4,438 matches
-
simplu ca viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective care, în chiar efortul pe care îl face pentru
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din tematica sa esența însăși a vieții și astfel sporirea sa și că, mai mult chiar, le consideră drept nimic iată ceea ce, dimpotrivă, o opune manifestărilor tradiționale ale culturii, care nu sunt nimic altceva decât viața care-și dă spre simțire ceea ce este în tot ceea ce poate fi. Prin această negare a vieții subiective știința, după cum am văzut, se contrazice în mod grosolan, ea care-și află esența într-o modalitate specifică a acestei vieți. Dacă cercetăm cu mai multă atenție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei pure subiectivități, a vedea născându-se în ea o intentio socotită constitutivă a cunoașterii și care consistă tocmai în scoaterea din joc a acestei esențe a vieții? Vom spune că această știință caută să-și reprezinte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pentru că, dăruită ei înseși în fiecare punct al ființei sale și necontenind în auto-afectarea sa să fie astfel, ea nu basculează în nici un moment în neant, ci, sprijinindu-se pe sine într-un anumit fel și extrăgându-și ființa din simțirea sa de sine, ea nu încetează de fapt să fie și să fie viață. Cine concepe viața ca pe un conatus și-o reprezintă sub forma unui efort. Prin aceasta se arată că opera originară a ființei nu este un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
diferența care separă mai multul de mai puțin: partea de energie nefolosită n-a făcut decât să sporească, sporind și neliniștea odată cu ea. Din acest moment, aceeași situație se repetă la infinit: fiecare pliere pe formele cele mai fruste ale simțirii, ale gândirii sau ale acțiunii suscită un flux suplimentar de energie liberă, o nemulțumire și mai mare și, din nou și din ce în ce mai mult, nevoia de a se descătușa de aceasta. Astfel investirea și fixarea devin cu fiece moment tot mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevărul existenței mediatice, iar în fața ochilor lor halucinați a scânteiat vreme de o clipă propriul lor adevăr. Umanitatea care se angajează în existența mediatică parcurge spirala descendentă de-a lungul căreia puterile vieții părăsesc una după alta diversele practici ale simțirii, ale înțelegerii și ale iubirii descoperite și conservate în istoria sacrificială a culturii, în care din fiecare realizare a rezultat o renunțare, un surplus de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
substanța din cea a indivizilor. Se va spune că această stare de lucruri subzistă și nu va putea dispărea: viața este ineludabilă și inexpugnabilă, alfa și omega oricărei organizări și oricărei dezvoltări umane, și aceasta deoarece ea definește umanitatea transcendentală simțirea, înțelegerea, imaginarea, acțiunea și în toate cazurile suferința și bucuria, fără de care nu există nici umanitate, nici om. Numai că intrăm într-o lume inumană. "Inumană" nu desemnează o oarecare judecată de valoare pronunțată de sus despre această lume și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Patriciu nu a scăpat de atacul fără precedent al lui Peter Imre la adrea omului de afaceri, acesta făcându-l laș și teroris nemernic. În sfârșit. s-au depus banii în contul executorului la CEC. Patriciu și-a venit în simțiri și a depus banii, ca atare putem să plecăm liniștiți de aici. A trebuit să se facă acest tămbălău mediatic și scandal ca niște bani legitimi să fie recuperați. Dinu Patriciu a semnat ordinele de plată, biletele la ordin, le-
Peter Imre: Patriciu, un laș. S-a comportat ca un terorist nemernic by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78577_a_79902]
-
mă doboare/ Urlând în toată zarea că asta e sfidare.// -Ascultă, pământene! - îmi zise plin de ură -/ Tu crezi că măreția-mi de oameni se îndură?/ Nu te-ai uitat la tine? - ești doar ca o furnică/ Și sigur și simțirea îți e la fel de mică.// - îți recunosc puterea, mărite vânt de seară,/ Dar vino mai aproape să vezi că nu-s de ceară,/ Cerșind o mângâiere, cântând ca o vioară.// Sunt răvășit de doruri, căci singur trec prin lume,/ Dar gândul
