139,060 matches
-
însă cînd am debutat, am debutat, o dată, la 11 ani. Știu că o să vă umplu de mirare, dar am debutat la 11 ani, în "Scânteia tineretului". Asta era prin '64, cu o scrisoare-răspuns la o anchetă: "Cît de singur vă simțiți?/ Ce vreți să faceți în viață?". Eu am spus că sînt foarte singur, că vreau să devin ziarist și că îmi place foarte mult muzica lui Adamo. Pe urmă, la o săptămînă sau două, le-am trimis un articol despre
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
o viață întreagă, care scriu de plăcere, citesc de plăcere - nu-i obligă nimeni să facă nimic - n-au condică. Ani de-a rîndul, noaptea am citit, ziua am dormit; mă supuneam oricăror capricii. Nu pot să neg că mă simt un binecuvîntat, un blagoslovit de soartă. Pe de altă parte, asta a dus și la un haos absolut în viața mea, în sensul că niciodată nu știu exact ce-am să fac astăzi. Mă trezesc și mă gîndesc: să fac
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
țin eu ca tinerii să preia din generația '27 este, pe de o parte, acest patos cultural extraordinar și, pe de altă parte, energia autoformativă pe care o aveau. Mi-ar fi plăcut să trăiesc în anii '27, pentru că mă simțeam foarte român și foarte european, în același timp. Ași fi avut, în fiecare zi, pe masă, dimineața, la cafea, toate ziarele de la Paris, îmi permiteam să citesc și metafizică, dar să fac și - ca Eliade - apologia virilității; puteam să visez
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
e silă de cuvintele literaturii pe care - odinioară - mi-a fost dat s-o scriu. Nu mai am suflu pentru ficțiune. Bucuria pură a jocului de demult - ce amețitoare libertate este să scrii - iată că acum îmi este străină. Am simțit, am văzut cum se stinge." Ioan Lăcustă recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
drăguță, îmi vorbește cam în aceiași termeni. Nu atît de cool ca doamna de la televizor și își însoțește cuvintele de gesturi. Eyeliner este tușul de ochi, glossul este ceva lucios care se dă peste ruj ca să fie buzele strălucitoare. Mă simt ca la școală. Profesoara predă ceva și vreo trei meditatori te lămuresc. Pe bani grei. Pe mine nu mă costă nimic, însă. Mă întorc, mai dau cîteva telefoane și, în cele din urmă, iau Dicționarul englez-român. Caut, notez, refac enunțurile
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
Și cu toate acestea tot se încurcau. În ultimul meu buletin de identitate mi-au scris pocit Belebel’, deși m-am străduit din răsputeri să le explic. Pe deasupra, era suficient să pronunț acest nesuferit Belebei, această RASS Bașkiria, că imediat simțeam ațintite asupra mea priviri interogativ-examinatoare, de parcă aș fi apăsat pe butonul de alarmă al avionului: e de-al nostru, e străin, e bașkir sau e rus? Și a trebuit să explic tuturor toată viața că nu sunt bașkir, ci rus
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
s-a îmbujorat brusc, s-a crispat și a început să plângă. - Ești un ticălos, a spus el. Un nemernic! S-a ridicat și a plecat. Învățătoarea era entuziasmată de un asemenea efect, m-a lăudat, iar eu m-am simțit brusc, într-adevăr, și nemernic, și ticălos. N-am sesizat deloc faptul că băiatul face de rușine pe cineva și nu-i purtam nici un fel de pică. Pur și simplu m-am obișnuit să rostesc formal cuvintele care mi se
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
să intri la institut!" Moartea lui Stalin ne-a zguduit viața din temelii. Orele de școală, practic, nu se mai țineau, profesorii plângeau în hohote și toți pășeam cu capetele plecate. La radio se transmiteau încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva, că nu mai există autoritate. Un om striga, cu glasul sugrumat de durere, de la fereastra spitalului de oftalmologie: "Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au încetat scandalurile și încăierările din curte, iar oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își vor da viața acum? Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era depus trupul lui Stalin, și se simțea ceva neobișnuit în această mulțime de necuprins, tăcută și mohorâtă. Autoritățile nu s-au decis să o stăvilească, au barat doar unele străzi lăturalnice cu șiruri de autobuze și camioane, iar mulțimea se scurgea necontenit. Pe acoperișuri și prin mansarde
