814 matches
-
cumpărătorii de automobile noi din Europa sunt îngrijorați de eficiența combustibililor. Mai puțin de 15% dintre americani sunt preocupați de eficiența combustibililor, întrucât într-o lume unde petrolul este ieftin, nici nu au nevoie de așa ceva. Această epocă este pe sfârșite, iar americanii nu sunt pregătiți să facă față preocupărilor unui viitor de restricționare a energiei, caracterizat printr-o creștere modică și nici unui viitor în care energia scumpă îngrădește productivitatea businessului și creșterea produsului intern brut. Fiecare trebuie să facă față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de rahat... Parcă le văd verzi, roșii, portocalii, tari ca piatra și cu zahărul pudră de deasupra întărit și el... Evident, erau ținute anume pentru musafiri... De mult ținute... Și numai acest mic efort a istovit-o ! S-a întins, sfârșită, pe balansoarul care nici nu s-a clătinat sub greutatea ei... Și pe urmă m-a rugat pe mine să scot din bufet paharele și să iau apă rece din răcitor. Avem apă rece, Riri cumpără gheață la două zile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfîrșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se numește determinism geografic (anti-determinismul e opera omului), Julius și Cinthia erau amestecați În toate acestea, dar fără a se depărta prea mult de Vilma. Se bucuraseră de cîteva clipe de liniște cît timp ceilalți mîncau, dar masa era pe sfîrșite și În curînd aveau să iasă În grădină să se joace. Din fericire, Martin hotărî că trebuia să aleagă două echipe pentru un meci de fotbal. Toți voiau să joace În echipa lui Martin. Era noul lider și el lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Închizînd portiera Înainte ca arhitectul să apuce să Întrebe de Susan. Taxiul porni În timp ce arhitectul se prăvălea fericit pe canapeaua din spate, sigur că acolo se va Întîlni cu ea. Intrară În ultima săptămînă de vacanță școlară. Vara era pe sfîrșite și venise vremea să se ocupe de uniforme. Ca În toți anii În perioada aceea, Susan Își dădu seama că pierduse adresa croitoresei. I-au adus telefonul și a format numărul verișoarei sale Susana. — La ce oră s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai avea o profesoară acasă, dar a reușit să termine Dansul apaș și Susana s-a simțit În culmea fericirii. S-a emoționat pînă și Juan Lastarria și a făcut o donație specială pentru colegiul cel nou. Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan nu-i venea să creadă. Nici nu era de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată, care Încheia serbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apă rece de la gheață ca sa stingă incendiul care-i perpelea. Din cînd În cînd aruncau o privire spre ușa de intrare la bazin, dar nici urmă de fele. Ei n-aveau de unde ști că Își probau uniformele: vara era pe sfîrșite. După-amiază veniră toate, dar ei nici nu se sinchiseau și n-au vrut să le salute. Sărmanele de ele erau roase de remușcări. Carmincha voia să stea de vorbă cu ei și să le explice că așa era ea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester nu se simțea de loc rău În tovărășia Puicuței; ba chiar se gîndise cum s-o ajute să depășească prejudecățile de Crăciun, dar Santiago Îl convinse că erau și alte locuri, chiar mai bune și că noaptea era pe sfîrșite. CÎteva minute mai lîrziu, Santiago, Bobby și Lester beau instalați pe taburetele din barul Saratoga. Bobby pica de somn, fratele lui Îl dezamăgea. Trecuseră atîtea are și, În afară de săriturile În bazin de la fereastră, nimic din ce făceau el și prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nu o prințesă dintr-o poveste vieneză. Nu-i povestise că mireasa era mai În vîrstă cu treizeci de ani decît Carax și nici că, mai curînd decît nuntă, era vorba de un act de caritate față de un om sfîrșit, lipsit de mijloace de subzistență. Nu-i povestise nici cînd, nici unde va avea loc nunta. Se mărginise să arunce aceste semnințe pe terenul unei fantezii ce devora pe dinăuntru puținul pe care febra neîntreruptă Îl lăsase În trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atât de bun, atât de naiv, încât uneori mi se face milă de dumneavoastră. Vă privesc cu înduioșare. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze! Fie ca viața dumneavoastră să înceapă și să înflorească... în iubire. A mea e de-acum sfârșită! O, iertați-mă, iertați-mă! Ieși repede, acoperindu-și fața cu palmele. Prințul nu se putea îndoi de sinceritatea emoției lui. Înțelegea și că bătrânul era entuziasmat de succesul pe care îl avusese povestirea lui; totuși presimțea că generalul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