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
mesteacăn mai trăiește acum doar în cîteva enclave." (,Cotidianul", 25 febr. 2008) Evoluția viitoare va adeveri, poate, viziunea lui Mihail Sadoveanu, după răpunerea unui exemplar al urgisitei și nobilei specii: ,Și primindu-mi din mîna ciobanului trofeul, aveam și o simțire a biruinței dropioiului; căci, într-o naturalizare romantică, el va reprezenta, în cabinetul meu, una din amintirile mari ale expedițiilor mele, iar apoi, după ce eu nu voi mai fi, el îmi va supraviețui remorcîndu-mi amintirea între epigonii timpurilor viitoare, cînd
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
pentru nimic, pentru simpla pricină că pînă și zgomotul i-a lipsit, acestui exilat la capătul lumii. Un diplomat, sastisit, de bună seamă, de călătorii și protocol, încercînd, într-un delir la care iau parte și limba, și rațiunea, și simțirea, să se elibereze de ele. Evident, făcut să fie citit, nu cu atenția celui care vrea să-nțeleagă, ci mai curînd în pasa distrată a celui care vrea să scape (de logică, de sintaxă, de literatură, la urma urmei), Apunake
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
prin formă, dar nespus de sugestivă prin schițele de șantier verbal în care lucra preotul din Șișești. Sub unghi calofil scrisul său e inexpresiv, dar sub aspect etimologic spectacolul e impresionant prin efortul depus. De exemplu, Vasile Lucaciu, cînd descrie simțirea omenească, vorbește despre "apetitul concupiscibil" și despre "apetitul irascibil", iar cînd vorbește despre voință, pomenește de "nescari motive ce prevalează" în vrerea omului, în timp ce cele cinci simțuri sunt enumerate lapidar: Acestea sunt esențialmente cinci, deoarece orice corp se poate considera
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
Poate să fie o complicitate obișnuită, de întoarcere din vacanță. Și, la fel de bine, și altceva. Cheia înghițită a unui tărîm pe care nu ne e dat să-l aflăm. Protocolul transportării acolo trece prin uitări: „Te leapădă de gînduri, de simțire/ Alungă liniștea din amintire/ Rămîi atît cît să mai poți sui/ În palida, dreptunghiulara zi/ Ce ne așteaptă peste gheața goală,/ Puternică, pe cumpăna finală.../ Cuvintele să fie doar silabe/ Tîrîte după noi în patru labe/ Sui-vom fiecare doar
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
epoca tehnică accelerată? De a reduce omul la el însuși - de a-i stimula siguranța și liniștea prin fenomenele optice ale artei plastice, de a-i îndruma simțul estetic, prin frumusețe, către viața interioară. ....................................................... Sufletul în artă se bazează pe simțire. Sufletul în artă se bazează pe rațiune." Toate aceste aserțiuni, făcute cu un amestec de siguranță și de precauție, pregătesc, de fapt, un amplu exercițiu al continuității în opera lui Mattis-Teutsch, așa cum și din punct de vedere teoretic se poate
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
vorba de starea aceea înfiorătoare cînd, pe măsură ce pericolul se apropie, ești incapabil să schițezi vreun gest de eschivă. O greutate de plumb ți se așază în membre și toată energia de care dispui, în loc să urmărească înlăturarea primejdiei, se concentrează asupra simțirii ei. E ca și cum s-ar petrece o inversare a priorităților de supraviețuire: în loc să te aperi, contempli apropierea dezastrului. Și astfel, spaima provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de expansiune interioară cînd reacțiile
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
la forma fină a țapului întins în fața mea, privind la ochii aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de apă. Trei boabe limpezi s-au prins tremurat de firele roșii de păr. Plîng oare copacii?" (C. Rosetti-Bălănescu, Din carnetul unui
