998 matches
-
botul sărmanului câine din care țâșnise un val de sânge cu spumă în același timp cu un urlet înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit repede și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pregătit să fie încărcat. Afară așteptau să fie urcate cutii întregi cu naiba știe ce. Schelete, a gândit Cristi. Schelete de oameni amestecate și îngrămădite unele-ntr- altele, coaste de femei necunoscute peste coaste de bărbați necunoscuți și tibii și șolduri sfărâmate ca să încapă mai bine și cranii de copii mai ales. De-ar fi știut săracul că era doar hârtie. Și când ceilalți s-au dus în gară la o cafea, el s-a scuzat că are o urgență la toaletă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în capitală, unde se va angaja la Circ, fiind prezentator. Iar de aici, va ajunge regizor la teatrul de păpuși Țăndărică, unde viața i se va schimba complet. Pentru că aici o regăsește pe Rada Moldovan. Cei doi supraviețuitori ai interbelicului, sfărâmați însă de comunism, își vor relua povestea de dragoste pe care au pierdut-o atât de copilăresc când erau tineri. Ei se mută pentru o perioadă la Piatra Neamț, la teatrul de stat, unde Cristi va lucra ca regizor, iar Rada
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră este să vă culegem cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și rușine să faci așa ceva?“ l-a întrebat. — „Ba îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
paraclisul cu toate obiectele anexe. Din cele 111 obiecte care constituiau inventarul sărac al saloanelor de femei alienate, câteva sunt mai semnificative: existau "trei mese mari, boite roșii, două garderobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat, și două scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, sumbru, al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
constituiau inventarul sărac al saloanelor de femei alienate, câteva sunt mai semnificative: existau "trei mese mari, boite roșii, două garderobe (sic) boite roșii, 13 scaune de lemn, din care unul sfărâmat, și două scaune lungi de bradu din care unul sfărâmat". Acest mobilier alcătuia cadrul, sumbru, al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează fețe de masă, deși este foarte minuțios în a include
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului, unde se aflau cum am spus "29 crivaturi de lemn din care unul sfărâmat". Existau câteva obiecte de uz comun: un vas pentru agheasmă, o "cățuie" de afumat, "doi feredei (sic) pentru fereduit" și de asemenea "două feredoare de spălat picioarele". Nu era nici o încăpere pentru baie, ci numai spălătorie de rufe. Se făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tinerelor speranțe ale literaturii italiene din aju nul și de după războiul cel mare. De unele din aceste procedee stilistice avea să se folo sească mai târziu omul tuturor Împrumuturilor și improviza țiilor, ziaristul Nae Ionescu, cu fraza lui voit abruptă, sfărâmată, ponc tuată, sincopată, dând să Înțeleagă cititorului că ar avea de-a face cu un temperament sau caracter nervos, colțuros și vag dictatorial, care-i lipseau Însă. La fel ca și lui Ramiro Ortiz, care pentru Întâia oară a lansat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ușoara prosperitate pe care o cunoscuse cu puțin mai înainte. Orașul acesta primise o lovitură grea, mai grea decât o putea suporta. El a primit-o cu zâmbetul pe buze, cu generozitate, cu patriotizm. Dar ca și vervena din vasul sfărâmat, fatal, inexorabil, viața se scurge încet dintr-însul. Iașul nu decade pentru că ieșenii îl părăsesc. Ieșenii pleacă fiindcă orașul lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta, nici nu se văd în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tari, dar poarta e închisă. Mă strângi ca o haină care îmi provoacă durere! Cum pot să mai zâmbesc? De ce toate astea? Erau întrebări pe care și le punea. În mintea ei se derulau de-a valma întâmplări și imagini sfărâmate pe care nu mai dorea să și le amintească sau să le retrăiască. Ar fi vrut să spună tot ce știa despre el. Ii stătea pe buze. Era biciuită de adevărul pe care îl ținea secret în povestea vieții ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viitor), Balanța este urmată de Patul conjugal al lui Daneliuc și de filmul unui tânăr Nae Caranfil E pericoloso sporgersi. Este așa și-așa, de pildă, ce face Radu Nicoară (Polul Sud), după cum ar trebui salutată opțiunea Mariei Maric (Tinerețe sfărâmată) pentru povestirea solidă, bine articulată dramatic și pendulând curat între tensiune și umor ; în aceeași categorie ar putea intra și Timpul liber al lui Valeriu Drăgușanu cu rezerva că filmul este inegal : plin de surprize plăcute în prima parte, dezamăgitor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în urmă. Avea doi băieți, ambii s-au apucat de droguri, au intrat în industria pornografică după care au început conflictele. Vocea Grazynei tremura povestind șocul ei la ideea că dăduse naștere unor monștri. După un timp Grazyna, cu inima sfărâmată, a declarat că nu îi mai recunoaște drept fii. Băieții s-au înfuriat pe ea și i-au distrus casa, țipând și chemând-o cu tot felul de nume. În aceeași perioadă soțul ei, alcoolic, a părăsit-o. Deși toate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
