4,282 matches
-
fiecare noapte va fi o plimbare într-o lume în care orice artist vrea o șansă să devină cunoscut. 8 Suntem în foaierul maya, cu pereții acoperiți cu ipsos modelat ca un bazalt vulcanic. În roca asta falsă sunt sculptate siluetele unor războinici purtând câte o pânză peste coapse și o coroană de pene. Luptători purtând cape de blană cu pete ca să arate ca niște leoparzi. Întreaga încăpere spune povestea pe care vrea s-o accepți ca fiind adevărată. Papagali sculptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
numita lumină de umplere. Ea scade din întunecimea umbrelor, ajutând la păstrarea unității formelor fotografiate. Iluminarea din spate, contre-jour sau backlit, are mai multe aplicații în fotografia tehnică (fotomicroscopie), iar în fotografia de studio ajută la definirea conturului și a siluetei obiectelor. Măsurarea luminii cu exponometrul devine mai dificilă, din cauza prezenței sursei de lumină în cadrul de fotografiat. Lumina de deasupra, cea verticală, se întâlnește la iluminarea de interior și pe portrete și creează efecte puternice și neplăcute. Lumina de jos, „lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
nimic. Uneori, când nu reușea să-și mai înfrâneze pornirea, se ruga de mătușa Anda: Pot să merg și eu cu voi? Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige. Dan îi urmărea privirea: Ce-ai văzut? O cireadă. Uite, acolo, o vacă bej. Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână, se prăpădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana declamă tare, clar, trăiește fiecare cuvânt. Ea joacă teatru și o face bine. Învățătoarea și Sanda, copleșită de emoție undeva pe un scaun, sunt impresionate. Luana sfârșește monologul și tace. În sală e liniște. Ochii spectatorilor sunt lipiți de silueta ei măruntă. Inima fetiței a zburat din piept și face piruete prin sală. Crin Soveja nu mai rezistă, se întoarce și pleacă. Și, dintr-o dată, sala începe să strige: "România! România! România!" Mama e covârșită. Începe să plângă. Învățătoarea Sota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-o beznă deplină. Cufundată în întuneric, Luana simți că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era că Luana crescuse și că băieții o priveau, acum, cu alți ochi, departe de aceia cu care se uitau la ea atunci când nu era decât partenera lor de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă față acestui moment al adevărului. Dan îi văzu silueta prin geamul de la ușă și veni să-i ureze noapte bună. Ochii ei plini de lacrimi îl lăsară interzis. Ce-ai pățit? Fata se ridică cu demnitate și-i șuieră printre dinți: În viața ta să nu-mi mai vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și trupul zvelt, o fetiță timidă, abia ieșită în lume. Cu tenul alb, curat, ochii creionați discret cu dermatograf negru, silueta armonioasă, îmbrăcată într-un costum de firmă și pletele ondulate, răsfirate pe spate, așa cum colegii n-o mai văzuseră până atunci, doamna Escu atrăgea toate privirile. Se așezară pe clase și se strigă catalogul. Cel nominalizat se ridica în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Controlul i se păru interminabil. Întrebată dacă avea o muncă ce necesita efort, ea răspunse că singura activitate fizică erau exercițiile de gimnastică. Medicul îi ceru, pe un ton aspru, să coboare. Doamnă, nu te mai chinui să-ți păstrezi silueta. Ești însărcinată. Bucuria viitorilor părinți întrecu orice imaginație. Gândul că va avea o familie, numai a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca soția lui să renunțe la muncă, să stea acasă și să se ocupe doar de el și de copilul lor. O vedea, de la o zi la alta, dând jos multele kilograme pe care le acumulase în timpul sarcinii, recăpătându-și silueta de zeiță și se temea să-i mai dea drumul în lume. N-o lăsa niciodată să iasă fără el iar atunci când erau împreună leșina de gelozie văzând cum bărbații își sucesc capetele uitându-se după ea. Făcea un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o ieșire, de o evadare din decor. Iuliana te invită s-o însoțești la Sinaia. Nu vreau nici o evadare. Atunci, ce vrei? Ea privea pe fereastră, cu pletele lungi, aurite, arcuite peste spate. Ștefan nu-și putea lua ochii de pe silueta ei, amintindu-și lungile dezmierdări de odinioară, nopțile petrecute la adăpostul cascadei încolăcite. Avusese o zi plină, obositoare și totuși găsea resurse să viseze, s-o admire și s-o dorească. De ce femeia asta avea o astfel de putere asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără vise. Mai degrabă Își Închipuia că l-ar fi visat pe Johan, visul unui vis. Socotea că scăpase de frică, dar era limpede că nu fusese deloc așa. Se ducea la fereastră și scruta Întunecimea de cerneală a nopții, siluetele copacilor profilate pe cer și se liniștea gândind că nu e În Vechea Viață, cu spaimele ei neștiute, ci În Noua Viață, cu spaimele ei cunoscute, nu atât de cumplite. Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și inofensivă, Învăluită Într-un nor de praf. S-a uitat În jur cu ochii mijiți. Soarele ajunsese În culmea bolții, razele abia străbăteau printr-o pătură groasă de gaze de eșapament amestecate cu praf, lumina se tulburase, devenea argintie. Siluetele băieților tremurau În depărtare din pricina căldurii. Parcă pluteau pe apă. — Margaret Bates, a rostit ea, dornică să-și audă vocea. Era răgușită și ușor tremurată. Vino ți În fire! Imediat! N-a fost ceva grav, și-a spus. Doar ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o bucățică de hârtie, dar culoarea nu i se putea distinge. A luat-o cu buricele dege telor, a băgat-o În gură, apoi a tras o dușcă de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor din jur păreau umflate ca norii de ploaie Într-o după-amiază de decembrie. Pe drumul principal trecea din când În când câte-o mașină, farurile Îi măturau cu lumina crudă care țâșnea prin frunziș, apoi rămâneau iarăși În Întuneric
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meu! Am Înțeles, Îmi pare rău, mămico. Nu cred că mai pot să termin mâncarea. E prea mult pentru mine. Ești sigură, mami? Arată foarte bine. Iar a mea e delicioasă. Nu, nu, de altfel trebuie să fiu atentă la siluetă. Îmi pare rău, mami, n-o să-ți mai pun niciodată Întrebări de spre toate astea. Te rog să mă crezi. De cealaltă parte a sălii, perechea de chinezi din ascensor, cu mâinile Întinse și cu degetele unuia mângâind degetele celuilalt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șuierături stridente. Prin apropiere, un microbuz Oplet aflat În pană Îmbâcsise aerul cu fumul gros ieșit dintr-un motor muribund. Margaret și-a ridicat gulerul bluzei și și-a acoperit cu el gura și nasul. Prin ceață a Întrezărit niște siluete care-și croiau drum strecurându-se În labirintul vehiculelor. Nu era o halucinație, În spatele mașinilor erau Într-a devăr soldați cu echipament de luptă, care se ghemuiau cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre ei a trecut pe lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străini, cu daruri pentru toți copiii, mașinuțe vechi, haine și punguțe cu bomboane Înfășurate În celofan colorat. Johan a primit un glob În care un fel de fulgi de nea cădeau peste un Turn Eiffel mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
timpul dreptate, tu ai o inimă de revoluționar! S-ar fi zis că aveau să-și continue drumul dincolo de imensul rond, Înspre străduțele prăfoase, cu clădiri mai scunde și mai modeste. Adam a privit Înapoi spre imobilul acela, Încântat de silueta lui zveltă. Desigur, Își dădea și el seama că nu era adevăratul palat prezidențial, dar Îi făcea plăcere să-și imagineze că ar fi putut să fie. Îi plăcea Înfățișarea lui durabilă, temeinică și primitoare, fără vreo asemănare posibilă cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Îndreptat spre balustrada joasă care Înconjura veranda. și-a pus mâinile pe ea și s-a aplecat În spațiul gol și Întunecat. A avut nevoie de ceva timp ca să i se obișnuiască ochii cu bezna. Apoi a Întrezărit niște siluete, umbre care se mișcau tăcut prin Întuneric, parcă pluteau. Se adunau, se despărțeau iarăși ici și colo, pe toată Întinderea terenurilor de sport. Nu sufla o nici boare de vânt În oraș, iar lui Îi era greață. S-a Închipuit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încă În Olanda. Cine știe ce li se poate Întâmpla? Stai așa, trebuie să-mi mișc piciorul, a Început să-mi amorțească. A condus-o din curte spre apartament. Nu se mai vedeau nici pânze, nici cutii de vopsele, abia a Întrezărit siluetele unor șevalete, prin cadrul cărora se Întrevedea valea peste care căzuse noaptea. S-au așezat pe treptele din spatele căsuței, unde Începea coasta abruptă. Era foarte târziu, valea era scăldată În lumina lunii, era greu de crezut că ziua ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pocnetul regulat al unei uși de tablă. În depăr tare, acolo unde șirul de construcții masive ale universității erau continuate de maghernițe sordide, se Întrezăreau câteva lămpi cu gaz, iar luminile acelea nu prea clare, izolate, lăsau să se vadă siluete care se mișcau prin Întuneric. Se auzea un cântec occidental. Margaret s-a gândit că putea să fie Ți-a intrat fum În ochi, dar nu era sigură. Deasupra rigolelor, norișori de insecte anticipau aversele care aveau să sporească, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miracolul zilelor de odinioară. Părinții o tratau ca pe un om bolnav, cu multă condescendență, îi respectau tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Era prima oară când o atingea - în afară de strângerea de mână formală de la sosire - și era o atingere intimă, la limita eroticului. Amândoi demonstrară cât de conștienți sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]