1,315 matches
-
pe care am redat-o prin săgețile în ambele direcții: Aceasta triada identitara (Cmeciu C. 2007b: 525) cuprinde un altul despre care Eugen Coșeriu (apud Marian 2005: 18) spune că "nu e străin, ci este un alt EU", fiind exact simulacrul imaginar, rolul actanțial asumat de producător în fiecare mise en image corporatist, politic sau literar. Baudrillard și Guillaume ([1994] 2002: 29) vorbesc despre faptul că aceasta prefăcătorie în altul ține de cod, acesta din urmă devenind, de fapt, "marele altul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
3.c. Agricolă Internațional un participant semiotic Pentru Wally Olins 32 (2003: 56), identitatea corporatistă înseamnă modul în care "comportamentul și aparentă simbolizează realitatea, subliniind în același timp realitate". În semiotica, comportamentul și aparentă pot fi traduse prin acțiune și simulacru, cele două pietre de temelie ale imaginii corporatiste. Agricolă Internațional 33, o corporație formată din șase companii (Comcereal, Aicbac, Europrod, Conagra, Agriconstruct, Bâc Prinț), a prezentat întotdeauna o dublă identitate: * La nivelul producției, poziționarea pe piată este un indice al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
din posterele politice implică anumite aspecte ale zoosemioticii. Acest aspect va fi discutat în ÎI.4.d.3., unde vom interpreta lexemul dezgust că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale că simulacru politic. Cele două metafore ale imaginii corupției sunt: CONTRACANDIDAȚI = ȘOARECI/ MOLII/ ȚÂNȚARI/ VIERMI și ROMÂNIA = MÂNCARE (brânză
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
că o senzație tactila spațială, astfel corelând afirmația ("corpul uman că sursa fenomenologica") lui Merleau Ponty cu simulacrul pasional al lui Greimas și Fontanille. * nivelul discursiv, cu două variații ale dimensiunii timice, cu modurile de existență și metaforele vizuale că simulacru politic. Cele două metafore ale imaginii corupției sunt: CONTRACANDIDAȚI = ȘOARECI/ MOLII/ ȚÂNȚARI/ VIERMI și ROMÂNIA = MÂNCARE (brânză, lâna, sânge, frunză). Interpretarea celor patru postere implică un prim nivel al analizei, axat pe conceptul greimasian de izotopie. Acest "set redundant al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
stare poate fi atinsă printr-o mediere corporală, component proprioceptiv (Greimas, Fontanille [1991] 1997: 9), care ne ajută să înțelegem cum lumea exterioară (starea de lucruri corupția) se transformă într-un tot semnificativ. După cum am văzut, configurațiile iconice oferă un simulacru modal unde subiecții suferă o anume sciziune imaginara prin diviziune actanțială. "Descompunerea trupeasca" a politicienilor corupți și întruparea lor metaforica în corpurile insectelor/ animalelor constituie un argument puternic pentru prezența unui simulacru pasional alături de un simulacru modal, cel dintâi dezvăluind
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
semnificativ. După cum am văzut, configurațiile iconice oferă un simulacru modal unde subiecții suferă o anume sciziune imaginara prin diviziune actanțială. "Descompunerea trupeasca" a politicienilor corupți și întruparea lor metaforica în corpurile insectelor/ animalelor constituie un argument puternic pentru prezența unui simulacru pasional alături de un simulacru modal, cel dintâi dezvăluind "o intersubiectivitate la nivel epistemologic, cănd subiectul tensiv se scindează în altul, internalizându-și celălalt corp că intersubiect". Cele patru postere oferă următoarele posibilități de internalizare a corpului: * o substituție totală a corpului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
configurațiile iconice oferă un simulacru modal unde subiecții suferă o anume sciziune imaginara prin diviziune actanțială. "Descompunerea trupeasca" a politicienilor corupți și întruparea lor metaforica în corpurile insectelor/ animalelor constituie un argument puternic pentru prezența unui simulacru pasional alături de un simulacru modal, cel dintâi dezvăluind "o intersubiectivitate la nivel epistemologic, cănd subiectul tensiv se scindează în altul, internalizându-și celălalt corp că intersubiect". Cele patru postere oferă următoarele posibilități de internalizare a corpului: * o substituție totală a corpului contracandidaților (metaforele vizuale, unde
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
identitate socială), dar și prin acțiuni imaginare care formează un careu semiotic construit pe contradicții logice (realitate versus non-realitate; vis versus non-vis) și pe contrarietăți (realitate versus vis; non-realitate versus non-vis). În căutarea unor obiecte de valoare (O), care devin simulacre pasionale (iubirea pentru bani și iubirea pasionala), subiectul semiotic (Ileana Măriucăi lui Dosoftei = S) parcurge un traseu generativ prin ceea ce Greimas și Fontanille ([1991] 1997) numesc modurile de existență (virtualizare, actualizare, potențializare, realizare) ale subiectului pasional care intră în relații
