740 matches
-
mea ținută de la Chloé, pe care mi-a cumpărat-o Julie ca să-mi scoată din cap ideea unei noi tentative de sinucidere. Era încruntat și serios. Te simți mai bine? mă întrebă. — De fapt, îngrozitor de singură, disperată și cu inima sfâșiată. Îmi comanzi o șampanie? Charlie făcu semn unui chelner. — O votcă pentru mie și un Perrier pentru domnișoara, vă rog. Dumnezeule, bărbații chiar sunt egoiști cum susțin femeile. Apoi spuse: Ai nevoie de o minte limpede dacă ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din Rândul Întâi. FdRÎ nu se întrețin cu Fetele din Rândul al Doilea - nu le face bine să-și sucească gâtul. 8tc "8" De regulă, când îmi promit să nu sun vreun fost prieten, cum fac toate fetele cu inima sfâșiată, îl sun imediat. Eduardo mi-a trimis nenumărate mesaje scrise de mână și bomboane de ciocolată Fauchon, dar nu l-am sunat, deși întreaga poveste m-a dărâmat cum nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată dărâmată. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îmi este deopotrivă fiică și mamă. Dar fiică a mea întrucât îmi este mamă, și mamă întrucât îmi este fiică. Sau soția mea. Căci mama copiilor noștri ne este mamă și ne este fiică. Mamă și fiică! Ieșim din sânul sfâșiat al maicii noastre, fără conștiință, ca să vedem lumina soarelui, cerul și pământul, azurul și verdele, și ce mângâiere mai mare decât aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului unuia nu putea, cel puțin în acest moment, să aștepte simpatie nici înțelegere în sfâșiata fericire a celuilalt. Nu e departe ziua când vom afla cum a fost viața lui Găsit în noua lui casă, dacă i-a fost ușor sau greu să se adapteze cu noua lui stăpână, dacă bunul tratament și afecțiunea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și obrazul plin de sânge. În fața lui, străji Înarmate cu torțe deschid calea. În urmă-i vin agresorii, apoi alaiul de gură-cască. Omar nu-i vede, nu-i aude. Pentru el, străzile sunt pustii, pământul e lipsit de zgomote, ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată. Nimic altceva. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun șoc oarecare. Așa că am sfârșit prin a mă liniști. Ca să mă trezesc dintr-un salt atunci când cineva bătu la ușă, strigând o frază pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la lemnul neted și simplu al ușii și mă copleșește dorința de a intra și de a afla ce pot. Însă ce să fac? Să iau la mână dosarele? Să‑i ascult robotul? Dacă mă prinde cineva? Stau pe loc, sfâșiată - știind că nu am cum să mă duc și să‑i umblu prin lucruri, dar incapabilă să plec pur și simplu -, când, brusc, înțepenesc. Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
două ori mai periculoasă decât prima. Ea îl privi pe Ash cu răutate, dar de această dată ofițerul nu putu sau nu vru să răspundă la provocare. ― Mda! Acum se plimbă prin navă! Dallas se apropie cu silă de corpul sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îi dezvăluia cutiile de plastic, niște instrumente și unelte care păreau nefolosite... și de-asemenea niște oase de care atârnau zdrențe de carne. I se făcu pielea de găină când descoperi bucățile de îmbrăcăminte, urmele de sânge uscat, un pantof sfâșiat. Din zid ieșeau niște excrescențe bizare. În întuneric ceva se mișca ritmic. Se răsuci iute ridicând țeava armei. Sursa zgomotului se legăna în fata ei. Din plafon atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și o întreabă, cu lacrimi în ochi: — Am promovat în Ligue 1? — Am promovat, madame Agnès, am promovat! — Inch Allah, mulțumește Agnès cerului. Se țin de gât și sar amândouă ca apucatele. De ele se apropie un tânăr cu hainele sfâșiate și mușcat de mâini și de față. Îl ține în brațe pe Robespierre, care continuă să se înfrupte din el. O întreabă pe Liliane: — A dumneavoastră e bestia? — A mea, se bucură Liliane, uitând pentru o clipă de performanța istorică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
