864 matches
-
cazul, Personajul, autorul Caietelor, și al corespondenței, cititorul avid de experiențe biografice din constelația Sissi - Madame du Deffand, atletul Exercițiilor de admirație, observatorul uman al bețivilor din Rășinari, pasionatul de tot ce va să zică nebunie, erezie, mistică în stare sălbatică, detracare, sfâșiere, ratare, spulberare, aporie, neant. Doamne, ce superbă antinomie face cu perechea Eliade- Noica! Schimbând cele multe care sunt de schimbat aș zice că, pentru mine, lucrurile se petrec în cazul Cioran exact ca la Ion D. Sîrbu, unde opera literară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația intemperiilor), boema sfîrșește prin
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
severe,/ Erau lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
primăvara (2003), dar întrebările grave atemporale ale condiției umane îl apropie de Tarkovski, de Bergman sau de Werner Herzog. Filmul lui Lungin reușește să păstreze nealterate mireasma și sensul teologiei răsăritene, a ortodoxismului, a unei spiritualități trecute prin experiența marilor sfîșieri lăuntrice. Personajele nu sînt, ci devin necontenit în acest film, iar acesta nu închide nimic, spunînd atît de mult astfel încît totul să rămînă de spus.
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
modesta și cucernica „cină cea de toate zilele” prin care credincioșii luterani desfid și azi excesele gastronomice ale „papistașilor”. Ultimul popas din cele peste 60, incluse în traseul lexicografic, are o încărcătură dramatică și un final deschis: Zerrinsenheit. Termenul desemnează sfîșiere (interioară), zbucium sufletesc, conflict între idealuri și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
îl pronunța, îi apărea în minte o sapă sau o săpăligă, unelte față de care nu simțea nici un fel de înclinație. Și totuși trebuia să rostească numele pentru că avea o idee care se lega de el, o idee care presupunea o sfâșiere atât de cruntă a propriilor lui sentimente încât era într-adevăr greu de crezut. Și totuși totul izvora din acele obișnuințe mintale care sunt rodul creștinismului: anume că, dacă te sacrifici, vei ajunge cumva la obiectul dorințelor tale. Era o
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
neașteptată deschidere, cînd simte ecoul unor tainice chemări, cînd îi apare în preajmă, să-l atingă mîntuitor, orizontul copilăriei. Desigur, nu e vorba despre versantul abolit al unei inocențe exclusive, căci lumina care vine dintr-acolo n-a scăpat de sfîșierile istoriei. Ca în prima capodoperă a lui Tarkovski, filmul unde, imens tandră, copilăria se încarcă de o povară cruntă, devenită destin, întoarcerile, la Constantin Flondor, se aștern după cadența obiectivă a melancoliilor care nu iartă. Regăsiri dureroase, conacul distrus al
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
fără stăpân". DW subliniază: Cheltuielile includ însă și sume importante pentru publicitate, lenjerie de pat, reparații curente". A precizat că "avem și aici suficiente găuri prin care să se scurgă banul public". Doar un subiect exploatat politic. Problema va rămâne " Sfâșierea copilului de patru ani de câinii maidanezi nu putea să nu devină un subiect de exploatat politic. Președintele Traian Băsescu i-a cerut public lui Victor Ponta să emită o ordonanță de urgență care să legifereze eutanasierea câinilor fără stăpân
DW: Copilul sfâșiat de maidanezi, subiect exploatat politic by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72565_a_73890]
-
proiector și perete era cam mică. Filmul, Câinele andaluz, era realizat de Luis Bunuel în colaborare cu Salvador Dali. Proiecția dură doar jumătate de oră. Spectatorii nu numai că nu se plictisiră, ba chiar rămaseră îngroziți de scena dură a sfâșierii ochiului unei fete. - Îngrozitor! șopti Marika Melinei, în timp ce actrița îi strângea tare mâna tinerei ca să-i dea curaj. - Cinematograful îl face pe om nemuritor! comentă Kazantzakis. - Absolut nemuritor, repetă ca de obicei Pantelis Prevelakis. După proiecție, toți cei prezenți, gazde
