1,322 matches
-
prezenta cu numele de Harriet Bundy.Karon o invită politicos,în grădină .Îl ruga pe Aongus să o anunțe pe Mara,servitoarea de curand angajată,să pregătească ceva,pentru musafiri.Asezandu -se pe scaunul alb,Harriet zâmbi,cu o oarecare sfiala. -Nu am să te rețin mult,Karon.Vin din partea lui Pablo Garcia.Eu sunt persoană care are grijă de conacul lui cât timp lipseste.M-a rugat să îți dau asta. Îi făcu semn servitorului,iar acesta îi înmâna o
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
azur. Toate cuvintele Limbii noastre, croite din freamăt de litanii și lujeri de borangic, sunt lacrima de seară și cântecul dimineții în oblăduirea serafică a dumbravei primăverilor în care surâd sfintele răzvrătiri. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne e tors din sfiala Fecioarelor Sibile, urzit din veșnicia Neamului, țesut din aura mucenicilor și brodat din jertfa poeților creștini. Limba noastră-dacoromână este Catapeteasmă de Artiști, Eroi, Cuvioși, Sfinți, Martiri și Mărturisitori. Limba noastră-dacoromână este Ctitorie ortodoxă cu Dascăli-pedagogi, Poeți, Monahi, Ierarhi și Voievozi
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
un critic talentat, care scrie cu o anumită pregnanta, cu orgoliul formulei lapidare ( ... ), n-are deloc morgă (semn că nu va deveni cercetător academic, ci critic), e, chiar, pe alocuri, prea familiar, insă știe ce vrea și nu moare de sfiala când trebuie să-și impună punctul de vedere împotriva reputațiilor ( ... ). Scrisă cu aplomb, inteligență, INTRODUCEREA lui Mircea Scarlat este fără îndoială opera unui critic înzestrat.” (Nicolae Manolescu, România Literară nr.5/1977) Autorul primei Istorii a poeziei românești, Mircea Scarlat
MIRCEA SCARLAT ,,UN ROMANTIC INTARZIAT de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360109_a_361438]
-
Și prefăcuți în stane ningeau pe cer cu stele Poveștile porcoase aveau un iz divin Atunci cînd din zăpadă confecționau inele Urlau de fericire și disperați beau vin Și iată că poemul își trage peste pintec Un voal plin de sfiala fecioarelor perene În care nu pătrunde nici izma unui cintec Cînd ele dorm suave și goale între perne. Poem BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuita-n râma acelui
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
cârdășiei și înarmați cu săgeți otrăvite de minciună, se bat fără-ncetare. Cuprinsă de silă, fără de vlagă, în agonie, țara se chinuie să trăiască. Respiră artificial până își va da ultima suflare, dar ei vor continua să se bată... Fără sfială, precum corbii vor înfuleca cu nesaț, din trupul muribund lăsat abandonat lângă groapa lumii. Referință Bibliografică: Campania corbilor / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV, 31 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate
CAMPANIA CORBILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360212_a_361541]
-
de ani și ne a povestit cum traversa marea cu feribotul în fiecare zi spre a ajunge la universitatea din Odense. Deveneam așa de împrăștiați în mirarea noastră că nu am mai rezistat și am reușit să ne întrebăm cu sfială, Ce caută o zeiță ca ea în pustietatea aceea ? Era impulsul ce te înglodea obsedându ți ideea de întrebare. Simțind parcă ce ascundem în gând, zâmbind, a început să ne povestească ,mândră, că locuiește în această casă de 41 de
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
-i drumul la mână. -Probabil,nu stiu.Poate că va fi tot într-o noapte cu luna plina.Si zâmbind lua trandafirul și coborî scările în grabă. Strecurandu-se printre invitați,o zări pe mătușa și se aproprie,aproape cu sfiala. -Unde ai fost până acum,draga mea,te-am căutat peste tot. -Am fost până în grădina,să i-au puțin aer,dar acum m-am intors.Plecand de lângă mătușa,fata se duse lângă John,întrebându-l dacă are emoții. -Desigur
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
amplitudinea crugului, dacă nu și micile-mari imprevizibile ale vieții noastre pământene. Sorin Solaris (cu numele suferind o inspirată modificare) rămâne, pentru mine, o enigmă și o revelație, știindu-l retras în arealul unei așteptări sau al unei exigențe situate între sfială și îndatoriri, dacă nu și conotațiile necontenitelor recursuri în favoarea artei. Cartea dintâi a lui Sorin Solaris îi confirmă potențialele, prefigurând un destin literar remarcabil, singularizându-l într-un context literar și pestriț. Fenomenul ... Citește mai mult Sorin Olariu: Șapte păcate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
