39,852 matches
-
din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit cu convingerea că dom’ inginer Florian, cu priceperea și cu relațiile lui pe la pepiniere, sere, ocoluri silvice și institute de horticultură, o să transforme maidanul din jurul blocului (și din jurul nostru, al tuturor) într-o neasemuită grădină botanică. Am simțit pe pielea mea cât de convinși erau, fiindcă Naghy și Florea îmi dădeau bomboane, Constantineasca îmi dădea clătite, Șchiopu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare o ilustra de opt ani. În primul rând adormea de fiecare dată citind. Continua să țină cartea sub nas chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sînt și purici. Îmi mai dărîmă caprele gardul livezii, dar zăpada e autentică, și ploaia, și ceața, și praful. Nu-i smog în Dorobanț. Telefon n-am, dar am factor poștal. Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți despici mințuca, se aude vocea. Ăsta îți șterge sexul de praf ca pe-o mobilă veche. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
patul nupțial, care ar fi fost, fără îndoială, la fel de ceremonios și ne-ar fi pus răbdarea la grea încercare. Amatorism George Burlacu este cercetător în domeniul fiziologiei nutriției animale, doctor în zootehnie, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, profesor asociat la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București. Acest eminent specialist ar zâmbi ironic dacă un scriitor ar începe într-o bună zi să practice fără nici o pregătire prealabilă medicina veterinară. Despre sine însă crede că
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
roman chiar este vorba, de altfel, de doi americani, Jacobs și Elsa Travis, care sosesc în România, ca turiști, în căutarea locurilor în care a hălăduit Dracula. După trei luni în care nu se mai aude de ei, un inginer silvic, Ion Lup, găsește cadavrul lui Jacobs în pădure, pe jumătate putrezit, într-o capcană pregătită de braconieri pentru urși. Mister... Groază... După investigațiile făcute de poliție, de alte forțe (obscure) și de naratoarea însăși, se descoperă faptul că Jacobs n-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
organizații secrete (și criminale). Această organizație, condusă de nimeni altcineva decât de Dregătorul de Lumină (brrr!) are drept scop punerea la punct și aplicarea unei noi tehnici de clonare, care să aducă nemurirea deținătorilor ei. Un rol-surpriză joacă și inginerul silvic care nu întâmplător se numește Ion Lup, fiind (ca și alți daci-romani) fiul adoptiv al unei lupoaice. Ereditatea lui hibridă trezește interesul Elsei care are nevoie de el ca material biologic. În insolența ei, Elsa face niște insinuări scandaloase („Nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în audiență pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat" pe fratele dumneavoastră. V-a cerut un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe absolut oricine, cu respect și înțelegere. Femeia fentează răspunsul și continuă cu vehemență. În spate, în rîpă, avem 400 m². Alături de noi a fost moșia lui Bejan, care a donat pămîntul Universității. Universitatea l-a dat la Silvic. La Silvic știți ce bandiți sînt? Nu răspund, dar mintea mi se luminează puțin cîte puțin. Nu mă interesează istoria aceasta, vă rog să-mi spuneți cum l-am tratat "de rahat" pe fratele dumneavoastră. V-a cerut un schimb cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai răcorească un pic. Dacă șervetul era folosit, avea grijă să-l schimbe imediat. Cei de la Ocolul Silvic au angajat-o în locul lui Gavril din omenie, dar au constatat că Aneta făcea o treabă la fel de bună ca și soțul ei. Omenoasa Aneta avea un mare of, doar de ea știut. Regreta că n-a reușit să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca într-o trezire firească, deschizi ochii în chip de împrumut și uiți. 17. Petru, copilul prostuț, venit dintr-un sat de coloniști la unul dintre cele mai bune licee din Iași. A fost repartizat după medie, a căzut la silvic, iar cu 7.33 a prins la "Ibrăileanu", un liceu cu profil în hidrologie și chimia apelor. 7.33 era o medie bună, puțini alegeau licee de mijloc, toți ținteau mai sus, dar, într-un mod echitabil, sistemul repartiza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda schitului semăna a livadă tânără. Pomii, aliniați parcă după memoria sfinților, imitau grădinile cerului. (Adam dormea într-o intenție de sâmbure.) La închisoare, ermeticul strângea precum un ștreang în jurul inimii. Sub scheletul bisericii, starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în freză și flanelă, puful i s-a lipit de sprâncene și sângerări, în jurul gurii și a nasului; sudoarea îi curgea șiroaie pe obraz și pe spinare. Operațiunea a durat până târziu în noapte, când a revenit din tură acasă Silvica, exigenta lui soție. Dacă nu erai atât de jalnic, chemam sectoristul. Așa nu se mai poate, drăguțule! Ai să ajungi la balamuc, amice! Privește în ce hal ai ajuns, Ghițescule! Copiii au nevoie de părinți, de ambii părinți, dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cupluri ajung să aibă parte, le-au început cu aproape un an înainte de marcarea lui, ca niște gospodari cărora dintotdeauna le-a plăcut ca lucrurile să fie făcute cu temeinicie și la vreme. Cei trei feciori ai lor, un inginer silvic, un medic veterinar și un profesor, la rându-le căsătoriți, cu familii numeroase, nici cu gândul nu gândeau, nici cu visul nu visau la surpriza cu nunta părinților, ținută de aceștia la mare secret. La fel și vecinii mai apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pungi de petrol și gaze în adâncuri. Teșchereaua și gașca, fraților! Nu așa ceva și-au dorit morții noștri tineri. La revărsatul zorilor, două microbuze a câte 16 