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
E bântuit acum de tot felul de fantasme, nu-și poate fixa și urmări un ideal sau măcar un scop cât de cât precis conturat, pare, în fine, o ambarcațiune în derivă. Autoarea lasă impresia a camufla această stare de sfâșiere lăuntrică prin recursul la toate subcategoriile fantasticului. N-ar fi exclus ca Roxana Pavnotescu să acorde credit părerii lui Julio Cortazar, care așază literatura fantastică deasupra celei realiste pe motiv că prima "e mult mai fecundă pentru că deschide în fiecare
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt. Această justețe a tonu-lui. După sfâșiere, jubilarea acceptată, dobândită, pro-clamată. În fiecare seară aștept această clipă care-mi hrănește extazul. Bătrânul - pentru acest gest îi rezervăm un colț doar al lui -, bătrânul se ridică în picioare și intonează: - Suntem fericiți. Că stăm nemișcați, că suntem hrăniți
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin flăcările/ ce pierdeau treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau din îmbrățișare, clătinîndu-ne” (Copiii-păstori
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
recuperatoare somnolență, o benefică solaritate par a purifica orizontul cotidian: „Apune luna, e o ceață-n lucruri,/ un început prin arbori,/ de parcă lumea e-nvelită toată/ de o pînză visătoare, acoperind statui/ ce nu-s desprinse pe deplin din piatră.// O, sfîșierea zorilor, duioasa/ alunecare a nopții spre apus:/ văzduhul e confuz pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adîncuri” (Apune luna). Să însemne acestea o reconciliere a poetului cu universul? Un
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
E un stil al "pisicelii", adică al unei seducții joculare, încă o probă a asocierii funciare pisică-femeie: "Cît a slăbit pisica ta puiandră. / Ea suferă de-o boală, - însă nu / de alta, ci de-aceea-n care tu / încerci un fel de sfîșiere tandră. N-o simți bătînd ca inima, necalma / ta inimă, cînd o alinți cu palma? / În ochii mei, e fără de cusur / ca tine, ghemotocu-acesta sur; doar că iubește, - lucru care face / să n-aibă, ca și tine, pic de pace
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
ani, a deprins atît de bine limba română, încît, revenit în Franța, constatase că are dificultăți în a o folosi scriptic: „A trebuit să mă reobișnuiesc. Învățarea, dezvățarea, reînvățarea cred că reprezintă exerciții interesante. Și apoi, da, a fost o sfîșiere, fiindcă acolo m-am simțit în exil”. Exilul fiind Bucureștii. La baza unei atari dileme lingvistice a stat un conflict de tip psihanalitic, dintre dragostea față de mamă (parțial franțuzoaică) și revolta împotriva tatălui (român sadea). A biruit primul simțămînt, care
Despre Bilingvism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2620_a_3945]
-
Femeie la fereastră" a lui Toulouse Lautrec din Muzeul Impresioniștilor din Moscova în ea zămislind hățișuri cel care se înalță dincolo de țara ploilor Cîte taine din zori vestiți de el au rămas nedezlegate! Rog migratoarele să mă ia cu ele Sfîșierea lor înmiresmează cucuta crescută de Singurătate Mileniul cu vineri Mingea de plumb lăsată pentru joc făcuse bătături S-au despachetat și cutiile cu daruri legate cu sîrmă ghimpată în fața Bisericii Vasili Blajienîi (după terminarea construcției li s-au scos ochii
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
plecând de la ideea că, dacă populația nu este pregătită și presiunea este suficient de mare, atunci nu se face proiectul", a explicat sociologul. Proteste întârziate Pe contestatarii proiectului, dacă i-ar fi durut și 5% sufletul pentru pășunile și pentru sfâșierea naturii patriei, ar fi trebuit să-i doară înainte de acest proiect, pentru că ei știau dintotdeauna situația asta. Adică de vreo 20-30 de ani, de pe vremea comuniștilor", a declarat Mirel Palada. Există un risc al populismului presiunii Există un risc, care
