47,347 matches
-
Iustin, că aceste cuvinte au fost adresate la origine lui Adam și Evei, care fuseseră odinioară nemuritori, dar, după păcătuire, deveniseră supuși morții și căzuseră ca „unul dintre căpetenii”, adică Satana. În versetul 7, Sfântul Iustin explică faptul că Duhul Sfânt le reproșează oamenilor, care fuseseră făcuți lipsiți de patimi și nemuritori precum Dumnezeu, că, dacă i-ar fi respectat poruncile, ar fi fost considerați a merita să fie numiți fiii Săi. Sfântul Iustin conchide că, în Psalmul 81, se demonstrează
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
și de a avea puterea să devină fii ai Celui Preaînalt, și vor fi judecați și condamnați după fapte, precum Adam și Eva: „Dar totuși, eu nu am citat cuvântul în sensul acesta, ci pentru a vă demonstra că Duhul Sfânt reproșează oamenilor deveniți asemănători cu Dumnezeu, fără de patimă și nemuritori ca El - atâta vreme cât ei păzesc poruncile - și socotiți vrednici de El a se chema fiii Lui, faptul de a-și pregăti lor înșiși moartea, după exemplul lui Adam și al
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
de a răspândi harul lui Dumnezeu. În plus, Biserica se găsește sub înrâurirea Sfântului Duh; nu numai întru atât întrucât acesta este un garant al adevărului „ci de asemenea ca Cel ce ne introduce în Împărăția cerurilor, căci cu Duhul Sfânt Biserica are orice fel de har. Acest har se transmite prin Sfintele Taine, pe care singură Biserica are puterea de a le administra. Tot Bisericii îi revine rolul de a oferi lui Dumnezeu, jertfa spirituală prezisă de Maleahi (Mal. I
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
înrâurirea Sfântului Duh; nu numai întru atât întrucât acesta este un garant al adevărului „ci de asemenea ca Cel ce ne introduce în Împărăția cerurilor, căci cu Duhul Sfânt Biserica are orice fel de har. Acest har se transmite prin Sfintele Taine, pe care singură Biserica are puterea de a le administra. Tot Bisericii îi revine rolul de a oferi lui Dumnezeu, jertfa spirituală prezisă de Maleahi (Mal. I, 11). Astfel, împotriva pretențiilor individualiste ale gnosticilor Sfântul Irineu accentuează, ca și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Mal. I, 11). Astfel, împotriva pretențiilor individualiste ale gnosticilor Sfântul Irineu accentuează, ca și mai înainte, competența exclusivă a Bisericii în materie de viață religioasă ca și de doctrină. Biserica are această dublă misiune, pentru că ea singură are privilegiul asistenței Sfântului Duh”<footnote Alexandru Ciurea, op. cit., p. 541. footnote>. Învățătura despre Biserică a Sfântului Irineu se deosebește de toate celelalte ecleziologii care l-au precedat, mai întâi prin întinderea materială de care dă dovadă, „căci toți ceilalți părinți și scriitori bisericești
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
umane numai în contextul exegezei sale la Psalmul 81, 6. Dar, în argumentarea sa împotriva susținerilor gnostice privitoare la cei spirituali, el prezintă o perspectivă „realistă” a mântuirii care va pune la dispoziția unui număr de scriitori ulteriori - în special Sfântului Atanasie - conținutul doctrinei îndumnezeirii<footnote Primul care a discutat semnificația îndumnezeirii pentru perspectiva realistă a Sfântului Irineu asupra mântuirii a fost Adolf von Harnack, History of Dogma, 7 vols, Trad. N. Buchanan, Williams & Norgate, London, 1896-1899, 6 (Reprinted Russell & Russell
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
această creștere în mod explicit cu obținerea chipului și asemănării cu Dumnezeu (Gen. 1, 26), pe care Adam le pierduse. Omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu Celui necreat: „Tatăl hotărăște și poruncește, Fiul execută și creează, Sfântul Duh hrănește și face să crească, iar omul progresează puțin câte puțin spre desăvârșire, adică se apropie de Cel necreat. Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
asemănător omului creat după chipul Său; deci, Hristos este imaginea, adică modelul creației, și omul Îl va imita și Îl va urma pentru a se putea întoarce la Tatăl de Care s-a îndepărtat. Acest lucru e posibil cu ajutorul Duhului Sfânt. Slăbiciunea cărnii este întărită de puterea Duhului, iar omul aflat în comuniune cu Duhul nu mai e carnal, ci spiritual, urcând neîncetat spre desăvârșire. Scopul este să devină dumnezeu<footnote Bineînțeles, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin harul Lui. footnote>. Îndumnezeirea nu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
