14,354 matches
-
din Treblecea. De aceea, tocmai, o citez într-un larg fragment: "Să vă mai scriu ceva despre festivitatea din Treblecea. Preuțimea și domnii din Siret, după cină, așișderea opulentă și luxoasă, care s-a început la 9 și s-a sfîrșit după 10 seara, au jucat cărți. Doamnele și seminariștii au cîntat tot cîntece românești, iară cînd tăceau acestea, cînta muzica - 8 inși din Siret - hore și altele. Eu șezui lîngă venerabilul jubilar, căci abia mă depărtam și el și trimetea
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un diavol, iar nu un demon, Mefistofel se bucură din partea istoricului religiilor de-o considerație sporită. Acest spirit întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas Lévi, Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă că un factor necesar al devenirii universale, tot așa cum
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
carte. Cum Sub pecetea tainei este o narațiune cu sertare, autorul ar mai fi putut-o ămbogăti cu alte episoade, ansa ținând seama de ăncetineala cu care scria, de termenul pe care-l acceptase, ănclinăm a crede că intenționa să sfârșească românul cu episodul Lenei Ceptureanu, dus an acel moment ăntr-un punct ănaintat. O ănsemnare văzută de Perpessicius conținea trasarea de portrete personajelor Mielușica și Baronul Flaimic, de unde logic rezultă că aceștia urmau să joace un anume rol an avansarea intrigii
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea, ca și virtutea, ca și răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine speră că o dată cu trecerea vremii, condamnații se vor obișnui, cu poziția lor, și vor sfârși prin a se simți an infern că peștele an apă." Aici, Bixiou profita de moment și al stampilează pe marele fabulist: - Nu există băcan - spune el - care să nu știe pe din afara ce zice la Fontaine! ăncet-ăncet se ajunge an
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
ar fi fost, totuși, Al. Russo, la sfârșitul unei perioade (studiul e datat 1981) este an firea lucrurilor. Opțiunea pentru Bălcescu autor al poemei, susținută cu fervoare de dl. N.A.Ursu prin anii saizeci-saptezeci, iscând aprinse polemici și controverse, a sfârșit fără glorie, mai toți istoricii literări înclinând azi spre ipoteza Al. Russo. De remarcat, tot din anul 1981, (an foarte fecund an laboratorul autorului nostru) șanț studiile despre Dinicu Golescu și ardentul Ionică Tăutu. Mărturisesc că m-a frapat și
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
șase lungmetraje, ăn șaptesprezece ani. Se considera, azi, un "francoiugoslav", pentru care Iugoslavia rămâne un concept cultural și o realitate emoțională, indiferent de schimbările de graniță ("an țara mea, există pauze cărora le spunem pace, dar războiul n-o să se sfârșească niciodată"...). Inițial, Black cât... trebuia să fie un documentar despre un grup muzical țigănesc, care a cântat an Underground, zis "Muzika Akrobatika". Privindu-l pe Kusturica, pe scenă, cu chitară, făcând tot un fel de "muzică acrobatica", un balet propriu
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
DCR2): verb în care se reflectă o situație de criză economică petrecută acum doi-trei ani, dar mai ales obsesia națională a comparării (cînd cu aere de superioritate, cînd cu lamentații de autonegare) cu vecinii din sud: "dacă România nu va sfîrși, cumva, prin a se ăbulgarizaă" (RL 2083, 1997, 4); "nu există riscul să ne bulgarizăm, consideră Sorin Pantiș??...), cu toate că acest fenomen nu este în detrimentul economiei" (RL 2555, 1998, 8); "dacă Guvernul cedează în fața sindicatelor, economia ase bulgarizeazăă" (RL 2560, 1998
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
să fie singura un veac, în acest unic scop: de a-si broda, cît mai frumos, propriul lințoliu. Ea știe precis - la fel ca Penelopa - ca odata terminat (totul se termină pe lumea asta!) și viata-i se va fi sfîrșit. La ce oare se gîndește Penelopa, în nopțile - mai lungi că zilele! - pe care le petrece la războiul de țesut? Poate că la Sisif, pe care-l depășește prin luciditatea asumării opțiunii. Sau pe care-l egalează - dacă e să
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația intemperiilor), boema sfîrșește prin alienare: "M-am născut în anotimpul friguros al întrebărilor./ Călătoresc mult.(...)/ poemele sînt procese verbale ale tuturor bătăliilor purtate cu mine/ și nu știu de ce n-am refuzat niciodată acest drum/ care seamănă cu pierzania./ Trec pe străzi pregătit
