830 matches
-
dintre patriarhii picturii noastre de astăzi care, în ciuda faimei și a respectului de care se bucură, nu a făcut școală. Izolat în peisajul actual, adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
miniștri etc. și chiar pe d'Artagnan, eroul romanului Cei trei mușchetari de Alexandru Dumas, Robert de Montesquiou și-a impus, încă din timpul riguroaselor sale studii iezuite, un stil de viață care să surprindă. Nu atît prin stridență sau singularitate, cît prin împingerea spre desăvîrșit a artificialului, în vorbire, în scris, în îmbrăcăminte, în felul de a se purta, în eleganța excesivă a locuinței, în îmbîcsirea ei prin lux. Detaliile vilelor sale se apropiau, se îngrămădeau, se suprapuneau ca în
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
Sorin Lavric E o pricină de flatare a mîndriei să n-ai precursori și să simți cum, prin felul în care atingi o temă, te rupi de tiparele trecutului. La mijloc nu e doar conștiința singularității, acea formă teribilă de voluptate care îți șoptește că propria gîndire începe cu tine, ci mai e orgoliul primogeniturii: o generație spontanee redusă la un singur individ, cel în al cărui creier s-a ivit noutatea și care tremură de
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
teze de doctorat, a colaborărilor în cadrul programelor naționale și internaționale, vor fi dezvoltate și pe viitor cu eficiență maximă. Felicităm încă o dată Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică si Informatică Aplicată pentru împlinirea acestei extraordinar de frumoase și impresionante vârste, a singularitatii în centenarul acestui domeniu de vârf și de o importanță strategică pentru România și dorim întregului colectiv succes în continuare și realizări cât mai mari !
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Sorin-Aurel MoraSorin-Aurel Moraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_967]
-
-mă în proto-trecut, poate. Si poate că, dintre imaginile astea, toate oarecum străvezii, ca și când ar fi penetrate de o lumină psihică abisală, cele mai vechi și mai vechi sânt cele aproape contopite cu acea lumină, cu acel urlet galben, cu singularitatea mută din miezul cărții și-al vieții mele. Imediat după ele și izvorând cumva din ele sânt acele țăndări ce poartă marca unei prime, reale, copilării. Sânt cioburi pe care le știu bine, rotunjite de atâta manipulare, îngălbenite de prea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Sonia au ales-o pe cea mai simplă și mai grea: fidelitatea față de sine. S-au Întors din nou, ca totdeauna, spre ei Înșiși și spre ceea ce iubeau, cu aceeași dedicație care transformase și anterior vulnerabilitatea În forță și singularitatea În exemplaritate. Și au dovedit, dacă mai era necesar, că exilul nu exacerbează doar defectele omenești, destule și fără asemenea potențare, ci izbutește, rareori, și paradoxul de a Înălța calitățile de excepție ale celor cu adevărat excepționali. Prietenii mei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
recunoaște că nu este neapărat vorba de fidelitatea față de un loc sau o istorie, sau o colectivitate, ci, mai mult și Înainte de toate, de fidelitatea față de eul nostru profund, Înscris În limbă, față de individualitatea irepetabilă a oricăruia dintre noi, față de singularitatea fiecăruia În destinul colectiv de care, inevitabil, a fost marcat. Cum spune poetul laureat azi, „Asta mi-e fața,/ asta viața./ Astea temele, astea poemele”. Scribul se definește, dintotdeauna și Înainte de toate, prin limbă. Român nu doar prin locul nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele echivoce, populate de „ființe semiorganice”, un fel de „pseudovegetație și pseudofaună” pe care doar geniul copilăriei, care este uneori geniul, pur și simplu, le poate defrișa din „fantastica fermentație a materiei”. „Demiurgos, spunea tata, nu deținea monopolul asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca bătrânul rabin: „ca eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Carmelia Leonte, cu eseul Emil Botta:căderea din spectacol. Valoarea poeziei și prozei, ca și prestanța rolurilor jucate pe scenele teatrelor au scutit exegeza de fraze gen "cel mai bun poet dintre actori" sau "cel mai bun actor dintre poeți". Singularitatea operei lui Emil Botta constă și în faptul că poezia și arta actorului nu pot fi despărțite, structurând o paradigmă unică, din care e inutil să se încerce desprinderea unor "părți" sau a unor procente: exterioritatea scenei trece în interioritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acceptă să participe la reality-show-uri sunt cazuri singulare în familiile lor. Asta, ca să nu le spun „oi negre“, fie ele și doritoare s-ajungă vedete. Cu ocazia show-ului „Noră pentru mama“, mi-am dat seama că povestea asta cu singularitatea e total falsă: pentru că, în cazul în care nu știți cum e în emisiunea asta de acum, trebuie s-aflați că, aici, fetele vin singure, dar băieții ajung însoțiți de propriile mămici. Mămici de peste cincizeci de ani, uneori și bunici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
artistic actual și reflectează asupra individualismului democratic. El este convins de posibilitatea așezării de noi reguli În viață colectivă și Într-un univers care să resacralizeze existența subiectului. În cartea sa, Ferry descoperă postmodernitatea ca expresie a individualității, ca expresie singularității care nu se mai vrea oglindire a lumii, ci creație a ei și care capătă sens prin referirea, printre altele, la subiectivitate. O nouă, o altfel de subiectivitate care respinge dogmele și refuză argumentul autorității. Capitolul intitulat Naissance et declin
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93366]
-
intenția de a muzeifica prin socializare, prin păstrarea vie, cu depășirea muralității muzeale, cu supunerea trecutului istoric la norme moderne. Se manifestă prin crearea de locuri patrimoniale În speranța construirii unei identități, prin introducrea În țesătura urbană a temporalității și singularității. Apare astfel Întrebarea pe bună dreptate legată de posibilitatea trăirii patrimoniului și consumării lui În același timp.
