712 matches
-
prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la jumătatea spinării, Theodosie înaintă spre tron, privindu-l pe fiecare, zâmbind fiecăruia. — Hristos a înviat, măria ta, Hristos a înviat, cinstiți boieri! Adevărat a înviat, sfinția ta! Mitropolitul încredință cârja celui mai apropiat boier, își îndreptă spinarea și, ridicând amândouă mâinile, binecuvântă adunarea și pe domn. — Ca astăzi Iisus a intrat în adunarea ucenicilor, ușile fiind încuiate de frica iudeilor, a stat în mijlocul lor și le-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu marele stolnic și cu doamna rămâneau la București pentru treburile domniei și ale casei. Domnul va fi însoțit de prințul Ștefan, de marele spătar Mihai, de Toma Cantacuzino și alți boieri, de doctorul Pylarino și de astrolog. — Mă gândeam sfinția ta, să ne petreci până la Dunăre, șopti abia auzit Ștefan, când trecu pe lângă prelat. Și asta după liturghia de mâine. Theodosie prinse din zbor ideea și o reluă. — Măria ta, stâlp și îndemn ești pentru toți creștinii supuși turcului. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin. — Liturghia de vohod, fără de care nu putem să-l însoțim pe măria sa așa cum se cuvine unsului lui Dumnezeu. Brâncoveanu era calm și zâmbea blând tuturor: — Înțeleg că amânăm plecarea cu câteva ceasuri ca să pornim cu toții după sfânta liturghie împreună cu sfinția ta... — Așa se cuvine! rostiră într-un glas mitropolitul Theodosie și prințul Ștefan. — Acum să mergem să ne odihnim, ultimele pregătiri să se facă mâine în zori. Tot alaiul să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare ca să ne arătăm bucuria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pună o vorbă bună la padișah. Atunci, hop și noi ajungem la Odrii. Pentru asta rămâi domnia ta, Constantine, cu doamna aci la București ca să scoateți un preț cât mai bun pentru grâul din anul trecut. Ștefan merge cu alaiul domnesc. Sfinția ta, mâine liturghia să țină cât se cuvine, noi nu ne grăbim... Cât ținuse luna aprilie, Kuciuk Selin pașa la două zile venise să-l vadă pe domnitorul bolnav. Nu, categoric boala nu era simulată, dar oare marele vizir va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asupra lor. Era încurcat. Copil fiind, îi lăcrimau ochii când se întețea vântul, altfel nu-și aducea aminte să i se mai fi întâmplat. Ștefan, cu voce tremurată, zâmbind sfios, spuse: — Ce-o da Dumnezeu, maică, ce-o da Dumnezeu, sfinția ta. Scoase o pungă de galbeni și o încredință doamnei. Maică, să pornești o ctitorie pentru mine, un schit la Hurezi. Da, Ștefane, pornesc și o să se întoarcă domnia ta sănătos să o termini. S-au îmbarcat ultimii. Vodă, în picioare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit și l-a luat de mână trăgându-l: „Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl cercetau, îi luă aproape smucit dreapta cu care făcea semnul crucii și o ridică la înălțimea gurii și i-o sărută, nu pe inelul cu pecetea Mitropoliei Ungrovlahiei, ci așa cum sărută un fiu mâna tatălui. — M-am întors sănătos, sfinția ta, șopti abia, abia domnul, uitând de data aceasta să folosească pluralul. — Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piept căutând pe sub sprâncenele arcuite la cei ce-l ascultau. Nu-i plăcu faptul că întunericul îi apăra. Mai mult ghicea decât auzea respirația egală a mitropolitului Theodosie. I se făcu milă de bătrânețile lui și, blând, reluă șirul vorbelor: — Sfinția ta, încuviințează să poruncească dumnealui beizadea Ștefan aprinderea făcliilor, deși îmi pare rău că n-o să pot vedea prin fereastră cum își aprinde cerul stelele una câte una. Ah, dor mi-a fost de tihna asta... Mi-e sufletul încă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se retragă fără să prade Valahia. Cum a rămas țara după jaful austriecilor? Mărturie stau scrisurile trimise de noi înșine comisului Barbu și altora, când le-am dat pungi ca să refacă morile arse, fără de care nu puteam să aduc belșugul. Sfinția ta, trebuia să pun capăt uneltirilor doamnei Maria, ale Bălăceanului, trebuia să mpiedic pe generalul Heissler de-a mai intra în Țara Românească? Apoi, ce-i de mirare că împreună cu Tököly am pus la cale unirea armiei mele cu cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
crezurile sale. La Odrii, când am descurcat ițele și am aflat dedesubturile încercării prin care am trecut, i-am aflat pe Bălăceni credincioși nouă și pe cei pe care i-am ocrotit îndoindu-se de noi. Am spus toate astea, sfinția ta, ca să afle fiii mei de ce a fost nevoie să se verse sânge la Zărnești. Nu-mi plac luptele, este adevărat. Dar mă întorc acum cu domnie nouă iar la domnie nouă dregători noi vor fi. După ce vom fi întâmpinați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiecare dată când îi pun la ochi, mă rog pentru sănătatea neamului cantacuzinesc. Aci nu ne aude nimeni, spune ce ai de spus, știu că m-ai căutat o dată acum câteva zile... — Am aflat că vodă ar fi supărat pe sfinția ta și că ți-ar fi cerut să-ți dai demisia. Așa este. — De ce? Ce ți-a spus, care este motivul acestei supărări? — Motivul? Vezi aici este întrebarea. Vodă știe că l-am trădat și că am uneltit împotriva lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre? întrebă el fascinat. Mitropolitul se ridică și desfășură pânza pe laviță, compoziția broderiei era atât de clară încât Cantacuzinului îi păru rău că întrebase. — O să fie Sfânt Epitaf pentru mânăstirea ctitorită de noi; cu