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
un lucru chiar atît de rău. Că ea va fi un soi de plancton chiar benefic pentru ce va veni: că de acolo s-ar putea recolta, din maldărele de flori de zgură ale sentimentalismului primar, material pentru o altă simțire. O, sfîntă naivitate a mea, personală! Cel puțin pînă acum, a rămas o formă fără nici o evoluție, cauționarea mea (doar în fața minelui meu, însumiul) fiind una zădarnică. Ea, maneaua, cîntă despre merțane care vor fi tamponate, dar încă nu, nu
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
produce "gen" în muzică. Dar maneaua s-a generalizat. Produce gen în politică. În televiziune. Și, nu în ultimul rînd, în presa scrisă. Uneori, parcă și dragostea noastră a devenit o manea, o dramă tragi-comică, la răspântiile de ferentari ai simțirii. Și totuși, ce e maneaua? Antipodul artei. Și ce am putea face cu ea? Am putea-o duce în artă, tocmai pentru a o salva... Pentru a o mântui estetic, oricît prost-gust ar sălășlui în vintrele manelei. În Levant, totul
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
decisă soartă. Constrângerii iubire i se poartă Când duhurile casei cresc năvalnic și-s Dezlănțuite-oricât de nepermis; Dar ea-mplinește opera, nemoartă. Astfel și eu aș vrea-n artistice sonete Cu grai strădalnic mândru să aleg, Ce-i nobil în simțiri dând la iveală; Dar nu prea știu lucrarea pe-ndelete. Prea mi-a fost drag cioplitu-n lemn întreg, Și-acum e de lipit și de migală. Natură și-artă par să se dezbine Dar grabnic iar se regăsesc și iar
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
ajutor: Căci cine știe oare, și cine îmi va spune, Ce-o să aducă ziua și anul viitor?" (Anul 1840); După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește. Și trăiesc în durere ca-n elementul meu!" (id.); "Stejarul de pe munte ce trăsnetu-l izbește Stă încă în picioare, semeț și neclintit; Dar inima-i e arsă, și oricît mai trăiește De nici o primăvară nu poate fi-nverzit". (Un
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
15 filme de lungmetraj și documentare. Cineaști contemporani ca Glauber Rocha și Nelson Pereira dos Santos, Fernando Birri, Fernando Solanas, Tomas Gutierrez Alea si Santiago Alvarez, Raul Ruiz, Miguel Littin și Fernando Sarinana, reflectă în operele lor trăirile actuale, ritmul, simțirea și dezvoltarea cotidiană a Americii Latine. Proiecțiile vor începe, zilnic, de la ora 18 și de la ora 20, iar ciclul se va inaugura pe 20 mai cu Republica Cuba, țară care coordonează, în acest semestru, activitățile comune ale Ambasadelor GRULAC. Celelalte
Peste 10 filme și documentare la Festivalul Filmelor Latino-Americane by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79377_a_80702]
-
hrăniți cu sânge prea îmbibat cu testosteron, hormon sexual masculin. ARSENIE BOCA. De ce este oprită toată vremea sarcinii? O dată, pentru că nu mai are rost [copilul nu mai trebuie chemat la viață căci el este deja în pântece!], apoi, pentru că toate simțirile celor doi părinți, mai ales ale mamei, prin care trece în vremea aceea, se întipăresc cu deosebire în mugurele ce s-a plămădit. Deci, iată o mare cheie a lucrurilor: precum au fost purtările și toate simțămintele mamei, în vremea
ARSENIE BOCA, despre relaţiile sexuale în timpul sarcinii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78093_a_79418]
-
primordiale, esențiale - ca aerul, apa, pâinea și speranța - de care avem absolută nevoie pentru a putea trăi. În această lume plină de incertitudine, târgul natal este o certitudine care ne ajută să fim noi înșine". Scrisă cu har și multă simțire, cartea lui Victor Rusu, Balada târgului evreiesc are un singur cusur: a apărut prea târziu. Eu, unul, resimt un inconfort fizic știind că civilizația românească a renunțat atât de ușor la moștenirea culturală și spirituală a vechilor târguri evreiești. Mă
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]