KorAP: Find »[drukola/base=sfetnic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...48 >

1,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

uniformă! Ce era cu ea? Vroiam să știu mai mult, vroiam să cunosc, să mă înec în cunoștințe. Am simțit o nevoie copleșitoare de a-i simți răceala și, fără să gândesc, mi-am ridicat mâna și am atins-o. Sfetnicii au strigat prea târziu "Stop!". Răceala ei mă învălui și se contopi cu mine, mă acceptă și dispăru ca și cum n-ar fi fost niciodată acolo. Înaintea mea era doar întuneric, așa că am înaintat. Vroiam atât de mult să știu! După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai clar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Totul începea să fie lipsit de noimă. Îmi era greu să rețin cine sunt. Nu mai eram eu însumi. Eram nimeni! M-a ținut acolo o eternitate. Mintea îmi era rătăcită și nu aveam ce face. Să-i înfrunt pe Sfetnici a fost ușor, dar să mă împotrivesc lui și să scap din acest loc al nebuniei, era imposibil. Cât timp am fost ținut acolo, timpul a trecut și gândurile mele, înainte haotice, acum erau imposibil de prins. Să gândești îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
scap din acest loc al nebuniei, era imposibil. Cât timp am fost ținut acolo, timpul a trecut și gândurile mele, înainte haotice, acum erau imposibil de prins. Să gândești îți trebuie întâi o minte. A mea nu exista. Pentru ca povara Sfetnicilor să fie a mea, eu trebuia să fiu veșnic. Pentru ca Imperiul să dăinuie, Împăratul trebuia să fie etern. Un râu are maluri, albii și insule. Orice fir are câte un nod ici și colo, și fiecare pagină are o înțepătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
fiecare pagină are o înțepătură în textura sa, mai mică sau mai mare. Eu sunt nimeni și oricine. Eu sunt timpul și moartea, fiecare curent și fiecare picătură. Eu nu sunt. Mă ridica. Eu... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor și jumătatea Eternei! Eu sunt și voi fi cel care va dăinui. Eu sunt cel dintâi și cel din urmă Împărat! Știam cine sunt. Râul dispărea și odată cu el pierea și nebunia. Timpul, văd, a diminuat politețea din firea noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
atârnă un colț lung și galben... de la un animal. Ascunde! Restiak!" zise Baronul. I-am simțit pe ceilalți foindu-se agitați și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci?" "Eu sunt Paznicul. Vezi tu... eu sunt o fărâmă a primului Sfetnic. Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pe ceilalți foindu-se agitați și liniștindu-se subit. "Nu te bizui pe ceea ce vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci?" "Eu sunt Paznicul. Vezi tu... eu sunt o fărâmă a primului Sfetnic. Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
vezi. Lucrurile sunt rareori așa cum par." "O voce nouă. Un Sfetnic întârziat?" "Nu te amăgi cu puterea ta de observare. Nu toți din capul tău sunt Sfetnici." "Și atunci?" "Eu sunt Paznicul. Vezi tu... eu sunt o fărâmă a primului Sfetnic. Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi compromisă cândva. Eu sunt aici ca o garanție a acelei integrități. Eu nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Mi-am dat seama că, pe măsură ce trece timpul, ceilalți vor deveni mai mulți și mai puternici și integritatea mentală a celui care îi găzduiește va fi compromisă cândva. Eu sunt aici ca o garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
aici ca o garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un blestem. Te pot ajuta enorm. Cu toate acestea, scopul lor este să te dirijeze. Ei vor controlul. Nu se pot abține. Le este foame de viață și nu pot lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
garanție a acelei integrități. Eu nu sunt Sfetnic și nici nu doresc să fiu. Eu sunt arbitrul care are grijă ca regulile să fie respectate." " Nu cred că este nevoie de tine. M-am descurcat singur cu Sfetnicii." "Scumpul meu... Sfetnicii sunt atât o binecuvântare, cât și un blestem. Te pot ajuta enorm. Cu toate acestea, scopul lor este să te dirijeze. Ei vor controlul. Nu se pot abține. Le este foame de viață și nu pot lupta împotriva acesteia. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
trecut, ei ar fi devenit mai puternici și tu mai slab și la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit!"" "Mulțumesc." Un Paznic... întâi Sfetnici, apoi nemuritori, profesori care dispar în aer, comploturi vechi de când lumea, Cronicarul... și să nu uităm piesa de rezistență: mă pot vaporiza și citi mințile celorlalți. Super! Și când te gândești că acum câteva zile eram normal... Am ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în glas: Cel ce aduce ploaia? Mă oprii când ajunsei lângă Perir și mă uitai contrariat la el. Oare o luase razna? Trebuie să te dezamăgesc, indianule, spusei relaxat. Eu sunt cel care aduce Iadul. "Bine zis!" mă aprobară câțiva Sfetnici. Lua-ți-le armele! ordonai. Doi din cei cinci și François îi dezarmară pe reprezentanții Ministerului. Se împotriviră puțin, dar, cu o mică muncă de convingere la genunchiul unuia dintre ei, au luat la cunoștință că nu se aflau deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Cum întrevederea se sfârșise din punctul meu de vedere, am dat să plec. Nu poți face asta! protestă unul din cei îmbrăcați în albastru. Suntem reprezentanții Ministerului. Am fost chemați aici! Zău așa? De către cine? "Ce interesant!" făcu intrigat un Sfetnic. Conducerea rebelilor, bineînțeles. Ați hotărât să începeți negocierile de predare a instituției. Și mai interesant! Negocieri de predare? Doar n-am înnebunit! Abia acum câteva ore însuși Ministrul plecase de la noi trântind ușa în urma sa. EU sunt conducerea rebelilor! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
