159,175 matches
-
care sînt lipsiți de suficiența protestantă privitoare la posibilitățile nelimitate ale persoanei și voinței lor". Membrii generației interbelice care l-au glorificat pe Nae Ionescu pentru că au văzut într-însul marele lor dascăl și ferment, "înțelegeau lucruri fundamentale încă de la sfîrșitul adolescenței. Nu aveau nevoie să zăbovească ani în șir în pură literatură, iar din aceasta nu elementul estetic îi interesa în primul rînd, ci acela spiritual. Din Dostoievski, să zicem, îi interesau nu atît "mijloacele" cît ideile. Aceasta se întîmpla
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
avut dreptate să identifice în protestantism nucleul comunismului, nucleul teoretic". Acesta e planul de discuție în care trebuie înscris cu precădere omul pe care părintele Galeriu îl califica a fi "singurul nostru filosof ortodox", care, cu puțin înaintea prematurului său sfîrșit, pregătea un sistem de "logică ortodoxă", rămas neredactat. În loc de a-l raporta la un Șestov, la un Berdiaev, la un Soloviov, la un Bulgakov sau, cum face M. Eliade, la un Unamuno ori la un Ortega y Gasset, îl coborîm
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
nu e din familia poeziei despre care trebuie discutat foarte mult, textul în sine ridiculizează eventuala parafrază și asta e o mare calitate. Cei care nu prea mai cred în poezia contemporană pot suferi o criză în credința lor la sfîrșitul acestui volum, nu neapărat pentru că această tînără poetă ar veni să dărîme scepticismul național printr-o genialitate devastatoare, ci pentru că are exact acea doză de naivitate și de prospețime care zdruncină marile blazări. Cei care au scris odată și au
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
șocantă, în Prefața la al treilea său volum filmologic: zice că lasă la latitudinea cititorului dacă, la un moment dat al parcursului, "să dea de pereți" cu cartea ori să persevereze în lectură, cu speranța, respectiv promisiunea că pînă la sfîrșit efortul îi va fi răsplătit. În ce mă privește, comentînd volumul, nu-mi pot îngădui o alternativă similară, adică să risc a pune redacția în situația să-mi arunce la coș dactilograma, rămînînd cu această pagină în aer. Ca atare
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
unei singure cărți, unei singure direcții, unei singure limbi, unui singur trup. Vei deveni, în schimb, omul unui singur creier, CYBERBIOS, al tău și al tuturor." Un puternic spirit Matrix în acest manifest ieșean care totuși, iată, și-a găsit sfîrșitul într-un pachet de celuloză. Oricum, aici apare și o posibilă definiție a antologiei: ieșirea dintr-o singură limbă, dintr-un singur trup, legarea în rețea a cîtorva literați. Criteriile alcătuirii antologiei sînt foarte puține, foarte vagi. Principiul "conectării" la
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
prea diferiți între ei. Oricum, demn de toată atenția e Manifestul și importantă a fost șansa acordată unor tineri talentați. în rest, m-aș fi așteptat la mai multă agresivitate și mai puțină "prietenie" de la zona ieșeană a poeziei. La sfîrșitul volumului se pot găsi adrese de e-mail, telefoane în dreptul fiecărui autor. în cazul în care cititorul va fi impresionat sau enervat, el poate intra imediat în "rețeaua" poeților ieșeni pentru a-și exprima opiniile. o Zone friendly. Iași. Reconfigurări literare
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte poeme la fel de bune: "în grădinile sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
sfârșitului sunt robinete/ cu holograme senzuale și defecte/ înmugurind din cosmogonice marionete/ ce viețuiesc în seva alternativelor curente,/ baroc cu tehnică uzurpatoare/ nisipul ce un vierme mușcă luceferi din galaxie/ orașele cu pompe și cu extinctoare,/ sărbătoresc văzuta erezie." (Grădinile sfârșitului). În alte poeme balcanismul reciclat de Isarlîc cibernetic și sentimentalismul de baladă curtenească îți oferă imagini de poetese rele și infidele. Sentimentele se țes complicat, declarațiile sunt metafore abstracte și totuși poemele au patetism de cântec de lume, eufonie și
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
