1,017 matches
-
să-și ascundă femeile și să nu intre în contact cu soldații, și porneau iarăși la drum, oftând de ușurare că nu se produsese nici un incident. Dar tuaregii, nu. Tuaregii, când veneau la puțuri, te priveau în față, mândri și sfidători, și le îngăduiau femeilor lor să umble peste tot cu fața descoperită, cu brațele și picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comandantul grupului de soldați să ajungă în fața ei. — Ce cauți în tabăra mea? întrebă, cu toate că știa răspunsul. — Pe Gacel Sayah. îl cunoști? — E soțul meu! Dar nu e aici. Sergentul Malik se uită cu plăcere la frumoasa targuí mândră și sfidătoare, fără nici un văl care să-i acopere chipul, fără tunici groase care să-i acopere brațele, pieptul sau picioarele zvelte. Trecuseră ani de zile de când sosise în deșert și nu se mai aflase așa de aproape de o asemenea femeie; trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că nici nu-l aștepta. Căută o țigară în buzunarul cămășii, și-o aprinse cu bricheta care îi aparținuse căpitanului și fumă încet, lăsându-se învăluit de fum și de imaginea fetei ce-l privea la rândul ei, semeață și sfidătoare. — Știi de cât timp n-am văzut o femeie goală? întrebă zâmbind cu amărăciune. Nu, nu poți să știi, pentru că nici măcar eu nu-mi amintesc. Făcu un gest cu capul spre calendarul ce atârna deasupra patului. — Curva asta grasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la care o trimite, faliți, frumoși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei, lovește. Aceasta se prăbușește, călăul nici nu se mișcă, urlă o formulă Învățată pe dinafară, abordează un zâmbet sfidător, așteptând să se lase măcelărit de străjile dezlănțuite, apoi sfâșiat În bucăți de mulțimea Înfricoșată. Mesajul a sosit; succesorul personalității asasinate se va arăta mai Îngăduitor În privința Alamutului; iar În rândul privitorilor vor exista zece, douăzeci, patruzeci de convertiți. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar el o roagă să îi scoată termometrul din gură, cu zâmbetul unui copil care i-a făcut mamei sale un cadou, însă, în ciuda faptului că aproape înghițise termometrul, temperatura lui nu crescuse, treizeci și șase cu șapte, notează ea sfidător în raportul atașat de patul lui, dă o clipă la o parte pătura, iar eu văd, spre stupefacția mea, un tub micuț ieșind din organul său, care duce undeva spre un săculeț de sub pat și se umple cu un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma lor o dâră sfidătoare de insulte, intru în salon, bărbatul de vizavi se ridică din nou în șezut plin de speranță, după care se prăbușește dezamăgit pe pernă, dar Udi nu se mișcă, este înconjurat de cortul său, așa cum făcea și în excursii, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Vierme oracular și senin, netulburat. Gura, cretinule! se răstește Poetul. Tata avea un dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
greșeala de te-am adus în sat, ca să-mi turburi viața bieților oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia mai hârâia de oboseală, Trifon strigă gros și sfidător: ― Da de ce să tac?... Iacă, nu vreau să tac!... Ai să-mi poruncești dumneata? Ce, sunt sluga dumitale? Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuvânt îi plesnea obrajii de-i țiuiau urechile. Continuă cu aceeași mînie: ― Să taci... și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trase cu sete. Arma se descarcă cu un pocnet năbușit. După o clipă comanda răsună din nou: ― ...stai!... ochi!... foc!... Și înainte chiar de a se auzi ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca goală în mână, sfidător: ― Paștele și anafura voastră de... Căzu întîi în genunchi. Pe cămașa-i albă țâșniră câteva pete de sânge. ― Foc!... Foc!... Foc! țipa furios glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă s-ar fi pornit singură undeva să se învîrtească. Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu cravașa până ce-l umplu de sânge, lihăind: ― De ce-ai dat, ticălosule?... De ce-ai dat?... De ce... Serafim Mogoș răbda lovitura fără a se clinti și fără a scoate un glas, cu aceeași privire care înfuria pe maior, părîndu-i-se sfidătoare. ― Caporal! răcni apoi Tănăsescu, obosind. O sută de bețe banditului! Imediat!... Și pe urmă în lanțuri! Trifon Guju lipsea. Cineva spuse că a fost împușcat de boierul cel bătrân și că acuma zace acasă. Fu adus degrabă pe sus. Toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne întrebăm cum oare și din ce se formau oasele copilului acolo, în burtă. Gemenelor nu le venea să creadă că au stat amândouă odată, strânse una-ntr-alta, atâta timp în mămica lor. "Nouă luni!" "Nouă luni!" țipa Garoafa sfidător, deși n-o contrazicea nimeni. Dar dacă, aruncă Puia neglijent, ea, cu ochi de gheață verde, care nu păruse să fie atentă la discuție, dar dacă noi eram de fapt în gaura unui mare păianjen de pământ, care-l mâncase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
refuzul ei. Fluiditatea temporalității determină aici ca momentul apropierii ce este să devină momentul apropierii ce a fost și al îndepărtării ce este. Prezentul situării înde-aproape devine trecut reflectat în amintire iar posibilitatea îndepărtării celui drag devine actualitate concretă, act sfidător și aspru de real. Așadar, în-depărtarea presupune proiecția propriu-zisă spre orizontul fostei apropieri urmată de saltul ulterior dincolo de frontiera ontică impusă prin acest orizont. Cum și de ce afectează atât de profund un asemenea fapt ontic spiritul celui în raport cu care se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