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
foișorul tău, aparat de tăria vanturilor împrejmuitoare, să privești fără să auzi, dar să gusti spectacolul lumii, acela pe care un mare clasic englez îl judeca drept bâlci al deșertăciunilor. De regulă, omul coborât din foișor trece prin stări alternative, sfârșind, daca este filosof, a se mânia pe șine, iar dacă nu, a arunca în dreapta și în stânga anatema, vituperând pe seama rânduielilor, cu finalul regret de a se fi născut prea devreme. Ori prea târziu, daca nu cu însăși durerea de a
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
lui. Nu cred că există vreo formulă care să epuizeze această încercare de privire critică asupra trecutului personal. Sînt însă aproape sigură că, izvorît din dorința de a-mi corectă existența a sau firea -, aceasta notație sau rememorare critică a sfîrșit prin a avea prioritar un alt țel. Exilul e spațiul cel mai cedat uitării. Cum spuneam mai sus, el reprezintă și un fenomen pînă acum unic din istoria noastră. N-am scris o istorie a lui, dar mi s-a
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
cîrmaciului" etc. Chiar biografia unor personalități de anvergură ale ambelor tabere ilustrează premisa lor teoretică analoaga. Dacă Mussolini a aparținut, în tinerețe, stîngii comunizante, o seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza discursul filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
concret al termenului: după el, această lume funcționînd după un principiu al tripartiției are un început relativ bine stabilit, dar totodată și un sfîrșit. O lume care, în Franța cel putin, începe în pragul secolului al XI lea, si se sfîrșește odată cu episodul Bouvines, încoronarea lui Filip cel Frumos. M-a surprins, în acest volum al lui Duby, un singur lucru, deși poate în chip nejustificat: un fel de credință aproape metafizica, sau mistica, într-un principiu ordonator al treimii al
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
ordinea stabilită de Dumnezeu, în orice caz ceva ce face totul în jur searbăd. Pe călugăr, akedia îl cuprinde, după avva Evagrie, pe la ceasul al patrulea al amiezii, cînd timpul începe să se dilate amețitor, amenințînd să nu se mai sfîrșească vreodată (e foarte sugestiv cuvîntul german pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat). Ziua pare a avea cincizeci de ore, soarele pare că abia se mai mișcă, sau chiar că s-a oprit cu totul, refuzînd să apună, clipă devine
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
exproprieri și deposedări de putere economică și financiară? Să fi fost de o sută de ori mai capabil comunismul să satisfacă cerințele de viață ale populației din țările respective, și brațul de fier al marelui rival, rămas puternic, ar fi sfârșit tot prin a-l sugruma neîndurător. Nu este greu de observat că, în general, obiectivitatea nu face casă bună cu politica - atât în ce privește calificarea propriilor plusuri și minusuri în prestația partidelor aflate la putere sau în opoziție, cât și, mai
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință divină. Istoria comunismului este marcată de anatemizarea celor ce au încercat să scoată ideile din imobilism, sfârșind ca eretici, trădători, contrarevoluț ionari. „Stânca tunată“ de care se izbea orice minte vie depășind inhibiția ecleziastă, orice tentativă de adaptare a gândirii la real, a adus un rău enorm teoriei marxiste, provocând repulsie. A fost statuată platitudinea ca mulaj
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
e m â n ă , bine dau pagina. Să trecem dar meticulozitate, exagerată, poate peste ... Ce citesc? Nu-i nici o * * * este nevoie. carte aici. Păcat. Nu că ar fi prea De ce să mă scol din pat? E Călătoria s-a sfârșit, de toate devreme dar mai puteam să dau Duminică și nu am nimic de făcut. a fost nevoie biologicul și-a pagina. Dacă nu-i, nu-i. S-o facem Că doar nu sunt soare să dovedit supremația. Arunc la
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
în toate mitologiile lumii). E o primă garanție a impactului tematic. Pe de altă parte, avem o poveste „localizată” cel puțin la fel de presantă: anume aceea a destinului României pe parcursul celor cinci decenii de teroare (care încep cu Războiul Mondial și sfârșesc odată cu căderea comunismului). Suprapunerea acestor două etaje tematice nu este nici pe departe lucru ușor. Orice exces poate compromite întreaga construcție. Lui Gabriel Chifu îi reușește. Iar reușita lui aș echivalao cu aceea a unui prozator european contemporan, Bernhard Schlink