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
la nesupunere: Ies în piață Și orașului îi asurzesc urechile Cu strigătul meu de disperare..." răsunau versurile deasupra pieței Maiakovski, ca și cum, acolo și în acel moment a fost găsit tocmai cuvântul necesar poetului. În versurile sale, Iurka era exact ceea ce simțeam, ceea ce însemna viața noastră însăși: "Acesta-s eu, Cel ce vă cheamă la adevăr și răscoală, pe alții nu mai doresc deloc să-i slujesc, Rup lanțurile negre, de smoală, Plăsmuite din minciuni ce nu mai contenesc." Ca și el
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
noastră însăși: "Acesta-s eu, Cel ce vă cheamă la adevăr și răscoală, pe alții nu mai doresc deloc să-i slujesc, Rup lanțurile negre, de smoală, Plăsmuite din minciuni ce nu mai contenesc." Ca și el, noi, toți ceilalți, simțeam cum din această disperare, din revoltă, crește și renaște personalitatea liberă și independentă: "Nu-mi trebuie pâinea voastră amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor în semivis, în seminălucire... Și simt cum înflorește omenescul în mine." Cu adevărat
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
contenesc." Ca și el, noi, toți ceilalți, simțeam cum din această disperare, din revoltă, crește și renaște personalitatea liberă și independentă: "Nu-mi trebuie pâinea voastră amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor în semivis, în seminălucire... Și simt cum înflorește omenescul în mine." Cu adevărat, acesta era un manifest al omului, iar nu un mărginit manifest politic. Imaginați-vă că toate acestea erau rostite în centrul Moscovei, sub cerul liber, în chiar acea Moscovă unde, cu șapte-opt ani
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
atunci, eu am luat-o în serios. După ce ne-am despărțit, am umblat o vreme pe străzi, nu m-am dus acasă. Eram amețit de o ușurare pe care nu mi-o pot aminti fără o strângere de inimă. Mă simt, cum să vă spun? ca un strigoi întors în ruinele unui miracol. - Judecând retrospectiv, ce credeți despre modul cum v-ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat bine cheltuind treisprezece ani din viața dumneavoastră urmărind și comentând viața politică? Ce plan
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
modul cum v-ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat bine cheltuind treisprezece ani din viața dumneavoastră urmărind și comentând viața politică? Ce plan de viață v-ați face dacă am da timpul înapoi și ne-am afla iar în 1990? - Simt nevoia unui mic ocol ca să mă fac mai bine înțeles. Eu sunt alcătuit anapoda, din tendințe contradictorii. Pe de o parte, mi-a fost dat să am un mare egoism vital, din pricina căruia nu pot fi decât laș în fața morții
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
în iluzii. Poate, de aceea decepțiile m-au costat pe mine mai mult decât pe alții, ceea ce m-a împins să reacționez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri. Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanțe mici. Dar, dacă ne-am afla din nou în ^90, cum spuneți, și n-aș ști ce știu azi, aș lua-o de la capăt, probabil, aș face
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
exclusiv pesimiste? Nu se întâmplă în România nimic care să vă bucure și să vă facă să sperați că situația se va redresa? Vă rog să-mi dați un exemplu de ceva îmbucurător! - Eu nu sunt o natură sceptică. Dimpotrivă, simt nevoia să mă agăț de partea însorită a îndoielilor, cum se zice într-un vers celebru. Pentru a fi un sceptic autentic, îți trebuie o tărie care mie îmi lipsește. Altceva pot admite: că, practic, cam toate certitudinile mele sunt
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept. Și, la drept vorbind, ideea că bătrânețea ar fi vârsta înțelepciunii mi se pare o glumă proastă. Cum să fii olimpian când simți că începi să devii o paragină biologică? Am avut un infarct și un atac cerebral. Nu pot spera într-o bunăvoință nelimitată a zeilor. Dorm cu nitroglicerina la îndemână pe noptieră, vreți să am o bună părere despre optimismul de
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