solitudinii. Primăvara, sul de cuvinte. Se așeză pe o bancă, în micul parc pustiu. Cuvinte, mintea produce mereu vorbe, le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de fier,/ Atuncea primește-l! El este de bună trebuință/ Dacă poate să înlesnească nașterea unui mântuitor". Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în cele cinci decenii de dictatură bolșevică, o reprezintă hoția națională. S-a furat în acei odioși ani pentru a slăbi sistemul. În mod deliberat se distrugeau, de exemplu, vagoanele de cale ferată, cu instalațiile sanitare demontate, cu mușamaua canapelelor sfâșiată, cu perdelele de la geamuri zdrențuite, cu spartul neoanelor din compartimente și multe alte de-astea, doar pentru a lovi în regimul dictatorial. „Ca să nu mai vorbim de sustrasul materialelor din construcții - continuă doctorul -, conform principiului juma’ la bloc, juma’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șapcă urla romancierul de parcă burta i-ar fi luat foc și-l perpeleau flăcările pustiirii. Lângă acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la vaca aia roșcată de la el din birou? Nici acum nu pot să cred că n-a sunat. Am petrecut o noapte minunată și, înainte să plecăm fiecare pe drumul lui, mi-a zis: „Te sun mâine“. Nenorocitul! Mă simt sfâșiată! Ce bine că plecăm din Londra. Nu-mi iau mobilul cu mine, așa că dacă sună în weekend, n-o să dea de mine și-o să-i sară inima, gândindu-se că am plecat cu altul. Ceea ce e, de fapt, adevărat! Idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care l-a avut, a avut un șoc în seara premierei la Regele Lear, s-a urcat noaptea în mașină și a plecat singur, unde a fost?, unde a plecat el în puterea nopții și s-a întors mut, speriat, sfâșiat, n-a mai jucat teatru în fața mea, ca altădată, că știu, juca teatru și acasă, mereu. A venit seara, târziu, și a plâns, a gemut ca un animal. Era negru. Loredana e tot așezată pe fotoliu, în lumina zilei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfâșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea aia idioată ? Ce, el mi-a ținut mie secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
n-au fost deloc ușoare pentru tine. Tu ai fost un model de discreție, În vreme ce eu.. nu am fost. Vreau să-mi cer scuze. Din nou. — E... OK, Îngaim. Jack se Întoarce iar și Îl urmăresc cu privirea traversând pietrișul, sfâșiată. A venit până aici ca să-mi spună secretul lui. Secretul lui cel mare și important. Nu trebuia să facă asta. O, Doamne. O, Doamne. Stai ! mă trezesc strigând după el, și Jack se Întoarce imediat. Vrei... vrei să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că Italia trebuia să fi ajuns în situația extremă în care o vedem astăzi; trebuia ca ea să fie mai sclavă decât evreii, mai înrobită decât perșii, mai risipită decât atenienii; trebuia să fie fără conducător, fără orânduire, învinsă, jefuită, sfâșiată, cotropită, și să fi îndurat nenorociri de tot felul. Și, cu toate că până astăzi s-a arătat într-adevăr cineva care părea că aduce o rază de speranță, încât să poată fi socotit că ales de Dumnezeu spre a mântui Italia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Pădurea nu este totdeauna prietenoasă... Ce minunat este să ai pe cineva aproape, să te poți „sprijini” pe cineva! 6. Au rulat câteva videoclipuri, și, desigur, cel În care sunt prezentați cei 73 de poeți cuprinși În paginile antologiei. „Artă sfâșiată...” ( gânduri...) Prin intermediul poeziei am reușit să cunosc poeți din toate colțurile țării, dar și din diaspora. Scrierea lor a necesitat “sfâșiere”, nopți albe, peregrinare prin labirintul propriului Sine, neliniști duse până la “strigăt” și agonie... singurătăți “everestice”, sufletul lor, luminând ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
artei, să transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranță! Interiorizare! „Care ne mai sunt așteptările?” Cititorul constant, dar și cel care deschide accidental cartea ca pe o poartă de intrare Întru ospitalitate și bună găzduire, va găsi În această antologie “Artă sfșiată” poeți merituoși, din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]