1,167 matches
-
de criză, consecvent dacă nu deseori, Iuliu Maniu prefera să-și dea demisia în loc să salveze aplicarea de drept a normelor constituționale. Patronarea încheierii pactului de neagresiune dintre partidul său și Mișcarea Legionară în noiembrie 1937 dovedește aceleași metehne politicianiste pentru „Sfinxul de la Bădăcin”. Nici această acțiune nu a dus la lucrurile scontate de fruntașul național-țărănist. Dimpotrivă, a fost un prilej care a ușurat mașinațiile monarhului în impunerea dictaturii în statul român. Nici statutul de rege și nici înaintarea în vârstă nu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
principii ale cosmogoniilor clasice (nominalizate întâi de Empedocle), în special Apa și Focul, se confruntă cu Vrajba și Destinul. Pentru a sugera o atmosferă mitologică, se vorbește de "prezența invizibilă a Moirei", de Styx, de Septentrion, de "blânda Iris", de "sfincși, himere, hidre". Sunt convocați gânditori și învățați, între care Platon, Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Răspunsuri formulate divers acționează convergent: "Astăzi ne despărțim / cum s-ar despărți apele de uscat..." Aventura cunoașterii ia proporții, luciditatea mărind distanțele: "Un zeu al hotarelor stă între noi..." Ideea revine obsedant în Nocturnă I, în Proximitate, în Oedip și Sfinxul. În Proximitate perpetua întrebare despre " Ce e dincolo de mine?" duce la analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
această poezie au fost luate din literaturi și mitologii deosebite, amalgamate cu credințe și superstiții populare, unele creștine, iar altele păgîne 201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nimeni nu putea fixa toate acestea pe un rollfilm Într-a o sută douăzeci și cincea parte dintr-o secundă. Bărbatul care tocmai plecase confirma acest fapt. Era Încă o tușă pe enorma frescă circulară de pe zid. Încă o Întrebare pentru tăcerea Sfinxului. Fără Îndoială, merita un loc de onoare acolo, acordat de paradoxurile și piruetele unei lumi care demonstra cu tenacitate că, În ciuda faptului că linia dreaptă lipsea din natura animală și căuta prea puțin să se afirme În natură, În general
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o fotografie, iar Olvido renunțase să-și mai frece mâinile ca să Îmblânzească frigul, deschisese larg ochii pe sub căciula de lână, Își dăduse o palmă peste frunte și zisese: firește, Dumnezeule, tocmai asta se Întâmplă. Nu-i piramida de la Gizeh ori Sfinxul, ci ce-a mai rămas din ele după ce timpul, vântul, ploaia, furtunile de nisip și-au făcut datoria. Turnul Eiffel nu va fi niciodată adevărat până când structura lui de fier, stricată și ruginită În cele din urmă, nu va veghea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
întoarsă; întuneric; jertfire; joc; lanț; latină; lucru sfînt; marmură; masă; mănăstire; minune; muritor; neplăcere; ortodox; părăsită; părinte; păzitor; piatră; de piatră; pierdere; pompe funebre; popă; protecție; război; rece; mă rog; roșu; scîrbă; seara; semn bisericesc; semn religios; senin; sfinți; sfințită; sfinx; ceva sfînt; slab; smerenie; sobru; stîlp; stop; supărare; talisman; teamă; temelie; tradiție; trei; sf. Treime; trist; trup; țuică; unică; veșnicie; viață; voință (1); 790/167/62/105/1 cu: împreună (182); fără (37); și (37); mine (35); el (28); tine
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
acum ai zice vom zbura/ și vom rămâne urma/ prelungii lor ninsori inverse/ cu țipetele-asurzitoare/ o insulă de calcar singuratică". Apare obsesiv ideea de vis, amestec de lumini și întuneric: vise cu păsări, vise pictate cu mari catedrale, vise cu sfincși, cu lei nemișcați, intens colorate, pământul visează și se trezește pe un șarpe încolăcit: "L-am auzit cum vine noaptea/ spre sânii tăi pocnind încet de lapte." Existența este un vis, motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Înainte de a răsări, o Soare/ mă sufocasem la gândul că te-ai fi putut stinge pe veci". Simte durerea întregii lumi, trăiește sentimental clipa și trecerea timpului, însă cu decență ("Rug"). "Moară a timpului, greier, fierăstrău înfipt în labele/ nevăzuților sfincși/ șampanie zuruind în cupa destinului,/ râu întorcându-se în gura izvorului". V. Nicolescu este un poet al metamorfozelor transpuse în imagini lucrate, căutate până la gratuitate. "Alteori merg pe un culoar nesfârșit/ din care se desfac/ asemeni degetelor celor două mâini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul se desfășoară meticulos și didactic sub semnul anotimpurilor și al sălbăticiei care trebuie potolită, pentru că este mai puternică decât piramidele și decât sfinxul, care presimte "cum îl amenință iarba". Iarba apare ca motiv liric obsesiv. În fiecare poem îl descoperim cu sensul germinației stihiale: Iarba rumegă amiezile grase, unde vine țăranul crește iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de vizibilitatea idealului și, în același timp, de condiția lui invizibilă, de curajul și frica din care se plămădește cel mai bine un rol, un spectacol, o viață de om. El știe că cine are acces la poezie are puterea Sfinxului și oracolului de a ne pune pe gânduri, de a ne înfricoșa și vindeca. Doina URICARIU INTERVIURI 1973 2015 (selecție) În pragul răspunderii Pentru oamenii de teatru, Alexa Visarion este tânărul autor al unor montări generatoare de discuții și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din motive... topografic/familiale (nu vreau să le dezvolt aici, de rușine; dar recunosc că la 152 de spectacole