figuri bizare, dar benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de la St. Petersburg la Pau; Înfășurat Într-o pelerină de operă, era cât pe-aci să-și piardă viața Într-un accident de avion pe plaja din apropiere de Bayonne. (Când l-am Întrebat cum a reacționat pilotul avionului Voisin sfărâmat, unchiul Ruka a chibzuit o clipă, apoi a răspuns perfect sigur pe el: „Il sanglotait assis sur un rocher“). Cânta barcarole și cântecele la modă („Ils se regardent tous deux, en se mangeant des yeux...“ „Elle est morte en fevrier
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o secundă sau două - Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam de pe peronul tăcut, Înveșmântat În zăpadă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clasamente. A fost un fel de nebunie colectivă. Apoi ne-a trecut. Mi-au rămas până azi însă în cap impresiile din timpul meciurilor „de cap” aprig disputate ceasuri întregi, ipostaza de „eu jucând «cap»”, senzația bulgărilor de zgură roșie sfărâmați, pulverizați, și a prafului de pe „teren”, răscolit de dansul picioarelor noastre tinere și neobosite, încălțate în tenișii epocii. * O amintire despre o amintire. O amintire din copilăria tatei pe care el mi-a povestit-o, în copilăria mea, la Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiruindu-i pe haine, spunându-mi: ,,Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...Asta m-a omorât!”. L-am luat în brațe și l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
arată însă prozatorul: culegerile de nuvele și schițe Casă cu muscate albe (1925), Poveștile lui Hinu Ion (1925) ș.a., românele Porunca inimii (1933), Drumul dragostei (1934), Turnuri în apă (1935; Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române) ș.a., dar și dramaturgul: Cuiburi sfărâmate (1924, în colaborare cu Adrian Păscu), Craiul Vânt (1926, în colaborare cu Adrian Păscu), Moșnenii (1927) și Ion Creangă (1938, în revistă „Teatru”, în colaborare cu Adrian Păscu). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
i-au rămas traduceri din Molière, Pirandello, Racine ș.a., iar în manuscrise se păstrează crochiuri evocatoare ale unor personalități culturale ieșene. SCRIERI: Lacrimi de copii, Ploiești, 1912; Când ies pâraiele... din matcă, Crefeld, 1918; Au înflorit castanii, Iași, 1924; Cuiburi sfărâmate (în colaborare cu Adrian Păscu), Iași, 1924; Casă cu muscate albe, Iași, 1925; Poveștile lui Hinu Ion, București, 1925; Craiul Vânt (în colaborare cu Adrian Păscu), Arad, 1926; Moșnenii, Arad, 1927; Porunca inimii, Iași, 1933; Drumul dragostei, București, 1934; Turnuri
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
ziarele umoristice care, pe sub mână, erau tot ziare liberale. Iată scrisoarea: „Stimabile amice, Mult timp am trăgănit până să-ți dau iar semn de viață. Aș voi să te văd numai o oră în locul meu ca să te pătrunzi cât de sfărâmată îmi este existența și de câte lucrări, de câte griji și decepții este plină. Sunt aproape cinci ani de când am luat hotărârea statornică a mă pune în capul acestei țări atât de săracă și cu toate acestea atât de cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
personal: distrugerea orașului București. După estimări oficiale, cutremurul de la 4 martie 1977 a costat România peste 2 miliarde de dolari. Bucureștiul a fost confruntat cu o situație dramatică. Mii de familii rămăseseră fără adăpost, pradă provizoratului sau chiar destrămării. Clădiri sfărâmate sau zguduite, străzi mutilate completau peisajul dezolant al orașului. în fața lipsurilor, mizeriei și suferințelor unui oraș întreg, conducătorul României a hotărât o soluție radicală: construirea unui nou centru civic. Cu astfel de probleme nu se mai confruntaseră până acum decât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și nu cel progerman, căci lumea se săturase de crimele lui Carol al II-lea, dar încă nu știa poziția nouă germană. Dar echipa care jurase credință idealurilor românești și plecase cu atâta abnegație și entuziasm spre țară, era acum sfărâmată. Era poate o voință, de dincolo, care nu vroia ca România să fie salvată și luptătorii pentru ea se găseau în luptă cu acea forță superioară și poate de aceea încercarea lor fusese spulberată. Dar puteau ei să abandoneze lupta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]