale; dintre limbile romanice, doar franceza veche prezintă o gramatică V2 strictă de tipul celei specifice limbilor germanice (Adams 1987; Roberts 1993), din cauze legate de setarea negativă a Parametrului subiectului nul (Rivero 1993; Vance 1997). 3.1.1 Gramatică V2 strictă / gramatică V2 relaxată Limbile germanice sunt caracterizate de o gramatică V2 strictă 17, fiind supuse așa-numitul efect de "gât de sticlă" (engl. bottleneck effect

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Alboiu (2016) aduc argumente împotriva unei analize în care deplasarea verbului are loc în componentul fonologic. De asemenea, tot Hill și Alboiu (2016) discută o ipoteză propusă de Pancheva (2008) pentru analiza slavonei bisericești, și anume că inversiunea rezultă din setarea mixtă (centru inițial/centru final) a Parametrului centrului; una dintre predicțiile acestei analize (/linii de analiză) este că inversiunea V-AUX este în mod liber disponibilă la dreapta negației, contrar datelor din română. Vom adopta perspectiva propusă pe larg în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a verbului ca fenomen general și instanțierile sale particulare în scrieri cu model latin explicit (predicatul complex din exemplul de mai sus). Una dintre opțiunile de analiză este imitația fidelă a sintaxei latine: structurile cu verb final rezultă dintr-o setare parametrică centru-final care, prin deplasare de tip roll-up (Comp-la-Spec) (v. §II.2.3), plasează în mod sistematic complementul la stânga centrului său. Analiza textelor vechi însă nu prezintă diagnosticele unui gramatici autentice cu centru final în domeniul propozițional / verbal (complementizatori la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanică. Un alt rezultat, mai general, privește structurile cu topică verb-final; analiza pe care am propus-o (în spiritul discuției precedente) este că plasarea finală a verbului rezultă din deplasarea masivă dependenților săi la periferia stângă propozițională, nu dintr-o setare centru final a Parametrului centrului. 3.2.2.4 Natura reziduală a gramaticii V2. O perspectivă statistică În această secțiune, ne propunem să ilustrăm, printr-o analiză cantitativă, ponderea gramaticii V-la-C (interpretată aici ca manifestare a unei gramatici V2 relaxate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de acord că ordinea nemarcată a constituenților în latină este (S)OV (v. Polo 2005 și bibliografia; Ledgeway 2012 și bibliografia; Oniga 2014: cap. 19 pentru sintaxă, cap. 16 pentru formarea cuvintelor). Cu alte cuvinte, cel puțin în ce privește proiecția verbului, setarea parametrică a centrului V este centru final: printr-o mișcare antilocală de tip roll-up, complementul (în sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
setarea parametrică a centrului V este centru final: printr-o mișcare antilocală de tip roll-up, complementul (în sens restrâns, sora la dreapta a centrului) este atras în specificatorul proiecției propriului centru (v. §II.2.3)44. Între factorii care indică setarea centru final pentru VP în latina dunăreană, amintim structurile cu elipsă de tip gapping în primul constituent (129); gapping-ul în primul constituent este specific limbilor/construcțiilor cu centru final, iar gapping-ul în al doilea constituent este specific limbilor/construcțiilor cu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Aceasta este prețuirea virtuții, acestea sunt pioasele daruri ale soțului căruia mult dragă i-am fost eu Marcelina pentru calitățile mele' (latină dunăreană, CIL III, 1537) Linearizările care deviază de la tiparul SOV se derivă pornind de la o topică profundă SOV (setare parametrică de tip centru final) prin deplasarea verbului la C (pentru structuri V1) sau a verbului la C și a altui constituent în periferia stângă a propoziției (pentru structuri XP + V) (Ledgeway 2012: 150). Numeroși autori (Vincent 1997, apud Ledgeway

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
târzie, ci și la autori din epoca de aur/latina clasică (e.g. la Cicero) și la autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple ca (130) (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din epoca de aur/latina clasică (e.g. la Cicero) și la autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii stângi bine articulate derivă din existența setării parametrice inovative centruinițial (alături de setarea arhaică centru-final, în curs de dispariție) și, implicit, a organizării configuraționale a nodului C în latină. Capacitatea periferiei stângi de a găzdui constituenți se poate ilustra prin exemple ca (130) (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012: 153-154; NB. Ledgeway adoptă o

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a purta oști, toate meșterșugurile lui Decheval în zădar scoțind, din toate primejdiile ferit au fost. (CH.1717-23: 36) Atât pentru latină, cât și pentru turcă, poziția finală a verbului (mai general, topica SOV) a fost interpretată ca rezultând din setarea centru final a Parametrului centrului (v. Ledgeway 2012 pentru latină; Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din setarea centru final a Parametrului centrului (dată fiind existența structurilor discontinue

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mai general, topica SOV) a fost interpretată ca rezultând din setarea centru final a Parametrului centrului (v. Ledgeway 2012 pentru latină; Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din setarea centru final a Parametrului centrului (dată fiind existența structurilor discontinue în scrierile lui Cantemir (§II.1.3), semn al unei setări parametrice centru final, Ledgeway 2015b, 2015d) sau dintr-o altă formă de deplasare sintactică, și anume deplasare A-bar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din setarea centru final a Parametrului centrului (dată fiind existența structurilor discontinue în scrierile lui Cantemir (§II.1.3), semn al unei setări parametrice centru final, Ledgeway 2015b, 2015d) sau dintr-o altă formă de deplasare sintactică, și anume deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi. În §3.2.2.3 supra, discutând aceeași problemă cu referire tot la textele cantemiriene, am conchis

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
au fost extrase; traducerea lor a fost, pe alocuri, ușor adaptată. Îi mulțumesc lui Ștefan Colceriu pentru consultațiile oferite în această direcție. 44În schimb, în fazele mai târzii ale latinei (incluzând aici și latina populară), centrul C este supus unei setări parametrice mixte, fiind bine consolidate structurile cu complementizator la începutul propoziției (structuri cu centru inițial, lexicalizat) în competiție cu structuri de complementare arhaice paratactice, de tipul acuzativ + infinitiv (analizate ca fiind structuri cu centru final, acest centru fiind un complementizator

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mixte, fiind bine consolidate structurile cu complementizator la începutul propoziției (structuri cu centru inițial, lexicalizat) în competiție cu structuri de complementare arhaice paratactice, de tipul acuzativ + infinitiv (analizate ca fiind structuri cu centru final, acest centru fiind un complementizator nul). Setările parametrice mixte se explică prin adoptarea unei ierarhii parametrice (Roberts 2012) în care schimbarea parametrică nu este bruscă, ci se petrece dinspre centrele superioare către centrele inferioare (Ledgeway 2012) (v. §II.2.3). 45În §III.3.1.1 se aduc

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708

Li este predictivă pentru apariția MA și la această categorie de pacienți. Deși inițial s-a considerat că sistemul CT Na/ Li este o formă a STNH specifică eritrocitelor, deci cu aceeași semnificație biologică, cercetări mai recente au arătat că setarea (genetică) a activității CT Na/ Li la un nivel superior este (spre deosebire de a STNH) secundară unor modificări structurale ale membranei eritrocitare. Este posibil, așa cum afirmă unii autori [240], ca această creștere a activității CT Na/Li la anumiți pacienți, să

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]