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
la feți-frumoși și feciori de împărați; împlinirea visului apariția feciorului de împărat; starea de fapt prietenii care o iubeau (pentru bani). ÎI.5.c. Iubiri semi-împlinite Traseul identitar al Ilenei poate fi reprezentat prin două semicercuri, fiecare străbătând cele două simulacre, punctul de început neunindu-se cu cel de final: După cum menționam, visul este elementul principal care guverneaza viața Ilenei. Această plonjare în simulacru ("imaginar pasional" Greimas, Fontanille [1991] 1997) are o dublă instanță, în funcție de obiectele de valoare căutate. Banul și
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
c. Iubiri semi-împlinite Traseul identitar al Ilenei poate fi reprezentat prin două semicercuri, fiecare străbătând cele două simulacre, punctul de început neunindu-se cu cel de final: După cum menționam, visul este elementul principal care guverneaza viața Ilenei. Această plonjare în simulacru ("imaginar pasional" Greimas, Fontanille [1991] 1997) are o dublă instanță, în funcție de obiectele de valoare căutate. Banul și dragostea carnala sunt cele două obiecte pe care Ileana le investește cu o valentă pozitivă. Cele patru moduri de existență din modelul semioticii
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sunt cele două obiecte pe care Ileana le investește cu o valentă pozitivă. Cele patru moduri de existență din modelul semioticii pasiunii sunt activate de două ori în nuvelă, semi-realizarea fiind punctul de început (virtualizarea) al celui de-al doilea simulacru. Însă modalizarea deontica autoritara este întărită de o modalitate epistemică a judecaților de valoare, exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
exprimate de "ghicitorul din Măgura" și de "babele înțelepte". Aceste două personaje sunt întrupări prototipice ale credinței românilor în practici sociale populare oculte sau în instanțe ale spiritului satului. Determinarea Ilenei se regăsește de asemenea în cel de-al doilea simulacru, cănd "încheie" un contract cu un participant abstract, "viață" ("[...] s-a învoit cu viața: ea da parale, viața să-i dea iubire", p.372). Alotopia (Greimas 1983) instituită de unul dintre contractanți sugerează magnitudinea ridicată a lipsei unui control al
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
se "revanșeze" la Congresul al XIV-lea, din noiembrie 1989, când a cerut Europei denunțarea Pactului Molotov-Ribbentrop și anularea consecințelor acestuia. Asta, se spune, i-a grăbit căderea programată pentru 1990. Pentru el, era prea târzie "deșteptarea", înțelegând abia la simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, de Crăciun, că se apropie nimicirea României, la care contribuise din plin prin obtuzitatea lui politică ce îngăduise continuitatea andropoviană a comunismului sub masca pierderii puterii de către partidul comunist. Spectrul "legendei negre", alimentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că se apropie nimicirea României, la care contribuise din plin prin obtuzitatea lui politică ce îngăduise continuitatea andropoviană a comunismului sub masca pierderii puterii de către partidul comunist. Spectrul "legendei negre", alimentată de ultimul deceniu ceaușist, se va întinde acum în simulacrul de libertate dobândit de România prin jertfele Revoluției din Decembrie. Primul și cel mai important semn a fost o nouă lepădare de Basarabia, un fricos nostalgic după ea fiind Ion Iliescu, pe când adevăratul cap ideologic al "revoluției", Silviu Brucan, a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de fiecare dată doar să poată face ceea ce dorea el. În vara anului 1929, și-a susținut doctoratul. Teza prezentată a fost textul Tractatus-ului. Comisia era formată din George Moore și Bertrand Russell. Examenul oral pare să fi fost un simulacru. Cei doi profesori nu îl puteau trata, desigur, ca pe un doctorand obișnuit. Moore, care nu era lipsit de simțul britanic al umorului, a scris în concluzia evaluării sale: „Personal, consider teza lui Wittgenstein drept opera unui geniu. Oricum ar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
