4,326 matches
-
audiție l Piesă pentru timpani și orchestră Reîntoarsă dintr-un dens turneu în Italia, orchestra Filarmonicii de Stat „Banatul” își invită publicul vineri, 20 ianuarie, de la ora 19, în Sala Colegiului „I. Vidu”, la un concert simfonic cu irezistibil program: Simfonia nr. 21 în La major, de W.A. Mozart (marcându-se astfel împlinirea a 250 de ani de la nașterea ilustrului compozitor), Piesă de concert pentru timpani și orchestră de M. Kagel în primă audiție și Simfonia nr. 1 în do
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
simfonic cu irezistibil program: Simfonia nr. 21 în La major, de W.A. Mozart (marcându-se astfel împlinirea a 250 de ani de la nașterea ilustrului compozitor), Piesă de concert pentru timpani și orchestră de M. Kagel în primă audiție și Simfonia nr. 1 în do minor de J. Brahms. Dirijează Radu Popa. Solistul concertului va fi un foarte valoros interpret și admirabil dascăl timișorean, percuționistul Doru Roman. Aboslvent al Liceului de Muzică „Ion Vidu” și al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca
Agenda2006-02-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284609_a_285938]
-
dl Ioan Fernbach. Și, pentru că este Anul Mozart, Filarmonica „Banatul“ își invită publicul în chiar ziua când se împlinesc 250 de ani de la nașterea marelui compozitor, respectiv în 27 ianuarie, de la ora 19, în Sala Vidu la un concert mozartian: Simfonia nr. 1 în Mi bemol major K.V. 16, Concertul pentru pian și orchestră nr. 17 în Sol major K. V.453, Simfonia nr. 41 în Do major K.V. 551 („Jupiter”). Dirijor va fi maestrul Gheorghe Costin, solist - pianistul Giorgios Konstantinou
Agenda2006-03-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284634_a_285963]
-
de la nașterea marelui compozitor, respectiv în 27 ianuarie, de la ora 19, în Sala Vidu la un concert mozartian: Simfonia nr. 1 în Mi bemol major K.V. 16, Concertul pentru pian și orchestră nr. 17 în Sol major K. V.453, Simfonia nr. 41 în Do major K.V. 551 („Jupiter”). Dirijor va fi maestrul Gheorghe Costin, solist - pianistul Giorgios Konstantinou din Grecia. din presa vremii acum... 100 ani „Curs de limba română pentru oficiali străini. Alexandru Joanovich, vicecomitele comitatului Timiș, a luat
Agenda2006-03-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284634_a_285963]
-
februarie, de la ora 19, Filarmonica „Banatul“ se prezintă în fața publicului timișorean cu un concert simfonic dirijat de Federico Longo (Italia) pe partituri din S. Rahmaninov (Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră în do minor op. 18) și S. Prokofiev (Simfonia nr. 5 în Si bemol major op. 100). Solista concertului este Anna Maria Markovine (Germania). Orchestra Filarmonicii de Stat Arad, sub bagheta dirijorului Dorin Frandeș, va susține un turneu de 25 de concerte în 24 de state americane (în perioada
Agenda2006-05-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284687_a_286016]
-
prea mult de așteptat. Prietenul meu, Monsieur Henri, crede că grija cea mai mare pe care un om conștient de omenia lui trebuie să o aibe astăzi este să nu moară spiritualicește. îmi dă exemplul lui Beethoven care-și făcea simfoniile în pivniță, sub bombe; al lui Hegel care, zice-se, întrerupt în momentul cînd scria, de zgomotul prea mare al bombardamentului și-ar fi amenințat proprietarul că se mută dacă va mai fi așa de gălăgios cartierul. Si non e
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
tot publicul adevărat muzical și intelectual al orașului, se făceau miercuri dimineață. Primul concert la care am asistat s-a dat cu concursul Herminei Bosetti, cântăreață cu renume mondial și cu pianista Anna Schytte (fiica compozitorului), în program mai era simfonia în la minor de Mendelssohn și câteva fragmente din Romeo și Julia de Berlioz. Era o revelație pentru mine tot ce auzeam, afară de pianistă care avea un joc rece și un tușeu prea minuscul pentru marea sală a Gewandhausului. Sâmbătă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
sfera creației spirituale: „Omul interesului și al profitului imediat (...) să-mi răspundă la o singură întrebare: cât „face”, în lei sau în valută, „Călătoria de iarnă” a lui Schubert? Nu știe. Dar „Mai am un singur dor” de Eminescu ori simfonia „Praga” de Mozart, cam la cât le estimează el? Nici un răspuns.” (p. 143) Retorica argumentației atinge cote remarcabile, stilul este viu și întro bună tradiție culturală autohtonă. Accentele polemice și critice se regăsesc peste tot în cuprinsul volumului, și chiar dacă
