1,233 matches
-
West End. La Clerkenwell, Ernest Henry Peckham, În vârstă de 33 ani, funcționar, era acuzat de comportament indecent pe strada St Paul, joi dimineață. Martore, două fete. Peckham, membru important al bisericii sale (Independentă). Condamnat la trei luni de muncă silnică. Vai, bietul Peckham! Viața Îi era distrusă. Mai erau scrisori pe tema chestiunii băuturilor alcoolice și a schimbărilor propuse la regulile jocului de biliard. Văzu anunțuri la cărți nou apărute. Un interludiu Întunecat. De Richard Dowling. Cea mai rea femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al doilea proces, Wilde era definitiv căzut În dizgrație. Alexander scoase Importanța de a fi onest de pe afiș la data de 10 mai. La sfârșitul lunii, Wilde fu judecat din nou, găsit vinovat și condamnat la doi ani de muncă silnică. Părea improbabil ca așa-zisa lui capodoperă să se mai joace vreodată. Henry nu se alese cu nici un fel de Schadenfreunde de pe urma răsturnării bruște a soartei rivalului său. Majoritatea comentariilor publicate pe marginea cazului și satisfacția generală rezultată i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu știu prea bine cum să reacționez la oferta lui Shirley. Am bălmăjit ceva, dar în zăpăceala aceea n-am auzit ce anume. I-am văzut pe bunica și pe tata urmându-ne pe interval și pe bunicul ridicându-se silnic de pe scaun. În timp ce mama deschidea ușa care dădea spre scara de ciment rece și spre aerul sărat de afară, m-am întors să arunc o ultimă privire spre ecran. Ieșeam din cameră, dar Shirley nu știa, pentru că era cu spatele la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea necuprinse pentru a lăsa să li se surprindă altceva decât suprafețele sau lucirile. Amândouă ies biruitoare din Înfruntarea eu teleobiectivul, cu foaia de desen, cu pânza - nu pot fi cuprinse Într-un cadru; iar cuvintele sunt la fel de inutile, de silnice și uzate, pentru a fi În stare să surprindă realitatea. Nu Întâmplător strămoșii romanului modern, care au Început să apară În Evul Mediu timpuriu, au avut atât de des pădurea drept decor, iar căutarea drept temă centrală. Orice roman, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
țapii, peste monticulii haotici de moloz, hohotind de fiecare dată când criblura roșie le aluneca scrâșnind de sub talpă. Oare supraveghetorul lor știe că ăștia au tulit-o în oraș? se întrebă îngrijorat Mircea. Poate că da! se asigură el, cu silnice elanuri de optimism. Poate că-i lăsase intenționat slobozi de sub supraveghere, ca să-i aducă și lui, la întoarcere, un pachet de țigări fără filtru, cu care să-și mai mângâie trecerea nopții, ce stă să cadă, apăsătoare ca o grosolană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
literar. Nu mă refer la cazurile strict politice, cum a fost, de pildă, acela al lui Ion Ioanid. Arestat în 1952 sub acuzația de a fi făcut parte dintr-o organizație contrarevoluționară, este condamnat la 20 de ani de muncă silnică, evadează în 1953, este prins și închis din nou, cu o pedeapsă suplimentară, iar în 1964 este grațiat. În 1969 primește aprobarea de a face o călătorie turistică în Elveția și obține azil politic în Germania, unde în 1970, la
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
dă singur. Azi puii de fanarioți și tot ce ulița au avut mai corupt si mai înrăutățit se unesc spre a consfinți în mod îndoit vânzarea pământului patriei. Da, în mod îndoit. O dată prin învoire, apoi prin luarea în mod silnic a Dobrogei, fără a ținea seamă de dorințele populației, făcîndu-se țara noastră nevinovată complicea Rusiei, justificând răpirea prin răpire, dând drept Rusiei de-a ne trata și pe viitor așa cum ne tratează astăzi. Ce-i pasă fanariotului al cărui tată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rusifică cu sila tot ce nu e moscovit; biserica a devenit o poliție a conștiinței care închide în temniți mii de oameni de alta religie; pentru o vorbă liberă sau un șir liber tribunalele dictează pedepse neomenoase, condamnă la munca silnică în minele de plumb fete în vârstă aproape copilărească și băietani de pe băncile școlii, pentru nimicuri, pentru credințe cari au trebuit să se nască ca idealuri nerealizabile în întunericul acelor internate în care semicultura și pospăiala e un mijloc pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru ca si ea să ne iubească. Dacă însă vom procede față cu dobrogenii cum maghiarii proced față cu ardelenii, dobrogenii ne vor iubi cum ardelenii iubesc pe maghiari. Mai avem nevoie de alte dovezi? Rusia urmează aceeași cale a introducerii silnice a limbii statului, apoi o urmează Prusia în provinția Posen, în Alsas și Lorena, c-un cuvânt toate statele cuceritoare. E o armă periculoasă aceasta în mînile celui slab, căci se-ntoarce mai în genere contra lui la urma-urmelor. Pasajul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