unei instituții religioase din Alcañiz (los Escolapios - piariștii), cânta la violoncel. Am cântat de vreo douăzeci de ori. De obicei, eram invitați la Mănăstirea Carmelitelor - mai târziu a dominicanilor - care se afla la ieșirea din sat și fusese fondată la sfârșitul secolului al XIX-lea de un oarecare Forton, locuitor din Calanda, soțul unei aristocrate din familia Cascajares. Era o familie foarte credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Există în câteva sate din Aragón un obicei probabil unic în lume, cel al tobelor din Vinerea Mare. Se bat tobele și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
serie de hărți cu așezările, drumurile, munții, pădurile și apele cuprinse în universul său paralel. Dacă vrei să dezvolți o poveste complicată," spune chiar autorul, "trebuie să lucrezi pornind de la o hartă; altfel, nu vei mai face niciodată harta la sfîrșit." În fine, istoria orală a hobbiților s-ar putea raporta și la anul 1933, cînd, pentru amuzamentul fiicei sale Priscilla, în vîrstă de patru ani, J.R.R. s-ar apuca să-i povestească acesteia isprăvile lui Bilbo Baggins. "Harta" vieții lui
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
1917), Michael (1920), Christopher (1924, viitorul legatar testamentar al operei tatălui) și Priscilla (1929). Căsătoria lor se întinde pe 55 de ani, fiind întreruptă doar de moartea lui Edith, în 1971, care îl va afecta pe J.R.R. Tolkien pînă la sfîrșitul vieții. Primul Război Mondial îi amînă o vreme planurile legate de viața academică pe care și-ar fi dorit-o la Oxford: înrolat în regimentul de pușcași Lancashire, Tolkien ajunge pe frontul francez, unde participă la bătălia de la Somme. De
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
completă a romanului The Lord of the Rings (în sens de fidelitate deopotrivă față de textul inițial și față de intervențiile ulterioare ale lui Tolkien). Degeaba a promis autorul, în prefața primului volum (1954), un "index de nume și cuvinte stranii" la sfîrșitul cărții, pentru a ușura cititorului accesul la limba elvish (folosită în Rivendell, așezarea cu munți și cascade paradisiace a regelui Elrond) sau a-i înlesni orientarea pe hărțile lui Middle-earth (ținutul imaginar străbătut de cei nouă membri ai "Frăției Inelului
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
cu o șaradă inscripționată în piatra Porților închise ale Minelor Moria, cititorul trebuie să dezlege enigma cuvintelor autobiografice ale lui Tolkien, pentru a realiza dificultatea situației și a merge mai departe cu sufletul împăcat: Cînd, în cele din urmă, cuvîntul "sfîrșit" a apărut, întreaga poveste a trebuit să fie revizuită și, într-adevăr, în mare măsură rescrisă de la coadă la cap. Și ea a mai trebuit, de asemenea, să fie dactilografiată și re-dactilografiată: de către mine, costul unei dactilografieri executate de ființele-cu-zece-degete
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
creată în familia lui Kamata la aflarea adevărului, stârnește furtuna. Acest adevăr cumplit, ascuns atâta vreme, iscă în sânul familiei un alt fel de război, fiindcă familia, consideră autorul, este o versiune în miniatură a unei națiuni. Am solicitat, la sfârșitul reprezentației, un interviu dramaturgului Den Fujita și am avut surpriza să descopăr o altă față a Japoniei. Luminița Voina-Răuț: De unde a apărut ideea de a scrie o piesă inspirată de cartea lui Shozo Toi? Den Fujita: Când eram copil am
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
pînă în Epoca Luminilor, formulează ipoteze și îl atrage pe cititor în descifrarea "misterului". Toate cu singur scop - refacerea traseului pe care l-a parcurs mentalitatea europeană în relație cu o problemă nici astăzi rezolvată: interdicția/ dreptul de a decide sfîrșitul propriei vieți. Nuanțele de umor negru și o ironie fină, abia sugerată, salvează cartea de la atmosfera deprimantă implicată de cercetarea unei astfel de teme. Trei mari epoci ale istoriei europene sînt atent studiate de Minois - Evul Mediu, Renașterea și Secolul
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