Consilierul lui Ponta explică de ce votează parlamentarii împotriva poporului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35247_a_36572]
-
lui. Nu l-am văzut de un an. De la înmormîntarea lui Bernea. M-a luat de braț și a turuit o oră. Continuu. În poarta cimitirului vorbele erau lacrimile lui, durerea, strigătul neputinței și "adio bătrîne!" Neliniștile, cele ale creației, sfîșierile, cele ale creatorului, se traduc, de multe ori, înainte de a se preschimba în sunete, într-o revărsare de fluvii de cuvinte. Prin capul meu umblă atîtea povești năstrușnice spuse de Johnny în seri și dimineți, în garsoniera lui, într-un
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
timp încântarea ei, ne dezvăluie neamul și spița sa. E deja un exemplu, iar imaginea falsă de la început se reabiliterază, devenind lecție. Există cuvintele care-mi plac și cele de care am nevoie. - Între plăcerea intensă și necesitate, ce veșnică sfâșiere! Artă Poetică. Să transform ceea ce îmi este neapărat necesar în ceea ce iubesc și, pe un alt plan, ceea ce este în ceea ce ar trebui să fie. Toate mi se trag din același traumatism inițial, toate trebuie să tindă a deveni leacul
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
După eleganța, potrivită în toate cele, a fiecărui gest de ființă din carne, față cu imaginea pudrată din cuvinte: "Să fii în versul meu la fel de vie/ cum ești în joaca ta cea mai umilă,/ și-n ritmul meu să urce sfîșierea ta nubilă,/ ca un ciorchin pe-aracul său în vie,// ca să rodești în arta mea și să-i fii stemă,/ cu ea să urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
a lecturii pe care sîntem îmbiați a o utiliza în aprecierea vrednicului profesionist al lecturii care este Tudorel Urian). Sensibil, precaut, evitînd tonalitățile abrupte în favoarea acordului fin, criticul e un inadaptabil ce nu plonjează totuși în abisul incompatibilităților, în infernul sfîșierilor maxime. Postură ce l-ar putea conduce, paradoxal, la o egolatrie cabrată, violent revendicativă. Dramatismul moderat, cehovian, pune în surdină decepția, păstrează o deschidere, fie și cu o marcă elegiacă, spre lume. Nutrind, în ciuda endemicelor dezamăgiri, încredințarea că "totuși viața
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
e vorba de-o etapă ulterioară aprinderii sentimentale, desfășurărilor ingenuu patetice care fac posibile miezurile actualelor formule dense în aparenta lor sicitate ce nu reprezintă un început ci un final de ciclu sufletesc. Un bilanț formal al acestuia. Prezumatele afecte, sfîșieri, lamentări, ipostaze dolorice ale unei ființe care nu-și reneagă devenirea sunt absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
nu întâmplător l-a priponit Iliescu premier într-un moment de cumpănă a vieții politice de după decembrie '89), și alta cu Vadim, Buruiană sau Ciontu. Neavând ce oferi populației înebunite de foame, peremiștii nu vor ezita să-i zvârle spre sfâșiere (la propriu!) pe împilătorii nației, lăcustele devoratoare ale ultimului gram din măduva spinării statului. Când ministrul de interne i-a privit adânc în ochi pe activiștii județeni ai P.S.D.-ului, rostind istoricele cuvinte: �în această sală se află mulți din
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
l-a confruntat cu o dublă tensiune: „arrachement” și „attachement”. Smulgere din cultura rusă pe care nu o abandonează și totodată atașare la cultura română a cărei identitate devine unul din domeniile sale de lucru privilegiate. Si rezoluție excepțională a sfâșierii: Löwendal, scenograful inspirat de radicalitatea scenei ruse, devine, doar zece ani mai târziu, maestrul incontestat al unor portrete de țărani bucovineni restituiți cu forță telurică și expresivă materialitate plastică! Marcel Freydefont, cu o intuiție admirabilă, compara aceste pânze salutate în
Löwendal, baronul scenograf, la Biblioteca Națională a Franței by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2774_a_4099]