străvechea lor nobilitate". N-am nimic de zis împrotivă, dar cine gândește astfel mai, poate stigmatiza pe germani ca pe "inventorii nobilimei feudale"? D. Graetz susține că Moses Mendelsohn a emis întîi ideea că religia nu trebuie să aplice mijloace silnice și continuă apoi cu aer triumfător: "înlăuntrul creștinătății nu-i venise nimănui în minte aceasta". Într-adevăr, nici Grotius, nici Leibniz, nici Coorhert, nici Bayle, nici Milton, nici Locke, nici Puffendorf, nici Thomasius nu avuseră asemenea idee! După ce d. Graetz
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care-și câștigă pînea copiind,.......... dând lecții de limba franceză, Sofia de limba italiană. Ușor se poate presupune că le merge cât se poate de rău. În Franța ei au fost condamnați in contumacian, el la moarte, ea la muncă silnică pe viață. Mandat de estrădare contra lor există asemenea. Lucrul cel greu al agentului polițienesc este să constate prin iscălituri identitatea care o și constată din partea lui. Ei află de aceasta și vor să fugă, iar pentru a-l plăti
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adăugă nici un cuvânt care să susțină această opinie, ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un mod incidental un alt eveniment: operația financiară a împrumutului de un miliard, făcut, se zice, spre a aduna fonduri în vederea unor întinse lucrări publice ce se proiectează. La Spandau, fortăreață în apropierea Berlinului în care condamnații la muncă silnică lucrează munițiuni și echipamentă pentru armata germană, se află o zidire, un colț de cetate, numită Juliusthurm, în care se păstrează, ca fond de război restul miliardelor luate de la franceji ca despăgubire în virtutea păcii de la Frankfurt. Oare miliardul francez - cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce ni le veți face (Psalmul 63, 8). Loviți tru‑ pul nostru, care, dacă va rezista mai mult, se va Încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va sfârși mai repede, va pleca scăpând de niște judecători atât de silnici ... dacă nu sunteți cinstiți mai mult decât Dumnezeul nostru, vă Înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințați cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră În Dumnezeu. Dar nu veți Întâlni oameni fricoși
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
aici persecuțiile dure și martirizarea creștinilor în primele secole. Altminteri, împărații tolerau toate cultele de tip sacrificial tradițional. Un edict din anul 304 impunea obligativitatea cetățenilor romani de a aduce sacrificii zeilor, iar nesupunerea însemna condamnarea la moarte sau muncă silnică pe viață 289. Constantin cel Mare a curmat aceste persecuții în 313, adică la un an de la convertirea sa la creștinism. Neognosticii au dreptate că ritualurile creștine au preluat elemente din păgânismul european sau din cel egiptean, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
primului an de apariție: „Fără să aparție nici unui partid politic, «Viața socială» a luptat și va lupta pentru marele ideal de emancipare și cultură al socialismului”. În acest spirit N. D. Cocea se situează în apărarea soldaților condamnați la muncă silnică în urma fraternizării cu țăranii răsculați în 1907 (Din fundul ocnelor), pledează pentru eliberarea lui I. C. Frimu și a altor socialiști arestați (Justiție de clasă), salută „sărbătoarea muncii”. O anchetă amplă se referă la introducerea votului universal, exprimându-și opiniile Mihail
VIAŢA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290537_a_291866]
-