sa neagră de piatră ca și cum ar fi fost tot timpul acolo. Pe el nu-l poți schimba, Corvium, spuse el împăciuitor. M-am speriat groaznic și am pierdut pentru o clipă controlul asupra mea. Atunci și-au făcut simțită prezența Sfetnicii. Erau prea slăbiți ca să mă posede unul singur, așa că au lucrat în echipă. Unii au pus control pe înfățișarea mea, alții pe emoții, fiecare cu părticica sa, iar când surpriza și-a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
răspuns chemării la revoluție. Aproape o mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Am vrut chiar să mă arunc de pe cărarea de piatră, dar degeaba, pentru că nu mă mișcam deloc. Parcă eram suspendat. Complet imobilizat. Ce e asta? Ce mi se întâmplă? De ce sunt aruncat ca un gladiator înlănțuit în fața leilor? De ce și Sfetnicii au încremenit în forfoteala lor? Și Eterna? De ce era lipsită de viață? Apoi, cortinele de mătase se întâlniră deasupra mea și lumina dispăru. Era întunericului începuse! Timpul părea să nu mai curgă între aceste falduri. Totul părea irelevant. Pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
pe moșneag în mintea mea, iar el își dădu seama că fusese detectat. Începeam să-l dau afară, iar el nu se opunea, ci doar pleca din fiecare colțișor al minții în care îl găseam. Curând, eram doar eu și Sfetnicii mei. Îi simțeam slăbiciunea și mă întrebam dacă merita riscul. Va mai avea oare putere? Dacă nu mă va prinde? Neștiind gândurile mele, stătea și se uita la mine. Își dăduse seama că mă calmasem, că îmi acceptam condiția și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ai lui și s-a speriat! Ochii săi, mari cât cepele acum, citeau în ai mei o flacără ce nu putea fi stinsă. Se aruncă spre mintea mea pentru a mă paraliza și a-mi citi din nou gândurile, dar Sfetnicii îl ținură la distanță. Atunci îmi pare rău... și vreau mai mult! Și zicând acestea, ochii îmi deveniră grei ca niște pietre și i-am închis, dar totul în jurul meu rămânea vizibil mie. M-am azvârlit asupra sa cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
sclipire infimă de viață care se naște acum și acuși moare, trece în neființă, uitată de toți și toate până când începe o altă sclipire. Nu existam. Eram deja mort și eu abia acum începeam să realizez acest lucru. Eram resemnat. Sfetnicii începură să se dizolve în această nouă înțelegere a Timpului și începeau să se răspândească în el, pierzându-și ei înșiși esența și identitatea. Iar eu pățeam la fel. Eram erodat de milioanele de clipe care treceau prin mine. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
de milioanele de clipe care treceau prin mine. Eram dizolvat în Timp, cel dintâi diluant! Sunt deja mort. Pelicula era imaculată! NU! Nu! Eu exist încă! Și voi exista mereu! Eu sunt... eu sunt... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor care au fost și care vor fi! Eu sunt cel care va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în fiecare secundă, în fiecare clipă, dar îi rezistam! El îmi rodea identitatea și ființa, așa că eu mi-o afirmam mai tare și mai tare, devenind un imn! Eu sunt! Eu SUNT! Exist! EU sunt Corvium! Eu sunt CORVIUM! Închisoarea Sfetnicilor! EXIST! Era un cordon care îi oprea tendința de a mă îngloba. Rezistam. Ce e în jurul meu? Trecea prin mine. Prin fiecare om, ființă, material, particulă, trece un izvor neîntrerupt. Timpul curge prin noi. Și se adună în râuri din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
adânc. Cu cât "coboram", cu atât eram încercat mai mult și cu atât mai mare era efortul meu de a mă menține întreg. Eu sunt Corvium! EU sunt Corvium! EU SUNT CORVIUM! EU SUNT CORVIUM! PIATRA CARE NU CEDEAZĂ! ÎNCHISOAREA SFETNICILOR! SCLIPIREA CARE DĂINUIE! EU SUNT CORVIUM! Mai tare! Mai tare! Cu cât îmi repetam acest lucru mai ferm și mai convins, cu atât era mai ușor de a rezista. Nu mă înecam. Pur și simplu înotam prin acest lichid... aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ca să le pun flori și să le aprind lumânări la căpătâi! Copiii lor vor muri și ei și le voi aprinde și lor lumânări. Și nepoților lor... și nepoților nepoților lor... Eu, care vroiam să-mi scutesc urmașii de blestemul Sfetnicilor, am devenit însumi blestemat! Și am luat asupra mea blestemul tuturor celor care trebuiau să fie după mine. Dumnezeule, ce-am făcut? Timpul se scurgea din bătrân și știam că în curând nu va mai fi. Era slăbit îngrozitor de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să se audă în căști. "Am câștigat!" Putem pleca acasă!" Toți începură să scandeze că vor pleca acasă. Mi-era milă de Împărat că va trebui să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dădu absent din cap. Poate vorbea cu Sfetnicii... NU PUTEȚI PLECA ACASĂ! Unde v-ați duce? Până unde ați ajunge? Credeți că nu vă știu? "Și ce-ai vrea? Să stăm în cușca asta o veșnicie?" "N-au cum să țină seama la câți suntem!" Zici tu! Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]