susține teza era o dovadă de adeziune loială față de legile statului, și erai tratat cu indulgență. În cursul lunilor care au urmat, unii dintre studenți au Început să folosească arme de foc; epoca marilor manifestații sub cerul liber era pe sfârșite. Stam prost cu idealurile. Aveam un alibi, pentru că, iubind-o pe Amparo, făceam dragoste cu lumea a treia. Amparo era frumoasă, marxistă, braziliană, entuziastă, fără iluzii, ea avea o bursă de studii și un sânge splendid amestecat. Toate la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu are loc fără Înrâurirea decanilor... (Corpus Hermeticum, Stobaeus, excerptum VI) „Dar care știință?” „Îți dai seama cât de mare trebuie să fi fost epoca din secolele al doilea și al treilea după Hristos? Nu În ceea ce privește fasturile imperiului, aflat pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu să plângă. Gira era pe sfârșite, am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să-i primească pe cei care alergau să-i ceară oracole și Începu să plângă. Gira era pe sfârșite, am părăsit scena și am alergat la ea, care-l avea deja alături pe Agliè, acesta masându-i ușor tâmplele. „Ce rușine”, zicea Amparo, „eu, care nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai dansa după ce urmărise cu o privire invidioasă ce se Întâmplase cu Amparo. Dar se mișca acum cu o obstinație fără nici un haz. Amparo se Întoarse după vreo zece minute, În timp ce noi ne luam rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o să apară? GÎndindu-se la asta, Își mișcă mîna - și atinse coapsa Juliei cu buricele degetelor, acolo unde nimeni nu vedea. — Nu-i așa, Julia, că-i frumos? spuse ea Încet. De ce nu venim aici tot timpul? Acum vara-i pe sfîrșite, și ce-am făcut tot timpul? Am fi putut veni aici În fiecare seară. — O să facem asta anul viitor, răspunse Julia. — Neapărat, zise Helen. Să nu uităm cumva s-o facem. Julia? Dar Julia nu asculta. Își ridicase capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este și tristă, dar și plină de speranță, pentru că dragostea de OAMENI a învins și va învinge mereu. Draga mea prietenă, povestea bunicului și bunătatea lui îmi încălzește sufletul și mă face să cred că războiul la voi este pe sfârșite. Noi credem acest lucru. Vrem din tot sufletul ca războiul să moară. Aș vrea ca bunicul meu să se întâlnească cu tine și, împreună, să învingeți războiul. Gândul meu, dragă prietenă, este cadoul pe care ți-l fac, alăturându-l
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
jandarm și, cum pivnița nu se închidea cu cheia, îi puseră cătușele și-i spuseră să se așeze pe jos. Restul grupului se întoarse, la ordinul lui Mierck, la locul crimei, pentru a-l cerceta cu atenție. După-amiaza era pe sfârșite. Louisette se întoarse cu proviziile pe care mersese să le pescuiască în dreapta și-n stânga. Primarul îi spuse să pregătească totul și să meargă să-i servească pe domni și, generos, îi mai zise să le ducă ceva și prizonierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
laș. Lăsam în mâinile altuia decizia pe care nu puteam să o iau eu însumi. Însă Mierck nu a făcut nimic, în orice caz nimic care să ajungă la un rezultat. Eram în ’18. Războiul dădea semne că e pe sfârșite. Este ușor să spui asta azi, când scriu și când știu că s-a terminat de-a binelea în ’18, dar nu cred că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
castraveți și ardei, dar nu mă mulțumesc, sunt de la el, eu caut ceva cald și prietenos, care să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum înainte fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apartament nu era deranjată decât de sunetul ecranului video din perete. Nebăgând în seamă spoturile publicitare, Ripley urmărea fumul leneș care se ridica din țigara decotizată și care desena volute cu contururi difuze în atmosfera stagnantă. Deși ziua era pe sfârșite, reușise să nu se uite în oglindă de dimineață. Așa era mai bine, fiindcă înfățișarea ei neglijentă ar fi deprimat-o și mai mult. Apartamentul era mai prezentabil, cu câteva tușe decorative, cât să nu pară auster. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Se întoarseră cu toții spre Newt care se uita la navetă, parcă fascinată de flăcări). Ar trebui să intrăm fiindcă se face noapte. De obicei, ei ies noaptea. ― Înțeles, zise Hicks arătând cu capul spre epava VTT-ului. Incendiul e pe sfârșite. Hai să vedem ce se poate recupera. ― Niște fiare, sugeră Burke. ― Poate altceva. Vii? Reprezentantul Companiei se ridică. ― N-am nici un chef să rămân aici. Cum dorești, zise caporalul și se uită la sintet. Bishop, du-te să vezi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pitici sunt simple scorneli. De unde până unde omuleți cât o păstaie cu două mâini, două picioare, ochișori cât gămălia și glasuri pițigăiate? Ei bine, nu-i minciună. Piticii trăiesc nestingheriți în căsuțele lor din crenguțe uscate. Când vara-i pe sfârșite, fac o sumedenie de treburi. Pisează rădăcini și buruieni în niște piulițe mici, de piatră. Dau alunele pe răzătoare. Fac marmeladă de afine roșii. Și câte și mai câte! Luați-l, de exemplu, pe Hörbe. Hörbe „uscase ciuperci și plante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
clar, trebuie să numărați veverițele din Gathering Paradise, o lucrare din 1991 a lui Sandy Skoglund. Lucrarea face parte dintr-o serie din anii ’86-’91: Într-un mediu aseptic, ultracivilizat, apar animalele și deodată timpul diferențelor de specie ia sfârșit: Înapoi Într-o vreme când omul vorbea și cu animalele. Cam cum fac și personajele În desene animate. Psihoza post-Disney Începe un pic mai Încolo. Cu un Mickey Matchhead, o lucrare din 1994 a lui David Mach. Din bețe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]