îngăduie omului să cuprindă Cuvântul lui Dumnezeu și, dobândind înfierea, să se facă fiu al lui Dumnezeu”<footnote Sf. Irineu, Adversus haereses, III, 19, P. G. VII, col. 939B. footnote>. Reluat cu variații în toate epocile, acest rezumat al Istoriei Sfinte stă la baza învățăturii duhovnicești a Răsăritului creștin. Această învățătură are drept singur scop îndumnezeirea omului<footnote Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin. Manual sistematic, Ediția a II-a, Traducere și prezentare de Diac. Ioan I. Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
a cinei euharistice, a Învierii trupului, a vieții veșnice, a darului Spiritului etc. Potrivit Evangheliei lui Ioan, În cuvântarea din timpul Cinei de pe urmă, Isus făgăduiește trimiterea de către Tatăl a Paracletului pentru a Întregi și desăvârși Învățătura sa: „Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, În numele meu, acela vă va Învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (In 14,26). Evangheliile sunt denumite, Încă de la mijlocul secolului al II-lea, „amintirile
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
de „a-și aduce aminte” i se adăuga acum În ceea ce-i privea și aceea de „a da mărturie”. Cele din urmă vorbe ale lui Isus mai Înainte de a se Înălța la cer au fost: „Veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi mie martori În Ierusalim și În toată Iudeea și În Samaria și până la marginea pământului” (Fp Ap 1,8). Consider importantă mărturia lui Paul: după trei ani de la convertirea sa el s-a dus
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Încă din veacul al II-lea: „Biserica a rămas fecioară curată și nepervertită, Întrucât, și dacă au existat, aceia care căutau să strice rânduiala cea sfântă a vestirii Izbăvitorului totuși lucrau Întru Întunericul nopții, pitiți prin vizuini. Atunci Însă când sfântul colegiu al apostolilor a cunoscut, În felurite moduri, apusul vieții... greșeala necredinței a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea Învățăturii, ci mai degrabă
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
oare, În acest timp vei așeza Tu, la loc, Împărăția lui Israel?”. Însă El a răspuns: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus În stăpânirea sa, ci veți lua putere, venind Spiritul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi mie martori În Ierusalim și În toată Iudeea și În Samaria și până la marginea pământului” (Fp Ap 1,6-8; cf. Mt 28,19; Mc 16,15; Rom 10,18; Col 1,23). Istorisirea inaugurării
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
pentru a se ruga Împreună și pentru a frânge pâinea. „Biserica”, adunare rugătoare care se deosebește de comunitatea iudaică, devine o entitate autonomă În perioada postpascală. Consacrarea sa, Într-un fel, are loc În ziua de Rusalii, prin coborârea Spiritului sfânt. Conștiința de a fi o entitate nouă, deosebită de matricea iudaică, se dezvoltă Încet Între ucenici; această nouă comunitate este numită În Faptele apostolilor Cale (ex 9,9; 19,9; 19,23; 22,4; 24,22). Paul spune: „Eu am
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
cuvinte și din fapte rele”<footnote Marcu Ascetul, „Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte”, cap. 224, traducere din grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.277 footnote>. În același duh filocalic, Sfântul Maxim Mărturisitorul definește păcatul ca fiind „întrebuințarea greșită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuințare
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
reaua întrebuințare a puterii irascibile (iuțimea) și poftitoare<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, „Capete despre dragoste”, suta a treia, cap. 3, traducere din grecește, introduceri și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 87. footnote>. Însă, din buna întrebuințare a acestora se naște cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Un alt iubitor de înțelepciune și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
celui tare toate spre folos, iar în păcatele noastre și în pierderea noastră nu Satana, ci propria noastră voință este vinovată. Toate vin de la voie”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, versiune românească îmbunătățită pornind de la ediția tradusă și îngrijită de Episcopul Roman Melchisedec (1893), în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 19, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 45. footnote>. Prin urmare, nimic din cele create și făcute de Dumnezeu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