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din sensibilitatea sonorităților, impresiile sufletești cele mai impalpabile și cea mai fină vibrație a aparatului nobil al senzației” ORAȘUL DE PROVINCIE Atmosfera sufocantă a orașului mic, poate prea mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Este un purpuriu alcătuit din inflexiuni suave astrale care au rămas în Univers după Marea Implozie și de Big Benguri. Totul a fost orchestrat într-un imn închinat Universului. Cănd mă aflu în spațiu să știți că stelele căntă o simfonie unică, compusă de către Univers de la Marea Implozie și multiple Big-Benguri; deci milioane de vibrații într-o voce, o odă adusă Universului. Dar un om, o puștoaică, a emis teoria că lipsește o jumătate din Univers, deci și o jumătate din
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
armonia, adică finitudinea cea mai perfectă, dezvoltă puterea magică de a elibera spre infinit sufletul, spiritul: un infinit al armonizării cosmice prin dizolvarea în inefabil. Cvartetul nr. 132 al lui Beethoven cu "Imnul de mulțumire către Dumnezeu", moartea Isoldei wagneriană, Simfonia neterminată a lui Schubert sunt exemple de culminații ale privilegiatului al treilea văz. În lipsa acestui văz stă ineficiența eliberatoare a muzicii "moderno-moderniste" producții confuze antimelodice ale disonanțelor, ale stridențelor, care torturează auzul. Miracolul eliberator al muzicii este unul din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un organism viu, analog unei corole din mugure. Totul servește cu necesitate, convergent și sintetic acea idee germinală. Și nimic nu poate fi înlocuit. De aici unitatea poemului, logica internă desăvârșită. Poemul se află în absolut. Vom exemplifica din muzică: Simfonia a V-a lui Beethoven, dedicată destinului, este construită în jurul unui motiv menit să semnifice so klopft das Schiksal an die Pforte -"așa bate destinul la ușă": sol-sol-sol mi. Dacă în prim parte a simfoniei, allegro con brio, nota a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
absolut. Vom exemplifica din muzică: Simfonia a V-a lui Beethoven, dedicată destinului, este construită în jurul unui motiv menit să semnifice so klopft das Schiksal an die Pforte -"așa bate destinul la ușă": sol-sol-sol mi. Dacă în prim parte a simfoniei, allegro con brio, nota a patra a temei fatidice este coborâtoare, semnificând faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
felul acesta o bucurie superioară iscată de sentimentul armonizării cu spațiul eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului din Simfonia IX a lui Beethoven, analog surâsului îngerilor lui Leonardo da Vinci. "Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duioșie, lumină, ideal, armonie, iată simbolurile in jurul cărora polarizează ideile poetice eminesciene, deschiderile sufletești și ale intelectului. Cu ajutorul luminii constantă fizică, și duioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorbesc Platon și Nietzsche. Arta este absolutul uman: Rigveda și Imnurile lui Hölderlin, piramidele egiptene și Partenonul, Afrodita din Cnide praxiteleană și cele trei Pieta ale lui Michelangelo, autoportretele lui Rembrandt și Van Gogh, concertele pentru pian ale lui Mozart, simfoniile lui Beethoven, Tristan și Isolda wagneriană. Popoarele s-au stins, dar simbolica mitului lui Ghilgameș rămâne peren, cultura greacă s-a înnemurit în cultura europeană prin mituri precum Apollo, Orfeu, Dionysos, prin ideea de "secțiunea de aur" sau "proporțiile divine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de himeric să credem că energiile pozitive umane, reunite în cor universal, vor putea să creeze o nouă ontologie în absolut axiologic ? Nu va fi posibil vreodată ca, în acest scop, să aibă loc acea mutație axiologică proclamată de finalul Simfoniei a IX-a a lui Beethoven "Seid umschlungen, Millionen..."? Dar poezia ca atare poate înfăptui și un alt absolut, care este al său propriu, acest lucru ca realizare, pe de o parte, în sensul perfectei logici interne a ideaticei, valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că poeții, dotați fiind cu privilegiul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