remarcabile pentru întregul cosmos, se exprimă plastic G. Ibrăileanu 352. Ca atare, simpla punere în versuri (oricît de reușite) a filozofiei este o poezie slabă, precum și simpla reacție sentimentală prezentată drept operă de filozo-fie "trăită" este o filozofie slabă, un simulacru de filozofie, fiindcă în poezie trebuie să prevaleze atitudinea poetică, iar în filozofie atitudinea filozofică 353. Chiar dacă filozofia poate fi "trăită", în principiu, filozoful, la fel ca omul de știință, generalizează, rolul principal în activitatea sa avîndu-l efortul rațional, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pudicitate chiar am întâlnit și la sate, unde codane de 13-15 ani se plimbă pe strada principală a localității într-o ținută extralejeră, potrivită, mai curând, pentru prezentarea la concursul de dansatoare din buric, organizat pe litoral. De la un asemenea simulacru de îmbrăcăminte nu mai este decât un pas până la folosirea banalei frunze, pe care au purtat-o, fără complexe, strămoșii noștri biblici, Adam și Eva. Mai există o tendință, la fel de dezagreabilă și inacceptabilă, întoarcerea la primitivism, prin preluarea de către adolescenți
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
suferință exista, se puteau inspira din plin din ea. Nu doar că se editează și reeditează cronicile medievale deja existente, dar se acordă cel mai mare interes și literaturii liturgice legate de persecuțiile asupra evreilor și se redă viață acelui simulacru de istoriografie generat în secolul al XVI-lea de ruptura expulzării din Spania. În jurul suferinței și al memoriei ei tradiționale, în continuitate cu un trecut în care această memorie era fixată în spirite și mereu reîmprospătată, se modelează noua conștiință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
transgresiune, de „lumea pe dos” și de alte asemenea manifestări: avem sărbători cuminți și curate, sărbătoarea light aliniindu-se la valorile de fond ale ordinii cotidiene. Din principiul excesului în cursul vechilor demonstrații festive nu mai păstrăm decât un palid simulacru: până și extracotidianul a devenit doar o formă a hegemoniei cotidianului. În sărbătoarea dionisiacă trebuiau trezite toate simțurile, iar rațiunea era răsturnată cu capul în jos prin anularea tuturor interdicțiilor. Dar astăzi? Homo festivus s-a preschimbat într-un simplu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
spune că „înțelepciunea înseamnă a dispera”, viața presupune speranță și nicio societate nu este posibilă fără un corp de mituri, de imagini și de credințe care flutură idealul unui posibil „mai bine”. Pe acest plan, Nietzsche are dreptate: iluzia, ficțiunile, simulacrele sunt necesare vieții pentru că viața trebuie să inspire încredere. Dar ar însemna să ne îndepărtăm de la direcția bună, asimilând promisiunile societății de hiperconsum cu un sistem de intimidare, când ele sunt, înainte de toate, un complex de mituri, de visuri, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-și păstrează conștiința nemuritoare tocmai pentru a se putea uni cu Eterul. Eidolon-ul, această iluzie, această cursă ticluită de zei, ar fi, așadar, constituit din aceeași materie ca și sufletul morților. Ambivalență a acestor forme impalpabile care pot fi niște simulacre, dar și niște umbre protectoare. Desigur, eidolon-ul lui Proteu nu apare niciodată pe scenă, deasupra mormântului în apropierea căruia se desfășoară acțiunea. Cu toate acestea, mormântul rămâne semnul vizibil al prezenței invizibile - și totuși reale - a umbrei protectoare a lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tema fantomei se va plasa, la Shakespeare, în centrul unei problematici mai largi, legată de puterile și pericolele asociate imaginii. O imagine care poartă în ea forța străvechilor efigii și în care se ascunde, în același timp, posibilul vid al simulacrelor. Forma (shape) conturată, imaginea croită „după asemănarea cu... ” au deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
provocat o moarte reală, doctorul Cornelius îi încredințase un medicament ciudat, un fel de drog (în realitate, inofensiv) care produce doar o moarte aparentă, o paralizie trecătoare, o stare de letargie asemănătoare cu somnul. Somnul este însă el însuși un simulacru al morții: în scena furtului brățării de către Iachimo din actul al doilea, el este chiar în mod explicit comparat cu moartea: Iachimo îl vede ca pe o imitație desăvârșită a acesteia, iar trupul adormit al Imogenei îi amintește de sculpturile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dragostei nebunia sentimentelor devine, în cele din urmă, doar o mascherata, un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un divertisment agreabil, dar ușurel, cu măști și deghizări, piesa nu-și pierde totuși o anumită gravitate, rămânând, în esență, povestea rătăcirii la care e condamnată o privire robită simulacrelor și învinsă de ele: „Le-am făcut curte doar unor simulacre ale aleselor noastre”, va spune Berowne, același care comparase fierbințeala dragostei cu nălucirile din mintea delirantă a lui Aiax... Fantomalul și jocurile dubluluitc "Fantomalul și jocurile dublului" Tot în fața simulacrelor, în puterea pe care acestea o au asupra privirii fascinate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]