acesta și cu sfânta catapeteasmă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că-mi pare rău că l-am supărat într-atât încât... Atunci vodă s-a ridicat din jilț și a început cu pas grăbit să străbată odaia dintr-un capăt în celălalt, cum nu l-am văzut niciodată. „Cemi făcuși, sfinția ta, de-mi călcai jurămintele?” Era atâta frământare și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am început să le număr boabele cu degetele în timp ce buzele-mi fremătau, ca și cum ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și tristețe în felul lui de a vorbi șoptit, încât m-am speriat și aflându-mi mătăniile am început să le număr boabele cu degetele în timp ce buzele-mi fremătau, ca și cum ar fi rostit la fiecare bob: Doamne miluiește. „Doamne miluiește, sfinția ta? Cum crezi că este când trebuie să mergi în fiecare duminică și sărbătoare la sfânta liturghie să cauți să-ți afli liniștea ca să primești jertfa lui Iisus în pace, să stai și să cerșești împăcarea și să nu-ți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în față în veci păcatul tău? De la Matei, capul nouă: «Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
obraz și măria sa nici nu le simțea. L-am luat pe după umeri dând să-l așez în jilț, dar dânsul s-a învârtit, s-a plecat și, puindu-și capul la pieptul meu în hohote de plâns, a zis: „Crezi sfinția ta că, dacă ar fi fost omenește ușor, ar fi zis Iisus în Rugăciunea Împărătească să spunem «Și ne iartă precum și noi iertăm»? Viața omului este un șir de încercări din ce în ce mai grele și văz că cea mai grea este să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi iertăm»? Viața omului este un șir de încercări din ce în ce mai grele și văz că cea mai grea este să ierți celor ce-ți greșesc; fără de asta nu poți să dobândești mila lui Hristos și loc în Împărăția Cerurilor. Or eu, sfinția ta, de câte ori rostesc Tatăl Nostru în biserică, am mereu înaintea mea neputința firii mele celei păcătoase de a ierta vânzarea prin care ai vrut să mă dai pe mâna călăilor de la Stambul. Pleacă, rogu-mă sfinției tale, pleacă și redă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Împărăția Cerurilor. Or eu, sfinția ta, de câte ori rostesc Tatăl Nostru în biserică, am mereu înaintea mea neputința firii mele celei păcătoase de a ierta vânzarea prin care ai vrut să mă dai pe mâna călăilor de la Stambul. Pleacă, rogu-mă sfinției tale, pleacă și redă-mi împăcarea sufletului. Când vei fi departe îmi va fi mai ușor să te iert. Cred că tot pentru că este un lucru anevoios a spus Dumnezeu să-ți iubești aproapele.” L-am așezat în jilț. Tremura
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca o rană dorul de sfatul său; de nașul Dinu, ce să mai zic. Domniile lor se cred nedreptățiți că i-am scos din dregătorii, i am scos ca să nu-i văz și să-i pot ierta, rogute pleacă și sfinția ta.” Mitropolitul tăcu. Mihai Cantacuzino observă că sfinția sa nu mai broda pentru că lumina care intra pe fereastră se împuținase; se ridică din jilț și se îndreptă spre geam. — Iar o să ningă, credeam că a stat. Or să se troienească drumurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
început cu ochi strein pe hârtia ce i-am pus-o în față, apoi în ochii lui căprui s-a aprins o scânteioară și a început să cerceteze de aproape izvodul și au prins a-i râde buzele: „Cu mâinile sfinției tale cioplești toată înălțimea catapetesmei?” Noi i-am răspuns doar dând din cap, că mi se pusese un nod în gât de bucurie. Atunci, râzând, s-a dus la o firidă și a scos două pungi și mi le-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se asupra lui cu glas scăzut i-a spus în mare secret că Gin Ali Pașa a hotărât soarta lui Constantin Voievod. A spus: „Ghiaurul Altîn Bei, cu toți ai lui, grabnic vor fi aduși la Istanbul și dați morții”. Sfinția ta, eu am slujit în casa domnului Valahiei și nu știu ce să fac ca să-i răsplătesc binele cu care m-a înconjurat. — Stai aici, și patriarhul Ierusalimului îi arată pupitrul care mai era luminat puțin de soarele gata să apună. Stai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țesălați, și măgarul cu cei doi desagi. „Cine mai vine cu noi?”, întrebă el sec. Neprimind nici un răspuns și citind mirarea în ochii ierarhului său, declară rebel „Eu pe Leu al meu nu-l las, nu-mi trebuie cal. Binecuvântează, sfinția ta, ieșirea robilor lui Dumnezeu Gherasim ieromonahul și a lui...” „Ștefan” se auzi glasul prințului. Așa au pornit pe înserat, ieromonahul în față călare pe Leu, apoi măgarul cu desagii și în urma lor, pe căluț, Ștefan. Au luat-o pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal toate satele Cândeștilor. — Acum înțeleg de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, se uita la prinț și, pe fața care prin slăbiciunea ei dădea impresia că este construită doar din linii verticale, înflori un zâmbet cald. — Eh, beizadea Ștefan, noi doi ne știm de când lumea, ai uitat? — Cum puteam să uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uit? Sfinția ta - cel din urmă din Oncești... Am făcut schitul de la Cândești și i-am spus Oncești, sunt cel din urmă și dacă mă ajută Dumnezeu mut pietrele și oasele... — Intrasem de la joacă în răcoarea bisericii de la Snagov și sfinția ta mi-ai citit pietrele. — Nu ți le-am citit, le-am spus că le știam și atunci pe din afară: „A fost tăiat dumnealui Udrea de către Mircea Voievod în satul Oncești; a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]