cunoaște rănile noastre, și atunci vom nimeri și leacul cel cuvenit ; dimpotrivă, când cineva nuși cunoaște boala sa, nu se îngrijește nici de vindecarea ei”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica întâi a Sfântului și Marelui Post”, p. 50. footnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru acest păcat de moarte al cuiva, chiar de s-ar ruga și un sfânt, nu e auzit<footnote Marcu Ascetul, „Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte”, cap. 41, în „Filocalia...”, vol. I, p. 258. footnote>. Sfinții Părinți, referindu-se la felurile păcatelor, ne oferă foarte multe detalii de ordin duhovnicesc și ne învață că noi vom da răspuns amănunțit în fața lui Dumnezeu nu numai de cele pe care le-am făcut noi înșine, ci și de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
trupească și egoistă de sine. Celor opt păcate capitale trebuie să le opunem cele opt virtuți creștine: înfrânarea, cumpătarea, sărăcia de bunăvoie, bucuria, îndelunga răbdare, modestia și smerita cugetare. La rândul ei, filavtia sau iubirea trupească de sine, catalogată de Sfinții Părinți drept izvorul tuturor patimilor, este nimicită de iubirea duhovnicească de toți și de toate. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind înșiruite în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care dă naștere desfrânării; ca să poată fi
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară în păcat, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, „Cuvinte despre sfintele nevoințe”, cuv. 60, în „Filocalia...”, vol. X, pp. 311-312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți, se obișnuiesc cu amânarea continuă. Pe lângă acestea, ei se comportă față de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
deci mințind pe Dumnezeu sau înșelându-L<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în „Filocalia...”, vol. X, p. 312 footnote>. V. Gravitatea păcatelor și consecințele pierzătoare ale acestora Relevând pe cât posibil gravitatea păcatelor, putem menționa, pe baza mărturiei Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, că orice păcat săvârșit aduce cu sine neliniștea (Geneza 4, 9-11), pe când viața în Duhul Sfânt pacifică sufletul; păcatul aduce mustrarea conștiinței (Rom. 2, 9; Ps. 37, 3), Hristos însă, mângâie cu liniștea și cu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sau înșelându-L<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 364, în „Filocalia...”, vol. X, p. 312 footnote>. V. Gravitatea păcatelor și consecințele pierzătoare ale acestora Relevând pe cât posibil gravitatea păcatelor, putem menționa, pe baza mărturiei Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, că orice păcat săvârșit aduce cu sine neliniștea (Geneza 4, 9-11), pe când viața în Duhul Sfânt pacifică sufletul; păcatul aduce mustrarea conștiinței (Rom. 2, 9; Ps. 37, 3), Hristos însă, mângâie cu liniștea și cu lauda conștiinței pe cei
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
footnote>. V. Gravitatea păcatelor și consecințele pierzătoare ale acestora Relevând pe cât posibil gravitatea păcatelor, putem menționa, pe baza mărturiei Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, că orice păcat săvârșit aduce cu sine neliniștea (Geneza 4, 9-11), pe când viața în Duhul Sfânt pacifică sufletul; păcatul aduce mustrarea conștiinței (Rom. 2, 9; Ps. 37, 3), Hristos însă, mângâie cu liniștea și cu lauda conștiinței pe cei virtuoși; păcatul generează boli ale trupului (I Cor. 11, 30), Hristos dăruiește sănătatea morală, sfințenia și fericirea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
născut, vaietele ei încetează. Dimpotrivă, păcatul tocmai după nașterea sa chinuiește mai mult sufletul din care s-a născut”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Omilii la Postul Mare, Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de brânză”, pp. 33-34. footnote>. Același Sfânt Părinte continuă ideea și ne spune că „după ce am născut în lume copilul cel rău, adică păcatul, atunci cunoaștem urâciunea lui, atunci simțim durerile, atunci pățim chinuri mai mari decât femeile ce se află în durerile nașterii”<footnote Ibidem, p.
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]