structurală de a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede se convinge de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vrei să stai locului, coboară imediat, își pierde Sophie răbdarea. Iar Yvonne nu așteaptă să i-o spună de două ori. Papa întinde brațul și Yvonne aleargă pe piciorușele ei subțiri și i se cuibărește la subțioară. De acolo privește sfidător ciucurii de cristal ai lămpii, Apollo cel de bronz și tot restul salonului. Respiră încântată mirosul liniștitor și simte, uimitor de sigur și uimitor de clar pentru micuța ei minte, că ea (ea, și nu Muti) este pentru Papa cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stare de seriozitate, să fi plecat apoi spre parcul de peste stradă, unde urma să vă vedeți cu gașca, la sfîrșitul orelor, ca să faceți celălalt set de poze, În care v- ați fi permis să vă arătați așa cum erați pe sub uniforme: sfidători, suferind de teribilisme nevindecate suficient, testosteronici, veseli, vulgari, exagerați, imponderabili, plini de atribute care definesc o vîrstă scurtă și, se pare, damnată. Sau spre examenul pe care urma să-l dai peste cîteva săptămîni și care ar fi trebuit să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu Cristian, nimicește orice echipă au În față, mai puțin pe cea formată din Claudiu și Cristian sau Călin și Ovidiu ori cam așa cumva; pentru că uneori fumează În dormitor; pentru că, În general, are un aer țepos și arogant și sfidător, mai ales față de unii superiori. Soldatul nu are nimic de comentat, Încasează cu bucurie toate aceste reproșuri. Îi mulțumesc comandantului de baterie că m-a scăpat de onoarea de a mă vedea cocoțat pe un mal de pămînt, făcînd instrucție
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată de sânii ei micuți. O sfidătoare femeiușcă-pirat. Își pronunța numele „Di-an“ și nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care le are de la viață orice femeie frumoasă, mai ales când e săracă. Acum se apropia de patruzeci de ani. Se născuse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și printre ele se infiltra și teama - un excitant amalgam de neliniște și de bucurie sinistră, și acel vechi, intens simțământ de culpabilitate, inseparabil de senzația stringentă a unei datorii de împlinit. Șocul brusc al prezenței lui Hattie, atitudinea ei sfidătoare, l-au temperat în oarecare măsură, punându-l pe gânduri. Până în acel moment, gândirea fusese cu totul absentă. Nu-și făcuse nici un plan prealabil, nu-și figurase cum va decurge întâlnirea. Așadar, urma să aibă loc o discuție, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
câteva clipe măcar am fost prezent și fizic într-o oază de cultură, spiritualitate și sfințenie care m- au apropiat de cer. Ce diferență fundamentală între această biserică, acest petec de cer coborât pe pământ între noi oamenii și opulența sfidătoare de la Monaco, de pe străzile și toate localurile lui! Binecuvântarea de sus transmisă prin glasurile călugărilor mi-a umplut inima. Pot să merg mai departe și cu o nouă porție de voltaren aplicat pe picior, vreau să-mi continui pelerinajul. Deocamdată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în fiecare luni dimineața anunțul cu noul film care avea să ruleze peste săptămână la cinematograful ARPA. Vrăjitorul din Oz, Tarzan, Omul cu o mie de fețe, Fiul regimentului. Și? îl provoca Avram Botea pe Dogaru apropiindu-se de el sfidător, afară în curte. Până la urmă l-au găsit pe taică-meu că-i exploatator? Las' că vedem noi! răspundea încrâncenat Dogaru. Nu-și ascundea câtuși de puțin ostilitatea. Și? continua să-l zgândărească Botea. Sunt mulți ca tine acolo la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu-i așa, Delia? Ai împlinit cinsprezece ani? Încă nu, răspunse rușinată Delia. Peste două luni împlinesc. Lângă Dragoș, chiar în stânga lui, Delia roșise toată. Vitalitatea din ea era însă mai puternică decât jena. Învingea orice roșeață c-un zâmbet sfidător chiar și când ședea cuminte la locul ei și nu-și ridica ochii din farfurie. Dragoș căută în ea simțirea femeilor, de care vorbise adineauri unchiul Artemie. Unde s-o caute? Roșeața ei îi dogorea și lui în obraji. Și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu privirea pe Dragoș și că lui îi zâmbea. Viviana dispărea după gardul de zid al bisericii Sfânta Treime, dar după nici un minut se ivea din nou trecând în sens invers, iute-iute pe după gardul de sârmă, înfruntând c-un zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care se apropiau șovăielnici, o mână care îmi mângâia părul. Apoi șoaptele ei îmi sunară în urechi, încet, ca o adiere! ― Taci... nu trebuie! Deși mina era gingașă iar șoaptele sfioase, în clipele acelea de crispare mi se părură monstruoase, sfidătoare, adevărate unelte de tortură. ― Lasă-mă! am strigat năbușit, dîndu-i la o parte mâna. Și continuam să plâng mai tare, mai înverșunat decât până atunci, de parcă aș fi fost într-adevăr la un pas de moarte. Mihaela se apropie din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]