terminate, am avut și trei... neisprăvite). Recunosc, m-a fascinat această femeie, autodidactă, dar de-o maximă prestanță, cu alură de Sfinx și comportament de Margaret Thatcher. A fost, puțini știu, cea mai longevivă directoare de teatru din România! (cam 40 de ani). A egalat-o, cred, Margareta Niculescu, la Teatrul "Țăndărică". O activistă de partid, fără bacalaureat, a condus un teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în care se exilase își spune cuvântul. Jonathan nu avea prieteni, nici iubită, nu comunica decât strict utilitar și profesional, nu îngăduia vreun contact fizic, era de o castitate suspectă în relațiile sale cu ceilalți, având comportament de automat, robot, sfinx (cum îi plăcea să creadă că arată un gardian ideal). Jonathan ține să ducă o viață care să nu trezească interesul, reacția, imixtiunea sau suspiciunea celorlalți, astfel încât anonimitatea în care se zidise să nu-i fie lezată. Cel ce-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se zidise să nu-i fie lezată. Cel ce-și reprimase orice veleitate, lăsându-se trăit de viață, metabolizând conflictul între intenții și exprimarea lor nicicând pusă-n act, are aceleași pretenții de la ceilalți. Punând mare preț pe comportamentul simbolic, sfinxul intră în derută, copleșit de nisipurile mișcătoare ale realului. Fisura creată de porumbel este momentul de criză, alarmă, panică. Toate reperele edificiului său mental se prăbușesc, stima de sine decade galopant. Rob al angrenajului social securizant, Jonathan nu poate concepe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Steaua", "Astra", "Amfiteatru", "Convorbiri literare" etc. Postum, textele poetice îi sunt adunate în volumele: Ars longa, vita brevis, Editura Iași, 1997; Invazia vidului, Editura Moldova, Iași, 1999; Robit eternității (cu o prefață de Liviu Leonte), Editura Nord Est, Iași, 1999; Sfinxul (cu o prefață de Ioan Constantinescu), Editura Dosoftei, Iași, 2000; Fusese destul (cu o postfață de Corneliu Ștefanache), Editura Moldova, Iași, 2000; Pe valurile purgatoriului, Editura Moldova, Iași, 2001; Cu barca pe Styx (cu prefețe de AI. Călinescu, Const. Ciopraga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă dorințele ascunse ale lui Renée: "Et, au-dessus d'elle, le grand Sphinx de marbre noir riait d'un rire mystérieux, comme s'il avait lu le désir enfin formulé qui galvanisait ce cœur mort, le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din spatele textului": Ipostaze... "Eul social al revoltatului, oprimat sau înfrânt și de aceea refulat, își pune pecetea sufletească asupra scrisului heliadesc" (p. 37); "Și care e motivația psihologică a ficțiunii heliadești? (...) Resursele rezistenței sunt căutate în propria structură, iar masca sfinxului distanțat ironic în superioritate ascunde o inimă care a fost întotdeauna pentru el "slăbiciunea spiritului"" (p. 41); "Eminescu intuiește cauza rupturii între personalitatea scriitorului patruzecioptist și epocă. Altfel spus, printr-o reducție fenomenologică, Eminescu ajunge la esența spiritului predecesorului și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de figura proteică, tragică a artistului de geniu. Tema chimerelor străbate întreaga operă paciureană, marcată și de o vână rodiniană și de o patină expresionistă în cele două sculpturi care apar în preajma Primului Război Mondial, Zeul războiului și Sfinx. Tema chimerei, a sfinxului, îndelung utilizate ca teme decadente, apar la Paciurea reinterpretate într-un sens ontologic, simbolic-creaționist, care le sustrage sensibilității decadente. Paciurea tematizează prin intermediul chimerelor efortul creației, al materiei, al ideii în încercarea de a prinde formă, o bună parte din chimerele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea valorifică în sculptură tema himerei, a sfinxului, scoasă de sub incidența decadentismului pentru a dobândi o dimensiune ontologică superioară. Această zonă a reinterpretărilor unor teme specifice, a metamorfozelor, a deplasărilor, regăsește simbolismul pentru a-l depăși într-un mod constructiv, original. Încetând de a mai socoti simbolismul drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exacerbare a imaginației care explorează zonele obscure ale subconștientului. Pictorul nu rupe definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
definitiv cu tradiția picturii academice, ci, dimpotrivă, așa cum demonstrează John Reed, o parte dintre subiectele sale nu sunt deloc noi, ci reformulări ale unor opere celebre. Oedip și Sfinxul, expusă la Salonul din 1864, are ca reper iconografic Oedip și sfinxul (1808) al lui Ingres, Jupiter și Semele (1895) este realizată după Jupiter și Thétis (1811) al lui Ingres, Jason și Medeea (1865) are ca model pe Bacchus al lui Leonardo da Vinci, Triumful lui Alexandru cel Mare (între 1875 și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau și a restaurării principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o predea împreună cu regele ei unor cumplite exacțiuni. Descifrarea misterului nu-i servește cu nimic lui Oedip, el
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage propriului traseu destinal care-i condiționează fiecare mișcare. Umanitatea, așa cum ne-o prezintă Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezintă Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește asemeni Atenei în cea de-a treia ipostază a ei, cu o privire scrutătoare. Părul desfășurat pe axul ipotetic al spiralei alcătuită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]