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
de această lacună. Naturaliter universul se hrănește din haos, la fel cum libertatea omului provine din întîmplare. Drama e că, atunci cînd sînt siliți să accepte abateri de la modelul ordinii, cercetătorii nimeresc în derută, dovadă că nu puțini matematicieni au sfîrșit lamentabil. Kurt Gödel moare de inaniție după ce arătă că adevărul sau minciunea sînt calități indecidabile (nu pot fi infirmate și nici confirmate). Alan Turing, chinuindu-se să găseacă o mașină de calcul destinată a învinge hazardul, se sinucide, iar Ludwig
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
E ca într-un joc de probabilități în cursul căruia deznodămîntul unui act contrazice intenția cu care el a fost făcut. Cu alte cuvinte: unde dai și unde crapă. De exemplu, cine acționează cu totul rațional într-o anumită situație sfîrșește mai devreme sau mai tîrziu prin a săvîrși gesturi cu totul aleatorii, aflate în drastică discrepanță cu regulile rațiunii de care a ascultat. Te porți rațional și rezultatul este ininteligibil. Așa se întîmplă în toate situațiile de viață care, în loc de
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
stabilitatea e restaurată pînă cînd se preschimbă în dictatură, iar etuva dictaturii crapă prin fisurile unei noi anarhii. Optica nu e defel roză, căci, dacă o accepți, ești silit să recunoști că intențiile bune provoacă catastrofe. Motivații ce par benigne sfîrșesc malign, dar și invers, mobiluri ce par dăunătoare au fețe binefăcătoare. De exemplu, repercusiunea întîmplării asupra liberului arbitru. Nenorocirile, accidentele, traumele și necazurile provocate de întîmplare sînt rezumate de obicei în sintagma: „la locul nepotrivit în momentul nepotrivit“. O clipă
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
din ce în ce mai mare izolare în muzică. Mai precis, jazzul și toate formele sale „adiacente”: Duke Ellington, Benny Goodman, Petruciani, Woody Herman, Charlie Parker, Stan Getz, Benny Carter până la Net King Cole, Donna Summer, Jim Morrison... Dezamăgirea și disperarea prezentului și viitorului sfârșesc totdeauna întrun nihilism schopenhauerian trecut mai întăi prin „detronatorul ” nitzschean al lui Dumnezeu: „Nimeni nu semnează nimic și nimeni nu e autorul timpului pe care îl trăiesc. Nici chiar Dumnezeu...” (p. 10) Toată viața sa a luptat pentru a rămâne
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
deși n-a citit un rând scris de Mircea Vulcănescu - pe care mi-e greu să-l numesc, simplu, filosof sau sociolog sau gânditor creștin, pentru că a fost puțin (sau mult) din toate acestea la un loc -, știe cum a sfârșit în Penitenciarul Aiud, sacrificându-se pentru a-și salva colegul de celulă mai tânăr, după cum a auzit măcar în trecere scurtissimul său testament, devenit celebru: „Să nu ne răzbunați!”. Despre această umanitate profund creștină - trăind cu adevărat creștinismul, nu doar
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
îi vorbește de sus tatălui miresei. De la DeCe News aflăm că în TVR s-a dus cașcavalul. După ce au dat afară plebea, urmează caii cei mari. Falimentul luciu în care se zbate postul național de ani buni își revarsă în sfârșit consecințele. Cei care până acum mâncau o pâine albă degeaba prin Dorobanți, vor trebui să se apuce serios de muncă, poate, pentru o pâine mai neagră în altă parte. Cert e acești campioni la tăierea frunzei la câini, nu vor
Criza a împlinit 3 anişori şi deja a săvârşit un omor calificat. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25126_a_26451]
-
Alex Mihai Stoenescu în „Eșecul democrației române - Istoria loviturilor de stat în România, volumul II”, atunci România aflându-se "în pragul unui conflict militar cu Rusia dintr-o poziție avantajoasă, pentru prima și singura dată în istorie". Când s-a sfârșit prietenia românilor pentru Rusia Acela a fost momentul în care marile puteri europene, iritate de expansiunea Rusiei către Bosfor și Marea Mediterane, au intervenit prin organizarea Congresului de la Berlin, în urma căruia România a pierdut Basarabia, primind în schimb Delta Dunării
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]