secvențele lente, în care vibrația melodică suavă, elevată, răscolitoare posedă prin excelență magia de a sublima și transfigura neliniștea ontică. Așa are loc cu mișcările adagio și andante din concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart, fiorul dramatic din Simfonia neterminată și trio-ul Nocturna ale lui Franz Schubert, tensiunea infinită din Cântecul de mulțumire adresat lui Dumnezeu, din Cvartetul 132 al lui Beethoven, ori Sanctus și Benedictus din Missa solemnis; sau poemul simfonic al lui Richard Strauss Moarte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este de asemenea Simfonia neterminată a lui Schubert. La fel, poemul simfonic al lui Richard Strauss, Moarte și transfigurație. Aceste compoziții concentrează în mod miraculos suferința și bucuria îndurerată de a fi. Actualmente, odată cu apusul gândiri și abolirea ori pervertirea valorilor spirituale, suferința filozofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înafară de alte lucruri, este un excelent subiect de experimentare literară. Are dreptate Menaguti, marile iubiri au ca scop a produce mari opere poetice, iubirile vulgare sfârșesc în a face copii, iubirile eroice în a face poeme, ori picturi, ori simfonii; vom vedea în noaptea asta". Iată noaptea și Apolodoro în vestibul se simte mai îndrăzneț, romanul său atrăgându-l înainte, în timp ce umbra lui Federico îl împinge înapoi. Inima începe să-i zvâcnească în cap, o apucă pe Clarita și o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
concept: „sistem de simboluri"Eugen Simion ( În care sensibilitatea eminescian? descoper? cele mai fine „iriz?ri de culori" ?i „melodii ascunse" ale unui peisaj Întotdeauna „asociat cu un sentiment al sublimului", ve?nic deschis spre orizontul nem? rginit În care „simfonia naturii" ?i „sentimentul culorilor" alc?tuiesc un tablou fantastic) , „forme ?i structuri vizuale" (E. Papu), „figuri ?i imagini" (M. Eliade), „structuri arhetipale originare", „imagini arhetipale", „fragmente-motive" (Zoe D.-Bu?ulenga), „motive poetice" (I. Em. Petrescu) etc, acestea alc? tuind laolalt
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
să nu simple peisaje, ci adev?rate „paradisuri terestre" , „...În descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de culori ?i melodiile ascunse ale peisajului: simfonia naturii ?i sentimentul culorilor, pe care receptaculele fine ale romanticilor le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul s?u asupra universului prozei eminesciene, criticul literar Eugen Simion subliniaz? ideea de spa?iu poetic fascinant, unic prin semnifică
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
comunism ca pe corabia nebunilor. Era ca și cum lumea Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii murmurând simfonia confuziei de dinainte de a fi om, prin cârciumi, În fabrici sau la cozi, cu ipocrizia lașului care În pat se visează pe Everest. S-ar fi Îndrăgostit, asta ar fi făcut, s ar fi lăsat purtat de această libertate Îngăduită
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o practică larg întâlnită în cazul muzicienilor performeri, a soliștilor cărora repertoriul propriului instrument nu le este suficient; pentru a face muzică. Petre dispune de o determinare imperioasă în șlefuirea discursului muzical. Iar aceasta fie că mă refer la prima Simfonie beethoveniană, la sonoritățile transparente ale celor două Intermezzi - muzica unui climat post-impresionist - de George Enescu, sau la lucrarea de o spectaculoasă vehemență sonoră, "Luminișul urlătorului", datorată lui Dan Dediu; este o pagină concertantă destinată violei, un protagonist puțin obișnuit în
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
află și în cărțile sale" în triada postmodern-postmodernism-postmodernitate și felul în care criticul îmbină "fapta"/ faptul de cultură cu scrisul pentru a obține "Opera". Foarte interesant! În revistă încap de toate, un potpuriu ca și în sacul lui Moș Crăciun, "Simfonii aparent rigide" cu "Harry Potter? Se poate trăi și fără...", "Jurnal de opinii ușoare" al lui Grigore Șoitu eliberat de inhibiții și talent, de cartier, cu "Avangarda jazz-ului, la Sibiu" o cronică informată despre jazz, cu "Romantism vs reformă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]