și romancier, neîndoios cel mai însemnat scriitor din Columbia, după compatriotul și prietenul său, celebrul Gabriel García Márquez. Într-o ceremonie devenită tradițională, pe 23 aprilie regele Juan Carlos a înmînat Premiul Cervantes cîștigătorului, desemnat de un juriu prestigios la sfîrșitul anului trecut, în frumosul salon de festivități al Universității Alcalá de Henares, oraș în apropierea Madridului, unde s-a născut, în 1547, Miguel de Cervantes. În ultimii cinci ani, tot în aceste zile are loc la Madrid un alt eveniment
Madrid - București: Zilele Cervantes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15254_a_16579]
-
împreună cu multe alte publicații, de altfel). La BCU nu se găsește deloc periodicul. La BA, după două zile (în actualul regim de lectură, "zi" înseamnă, din păcate, doar "până la ora 14") de căutări, nu s-a găsit colecția decât până la sfârșitul lunii martie ("Nimic, din aprilie-mai? - Nu, nimic"). La BN aveam să aflu că numărul există în fondul Bibliotecii, dar adevărul este mult mai crud: nici numărul respectiv, nici ziarul din 1947 și nici alte ziare mai vechi decât cele din
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
viața idolului lor seamănă leit cu a eroilor din cărțile pe care le scrie. „Ceea ce pot să fac mai bine e să aștern pe hîrtie ceea ce trăiesc. Să-mi amintesc. Detalii. Să le omagiez, într-un fel” - scrie Palahniuk la sfîrșitul „ghidului” său. Scrisul ca instinct de conservare apare și în romanul intitulat Jurnal, centrat pe Misty Mary Wilmot, o pictoriță însingurată, și pe sinistra familie în care a intrat prin căsătorie, un clan de insulari cu sînge albastru. Misty își
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
cele două poeme. Unul premonitoriu, scris demult, în salonul unui spital, celălalt aproape ritualic, nu mai puțin halucinant, scris în disperarea despărțirii finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
studiază și în el descoperă motto-ul. Aici l-a descoperit ca motto. Și în acest caz, identic cu celelalte cercetări, teritoriul cucerit prin bibliotecă este stimul și reper. Studiul și ediția privesc o carte de înțelepciune românească originală de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, așa cum îl și pune în valoare Adriana Mitu în parantezele titlului. Contribuția Adrianei Mitu îmbină rigoarea informației cu judecata disciplinată, eleganța și autoritatea expozeului privind Cuvântul de îngropare a lui Ștefan, panegiric însoțit de istoricul publicării
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
văruite, ce pot fi vizitate numai când e lună plină: literatura spaniolă... Și geamurile întregului oraș să sclipească nefiresc de puternic... Într-o asemenea bibliotecă, exilul poate însemna fericire. Ivan Karamazov, Hamlet și ceilalți și-ar găsi și ei, în sfârșit, pacea sufletească.” O altă ideologie a averilor... Una în care Urmuz ar fi magnatul Ford, tatăl capitalist al culturii.
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
în jurul aceleiași teme, iar marele regizor Klaus Mikael Grüber cînd a montat Faust a reunit pe scenă bătrînul savant jucat de octogenarul Minetti și angelica Margareta interpretată de o actriță de 18 ani, două vîrste opuse care se reunesc ca și cum sfîrșitul și începutul au nevoie, la un moment dat, să comunice. Ele își sunt în mod reciproc necesare. Cortina se ridică, Ion Caramitru, cărunt, în costum din anii ’30, de nerecunoscut, intră pe scenă. Relația spectatorului ce sunt cu actorul de pe
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
lucruri, pentru Delia însăși, pentru faptul că li-o lăsa încă o dată vie. Întocmai ca Héctor și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți tot sperând ca el în sfârșit cineva - s-o facă să amuțească pe Delia care plângea, să facă să înceteze în sfârșit plânsetul Deliei. (Din volumul Manuscris găsit într-un buzunar, în curs de apariție la Ed. POLIROM)
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și Rolo pleca și li-o lăsa. I-a fost tare milă de soții Mañara care stătuseră acolo ghemuiți tot sperând ca el în sfârșit cineva - s-o facă să amuțească pe Delia care plângea, să facă să înceteze în sfârșit plânsetul Deliei. (Din volumul Manuscris găsit într-un buzunar, în curs de apariție la Ed. POLIROM)
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]