pe lângă Curtea de Apel din București, Ion N. Lahovary, se baza parțial pe declarațiile luate unuia din acuzați cu ocazia interogatoriului de la Ploiești, adică lui Alexandru Candiano. Acesta, fiind ofițer În rezervă, era deja condamnat de Tribunalul Militar la muncă silnică pe viață . La Târgoviște, Însă, spre disperarea acuzării, el nu a mai menținut depozițiile de la Ploiești, dejucând astfel planurile autorităților. Apărarea acuzaților era făcută de zece avocați - Pantazi Ghica, N. Fleva, Petrescu, Sc. Turnavitu, V. Maniu, Al. Sichleanu, C. Fusea
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
scăpată de canonul solfegiilor didactice atrage însă atenția asupra autenticității învățăturii ca experiență vitală. privighetoarea - lecția de muzică în curtea școlii Doar ieșind dintre pereții școlii în lumea neîngrădită și vie, poți recupera inserția ta între ființele eliberate de însingurarea silnică și apăsătoare impusă de lecție, de manual, de album sau ierbar: ghiocel presat - / tot mai apăsătoare-i / singuratatea. Fără a reface conexiunea cu ființele aievea, reintegrîndu-te într-o experiență a comuniunii, nu vei fi decît un ghiocel uscat, presat de
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
unei puteri reale, fie un delir al puterii, o putere pervertită, în care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai definește în această preluare silnică. Dobândind hotare impuse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine în întregime plăsmuirea celui ce preia - în care, nerecunoscându-se, el nu mai este. El a devenit pur și simplu nimeni. Proiectul care îi preia în el pe toți poate să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu prelua de fapt pe nimeni. În lăcomia vastității sale, în supradimensionarea hotarelor sale până la scara unui eu colosal, proiectul care îi preia în sine pe toți poate tot atât de bine să-i înființeze sau să-i ucidă pe toți. Preluarea silnică în proiect se soldează cu reapariția tiparului. În spațiul uman, tiparul nu poate să reapară decât prin existența unui proiect devastator al uniformizării. Cel care hotărăște pentru mulți poate transforma hotărârea sa în tipar și uniformă. Uniforma anunță că acela
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a unei libertăți) comune. Din clipa în care este votată, legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază libertatea la mijloc între noi toți și toți suntem așezați la aceeași
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a spune ceea ce nu vreau să spun și pentru că termin prin a gândi așa cum ajung să gândesc. Pentru că între mine și cel care mi-a luat libertatea nu există o complicitate, eu îl numesc pe acesta „conducător“ doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sunt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă; redactează un document În spatele Cortinei de Fier, expediat în Occident și, ulterior, tipărit; documentul va clarifica poziția diplomației americane față de Uniunea Sovietică. În 1948 este arestat, ca majoritatea elitei interbelice, și condamnat la muncă silnică pe viață. La procesul său, face celebra declarație: Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Imi pare rău că nu am reușit. Traversează geografia penitenciară de la Baia Sprie și Aiud, unde
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
excepție, îmi propun evaziunea. Printr-un raționament ciudat, plecați de la absurd pe ruinele rațiunii, într-un univers închis și limitat la uman, ei divinizează ceea ce-i strivește și găsesc un motiv de a spera în ceea ce-i vitregește. Această speranță silnică este la toți de esență religioasă. Merită să ne oprim asupra ei. Voi analiza aici, și doar spre a exemplifica, numai câteva teme specifice lui Șestov și Kierkegaard. Dar Jaspers ne va oferi, până la caricatură, un exemplu tipic pentru această
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
popoare sunt supuse unei claustrări indispensabile supraviețuirii totalitarismului*. Lovitura de la Praga* din februarie 1948 îi silește la exil pe numeroși democrați. Este și cazul lui Paul Barton (Jiri Weltruski), socialist și democrat, autor, în 1957, al primei cărți despre munca silnică în URSS. Sau al lui Pavel Tigrid care lucrează la München în redacția cehă a posturilor de Radio Europa liberă și Vocea Americii, apoi se instalează la Paris pentru a scoate aici revista Svedectvi (Mărturii), fondată în 1956; întors în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]