locuri fiecare așteptau la barieră pentru a-i transporta pe nuntași la cabana Silvicului de la Crujana. Scula de la ring le ura celor prezenți Noapte bună, puișor! Noapte bună! Răcorea faptului de ziuă îi înviora pe toți... * * * La întorcătura de a doua zi lipseau de la masă nu mai puțin de patru persoane: o precomă diabetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arătat tocmai acea imagine în Biblia lui Doré cu legătură roșie de piele. Și ceea ce citise era întru totul adevărat! Oamenii țopăiau de bucurie în sus și-n jos. M-am născut pe 16 iunie 1939. Tatăl meu era inginer silvic, șef peste ocolul silvic din Åmanul de nord, și noi locuiam în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în Biblia lui Doré cu legătură roșie de piele. Și ceea ce citise era întru totul adevărat! Oamenii țopăiau de bucurie în sus și-n jos. M-am născut pe 16 iunie 1939. Tatăl meu era inginer silvic, șef peste ocolul silvic din Åmanul de nord, și noi locuiam în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat steagul. Era singurul steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și noi locuiam în conacul Bostället. în ziua când m-am născut eu, tot poporul sărbătorea aniversarea de optzeci și unu de ani a regelui Gustav al V-lea. Tata a înălțat steagul. Era singurul steag de pe întreg domeniul ocolului silvic și el fâlfâia mândru spre pădurea de brazi de pe muntele Ava, spre cețurile misterioase din sud, iar în cealaltă parte spre gura de vărsare în formă de deltă a râului Ava, în Rentjärnssundet. Locuința o construise tata. El nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bârnele și le fixaseră, ciocăniseră și bătuseră în cuie totul. După desenele lui. Căci tata știa să facă și asta: să deseneze. Ar fi trebuit să amintesc și ferma Evigheten („Eternitatea“). Se afla în partea cea mai depărtată a ocolului silvic, de aceea se și numea așa. Bunicul locuia în cea mai mică încăpere, aflată în spatele bucătăriei, sub brazii uriași, ca să zic așa. Ah, bunicul! Cum își apleca lent, parcă ezitând, capul greu când sta lângă pianul mamei, acel cap care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe harta drumului nostru în viață. Fără semnele scrisului, nimeni nu va avea capacitatea de a descifra harta de stat-major a existenței. Cel care nu știe să scrie și să citească n-ar putea să fie niciodată, spre exemplu, inginer silvic. în camera mare, cea mai mare încăpere din casă, mama exersa în fiecare zi câte o oră la pianul negru, lăcuit. Și ea voia ca eu să rețin numele bucăților: Aceasta era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
celui de al cincilea an al meu de viață foile începuseră deja să se desprindă. Când tata era plecat în interes de serviciu la Umeå sau la Stockholm, arendașul Pettersson din Hugnaden obișnuia să treacă pe la noi. E acasă inginerul silvic? întreba el. Din păcate, nu, răspundea mama. E plecat în interes de serviciu. Trebuie să controleze toate parcelele marcate pentru tăiere. Credeam că a terminat cu asta, spunea Pettersson din Hugnaden. Și trebuie să se întâlnească la Stockholm cu directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
te sprijini doar în el. în mijlocul cititului el s-a sculat brusc, ațintindu-și privirea în tavan, ca și cum ar fi căutat niște semne acolo, pe scândurile vopsite în alb. S-a scuzat că niciodată nu reușea să apară când inginerul silvic era acasă. Poate ar trebui să fie suficient de curajos și de energic ca să vină când Mercedesul mare și negru e în fața casei, prin urmare inginerul este în mod sigur acasă. Avea de pus niște întrebări. întrebările acelea se stârniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în el și numărul lor creștea pe măsură ce anii treceau. Le purta înăuntrul lui, fără răspuns, și de multe ori nici măcar nu erau formulate în cuvinte. Dacă e cineva care ar putea să răspundă întrebărilor lui, acela este fără îndoială inginerul silvic, el, care poartă toată zona pe umerii lui. Sau, mai bine zis, o ține în mână. E lesne de înțeles că inginerul e tot așa de plin de răspunsuri cum este el plin de întrebări. Dar de bună seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
De fapt tocmai gândurile despre ce s-ar afla în sinea inginerului ar putea constitui una din întrebări. Și această întrebare l-a oprit până acum să intre când inginerul era acasă. Dacă lucrurile merg prost, chiar și un inginer silvic poate să aibă în el doar întrebări și nimic altceva. Mama terminase de cântat bucata. A fost „Când scorușii înfloresc“, a spus ea. Apoi a căutat o altă partitură. Când Pettersson din Hugnaden își ridica fața în felul acela, semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
îl întrebam întotdeauna unde fusese. De fapt nu voiam să știu pe unde umblase prin ținut. Eu voiam doar să-l aud rostind cuvintele acelea minunate. Sikseleberg. Raggsjöheden. Vajsjön. Avabäcken. Åmträsk. Inreliden. Lillåberg. Lyckan. Klåvamyren. Rusksele. Världsalltet. Doar un inginer silvic poate rosti cuvintele în felul acesta. Sunt convins că ele nu pot fi scrise sau tipărite mai clar și mai incontestabil. Și cred că pot spune că iubeam domeniul - și eu, și tata. Toată viața mea am continuat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mică. Inginerul îi spusese s-o facă. Aceasta se numea o vorne și nu era mai mare decât o curte. Brazii seculari trebuiau arși. Apoi urma lăstărișul. Răchite, mesteceni, sălcii, brazi strâmbi. Și câțiva scoruși. îi ardem, a spus inginerul silvic. Te descurci singur, Pettersson. De bună seamă, a răspuns Pettersson din Hugnaden. Și a făcut toate pregătirile. A tăiat după instrucțiuni un șanț de siguranță, care pe o hartă ar fi avut forma unui ou, și a acoperit cu pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]