în felul acesta riscul de a cădea în dizgrația noilor secretari cu propaganda. Dar în ce constă identitatea noastră culturală? De ce nu scrieți o carte în care să o definiți? Vă rog să încercați - deocamdată - ca măcar să schițați o definiție! - Simt nevoia unor precizări. Nu sunt un naționalist. Și, pentru a mă explica, mi se pare suficient să citez o mărturisire a lui Camus: “Îmi iubesc prea mult patria pentru a fi naționalist”. Nu sunt nici un tradiționalist, deși provin dintr-un
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
public. Am văzut ce cozi se fac când dați autografe. Este un succes greu de explicat, întrucât cărțile dumneavoastră nu au happy-end. Ce anume din scrisul dumneavoastră credeți că place publicului? - Sunt un animal afectiv. {i cred că asta se simte în orice scriu. Ar fi o explicație. - Ce citiți (în afară de “România literară”)? - N-am mai citit demult o carte cu interesul pe care mi-l provoacă Jurnalul Monicăi Lovinescu. Începusem să mă tem că și gustul lecturii se uzează. Aveam
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
maniac al eu-lui, Narcis (unde apărătorul dezvoltă o remarcă a lui Gide: că e primejdios să te cunoști prea bine, să te studiezi prea mult). Aș mai spune că măștile de care mă folosesc sunt veritabile măști de oxigen. Mă simt mult mai sincer cu ele pe față. - Vă știe toată lumea, de la televizor, din ziare, dar viața dumneavoastră particulară rămâne indescifrabilă. Ce fel de om sunteți? De cine sunteți apropiat? Vara unde v-o petreceți? Mai mergeți la mare? Mai înotați
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
care a prezentat-o călduros publicului spaniol. În orășelul din Nordul Portugaliei unde văzuse lumina zilei, în micul său palat izolat din Pascoaes, la poalele unor munți stîncoși și arizi, cu văile nesfîrșite întinzîndu-se pînă la limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
demonstrații neohegeliene, sfîrșitul istoriei, prin impunerea la scară planetară a modelului democratic de tip liberal. în vremea din urmă, mai ales după atentatele de la World Trade Center New York, din 11 septembrie 2001, teoria sa a fost serios contestată, Fukuyama însuși simțind nevoia să-și nuanțeze în cîteva rînduri poziția. Problema islamistă, dar și mutațiile politice survenite în Europa după căderea regimurilor comuniste au demonstrat că lucrurile nu sînt nici pe departe așa de simple cum par la prima vedere. într-o
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
documentar e de o importanță capitală. În ochii unor autori prea siguri de ei, probabil că noțiunea de "consultant de specialitate" e compromisă, ori încărcată de un balast peiorativ. N-am citit pe generic numele nici unui consultant. Regizorul n-a simțit nevoia să-și asocieze un ochi critic de calitate, un "specialist în Caragiale". Probabil că, dacă acel consultant ar fi existat, selecția elementelor ar fi fost alta, eșafodajul ar fi fost altul. Așa cum se prezintă, filmul e un montaj de
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
Adevărul amenzile pentru insultă și calomnie din proiectul noului Cod Penal pot duce la faliment chiar și un ziar cu dare de mînă, specie care nu prea există în România. Există în schimb judecători, mai ales în provincie, care se simt datori să repereze onoarea cîte unui potentat local condamnînd pentru calomnie ziariști care pun în circulație informații îndeobște cunoscute. După ce presa a protestat, iar Opoziția - mai exact PD-ul - a anunțat că va sesiza Comisia Europeană, au apărut obișnuitele reacții
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
Bush în România. Dar una e istoria și alta e cariera politică. Dl Iliescu nu concepe să i se dea vreo funcție onorifică în PSD pînă la viitoarele alegeri la termen. Și ar mai fi ceva. Președintele Iliescu de azi simte că a dobîndit o autoritate care îl plasează, pînă la un punct, deasupra partidelor. Discursul său din decembrie în Parlament e chiar un semn că dl Iliescu se consideră un președinte al tuturor românilor, fără datorii de partid și fără
O criză cu final de telenovelă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14420_a_15745]