amplitudinea crugului, dacă nu și micile-mari imprevizibile ale vieții noastre pământene.Sorin Solaris (cu numele suferind o inspirată modificare) rămâne, pentru mine, o enigmă și o revelație, știindu-l retras în arealul unei așteptări sau al unei exigențe situate între sfială și îndatoriri, dacă nu și conotațiile necontenitelor recursuri în favoarea artei.Cartea dintâi a lui Sorin Solaris îi confirmă potențialele, prefigurând un destin literar remarcabil, singularizându-l într-un context literar și pestriț. Fenomenul ... III. INVITAȚIE LA CENACLU, de Sorin Olariu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
ca o margaretă. Te-aș rupe și, pentru o clipă, La fel, cu-aceeași bucurie, Ca să te prind de o arípă, Ca joaca din copilărie. Ți-aș rupe câte o petală, Ca într-un joc ce mă-ncolțește, Cu o sfială siderală De cerul care ne unește. Precum o dulce desfătare Ce-n visul meu se înfiripă, Ți-aș arde albele petale În trupuri fără de ispită. EU Iubirile mă duc și azi pe-același Drum, Cărările-mi ard pașii, lăsând în
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
magia sa a fost azvârlită în trecut și că a luat cu ea ultimul suflu al creației, al Marelui Cuvânt ce străbătea cândva sufletul și mintea ticsite de cultură a oamenilor. Îl iubesc pe Dumnezeu. Cu certitudine. Simplu. Neîndoielnic. Fără sfială, fără eschivare. E adevărat că nu mă înghesui să tocesc pragurile lăcașelor de cult apărute ca ciupercile după ploaie în ultimii ani, e adevărat nu fac cruce din două sute în două sute de metri pentru a-mi polei imaginea de cetățean
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
atunci când eram tânăr și faimos și-aveam privirea ațintită numa' în jos adesea și în sus să nu mă mânce vreun urs mă purtam ca și cu frații întâlniți la fel de stânjenit de „grota” mea bucală biet pierzătoriu nătărău cu multă sfială astfel, la urechi îmi ajunsese de departe șpilul de-auzeam cum se usucă în sfârșit...trandafirul politic vorbind - c-un semn electoral cine oare ne va mai scoate la...mal !? ce-am mai găsit la amiază prin colțuri? rânjete neconsumate
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]
-
amplitudinea crugului, dacă nu și micile-mari imprevizibile ale vieții noastre pământene. Sorin Solaris (cu numele suferind o inspirată modificare) rămâne, pentru mine, o enigmă și o revelație, știindu-l retras în arealul unei așteptări sau al unei exigențe situate între sfială și îndatoriri, dacă nu și conotațiile necontenitelor recursuri în favoarea artei. Cartea dintâi a lui Sorin Solaris îi confirmă potențialele, prefigurând un destin literar remarcabil, singularizându-l într-un context literar și pestriț. Fenomenul editorial mi se pare că primește un
EU VOI ALEGE CERUL de SORIN OLARIU în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359770_a_361099]
-
degajate de un auditoriu încă taciturn...” și vom învăța împreună ce înseamnă să fii antreprenor”, reîncepuse Irina să perceapă ceva mai clar vorbele trainerului, însă ușa sălii de curs se deschise din nou și încă două persoane pătrunseră cu oarecare sfială în sala de curs. - Scuze.... - Nu, nu este nevoie să vă scuzați; haideți domnilor să mai punem încă o masă și două scaune, să putem avea loc cu toții, așa...suuper! Așa, acum haideți să ne cunoaștem întâi și vă propun
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
parlamentar dă spectacole de calitate chiar și când actorii lasă deoparte pana și megafonul recurgând la pumni. Să le dea Dumnezeu viață lungă. Poate învață ceva. Deși admit amorul liber, cine nu mai poate visează măcar, admir moralitatea sătenilor cu sfiala și timiditatea afișată a fetelor mari cât și a flăcăilor. Morala orășenilor cu sex-ul lor afișat mi se pare mai greu de înghițit. De! Educația acum 80 ani se făcea altfel. Nu exista clasa 0 în care deprinzi purtarea
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/340273_a_341602]
-
nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te întrebi poate, de caut drumul spre tine? Dimpotrivă! El vine și se așează în fața mea și-mi spune: ,,Pășește! El te așteaptă! Are nevoie de tine ca de culoare!” Cu sfială, atunci, mă aplec și picur un strop din bucuria mea de viață și încep să crească iarba și albul. Apoi, inima ta, pune și ea o picatură de roșu și dansul vegetal se înlănțuie, se înalță. Mă învălui în gândul
CONTUR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340143_a_341472]
-
minciuni cu-a ta guriță,/ Eu pe-un fir de romaniță/ Voi cerca de mă iubești.. Și de-a soarelui căldură/ Voi fi roșie ca mărul,/ Ți-oi desface de-aur părul/ Să-ți astup cu dânsul gura”... Există o sfială a trecerii peste pragul platonismului, marcată prin modul condițional-optativ al formulării, ca semn al decenței, care sigila relațiile între îndrăgostiți: “De mi-i da o sărutare,/ Nime-n lume n-a s-o știe,/ Căci va fi sub pălărie -/Ș-
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
de sine, sentimente echilibrate, emoții strunite, echilibru atitudinal. Profesoratul apare nu ca o haină la care poți renunța oricând, ci ca un angajament identitar în raport cu destinul lumii. A fi profesor devine un blazon căruia trebuie să i te conformezi cu sfială: „cine nu respectă eticheta, își spune profesorul, nici n-o merită” (p. 23). Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul
Dan Ionescu: Umbra scrisului (Roman). The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing () [Corola-blog/BlogPost/339420_a_340749]
-
și un rafinat în estetica corporală și vestimentară. Spicuim câteva idei din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura pentru Literatura Universală, București,1967, pag.113-152 ; Mic dicționar-Scriitori greci și latini ; N. Lascu- Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia,1971. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
o clasă de elevi, a șaptea, a trântit catalogul pe catedră, s-a postat în fața clasei și, în loc să se recomande, a început: Sunt măr de lângă drum și fără gard/ La mine-n ramuri poame roșii ard./ Elevule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală! Mai întâi, elevii au râs, apoi au devenit foarte curioși, mai ales cu privire la ochelari. Una din fetele din ultima bancă, cea mai înaltă și, probabil, cea mai învârstă, a rămas ca hipnotizată
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
de sine, sentimente echilibrate, emoții strunite, echilibru atitudinal. Profesoratul apare nu ca o haină la care poți renunța oricând, ci ca un angajament identitar în raport cu destinul lumii. A fi profesor devine un blazon căruia trebuie să i te conformezi cu sfială: „cine nu respectă eticheta, își spune profesorul, nici n-o merită” (p. 23). Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
arcul tău. Sunt simple jucării și nu fac rău. Nu te uita prostit, cu ochiul acru. În rotunjirea lor stă actul sacru, Care-mplineste sânul, mingea, vasul. S-aceasta nu-i o lance, e compasul... Apropie-te mai bine cu sfiala, În rotunjirea lor nu e gresala. Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură Esență lor e tot idee pură. Dacă arunci o piatra-n lac se iscă, Le vezi stârnind un salt de odalisca, În fumuri moi se leagănă agale
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala și devoțiunea de Ștefan Vlăduțescu Ca mai toate speciile literaturii, cu timpul, jurnalul și-a schimbat profilul. Așa cum ne-o dovedește „Sextant. Jurnal de călătorie” (Craiova, Editura Aius, 2011) de Constantin M. Popa, de la discursul natural, anticalofil, auto-referențial și de
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
sine, jurnalul poate ajunge o practică discursivă de literaturizare. Acest tip de „biograficțiune” nu mai este doar o textualizare a eului, ci și o tematizare a alterității. De altfel, Constantin M. Popa scrie două jurnale într-unul: un jurnal a sfielii și un jurnal al devoțiunii. În mod specific, scrierea în discuție este un text diaristic non-inocent, multiform și discontinuu. „Sextant. Jurnal de călătorie” nu are inocență, pentru că face vizibilă o conștiință lucidă a spiritului creator. Este vorba de o conștiință
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]