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93370]
-
Partidul Comunist Român. Greu să-l faci să fie internaționalist în anii ’50, naționalist în anii ’80, socialist în timpul socialismului de stat și capitalist în plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși și sofiști subțiri. „Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două, era convingerea mea că nu mi se vor trage nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu vor fi nici un fel de explozii sau de fulgere. Înseamnă că e adevărat, cocaina nu acționează asupra mea. Și, conștient fiind că o otravă atât de puternică este neputincioasă în fața mea, mă simt invadat de bucurie și de sentimentul singularității mele, care tot crește în intensitate. În fundul camerei, Zander și Nelly stau la masa de joc și fac pasiențe. Mik se bate cu mâinile peste buzunare, găsește chibriturile și aprinde o lumânare în sfeșnicul înalt. Mă uit cu drag cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu ar putea sta în rând cu altele, ci mai degrabă solitar. Un asemenea catalog, dacă s-ar putea numi totuși astfel, trebuie să facă loc unor singularități incomprehensibile ca atare. În astfel de situații, ceea ce „se spune“ devine mai real și mai sensibil decât cele văzute nemijlocit. Realitatea sa poate fi resimțită întocmai, aproape carnal. Nu mai poți afirma că, față de cele de primă instanță, reprezintă o
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în ca zul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge poves tirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este loc nici pentru scandal și nici pentru iluzii. Dacă poate fi văzut în felul unui labirint, atunci pustiul nu se înscrie în tipologia oferită de Umberto Eco. Este, aș îndrăzni să spun, în afara oricărei tipologii. Numește mai curând o singularitate, și nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 53 41. indirect, ut in speculo, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
11 (n. 1), 20, 97 (n. 90), 130, 143, 187 străin sferei ~ului (vezi „străin“) transgresare a ~ului (vezi „ab surd“ și „intenție“) sensus communis 77 „se spune“ 28-33 simbol, simbolism 26-27, 29 (n. 16), 33, 44, 84, 135, 142 singularitate 19, 32, 39, 46, 104, 181 speculativ (mod de a privi) 10, 15, 18, 54, 59, 83, 94 speculum mentis 49 straniu (stranietate) 7, 11, 16, 18, 24, 33, 38 (n. 22), 39, 41-43, 45, 65, 71, 104, 116, 155
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
având în vedere că dezvoltarea internetului sugerează că un nou gen de inteligență artificială se desfășoară sub ochii noștri - diferită de inteligența umană și imposibil de înțeles în întregime de către ființele umane. Unii s-au referit la aceasta ca la singularitate. După părerea mea este ceva mai complex. Întrucât tot mai multe dintre serviciile esențiale legate de administrarea planetei - incluzând energia, sănătatea, securitatea, apărarea, comunicațiile, finanțele și piețele - sunt conduse de supercomputere care sunt conectate în rețea laolaltă într-o rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
îl numește mai mult declamator decât actor. Portretul ce ni-l creionează Tieck despre el în Foile sale dramaturgice îl așează cu totul în categoria acelora cari sacrifică individualul idealităței abstracte. "Kemble generaliză individualul și, după ce a tras în jos singularitatea imaginei sale și minunata varietate a cugetelor, espresiunilor și a simțirei într-un element general a unui gest nobil totdeuna demn și a unui ton monoton, încet, plângător, jumătate cântând, îl vezi că și-a ales unele momente mari pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deși numai înăuntrul albiei ce i l-a săpat mișcarea cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o nemărginită rarietate în singularele cazuri concrete. Acestui al treilea moment, al singularității, îi corespunde acel tempo care se schimbă întotdeuna cu dispozițiunile și afectele caracterului și în care se reflectă diferitele dispozițiuni ale sufletului. Acesta e nemărginit în nuanțele sale și se arată a fi o urmare naturală a fiecărei mișcări deosebite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alcătuiască un eseu se vede pus în situația de a aborda un subiect, fără a i se oferi în prealabil un plan de lucru. El va trebui deci, să abordeze acest subiect sui-generis, să gândească și să se exprime în singularitatea sa, fără a mai fi îndrumat direct de către profesor. Cu toate acestea, obiectivele finale ale evaluării compoziției sale se vor numi: precizie, receptivitate, sensibilitate, așa încât compoziția să fie o permanentă subiectivizare a obiectivității, profesorul urmărind tensiunea emoțională a ideilor, meditația
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să aibă printre ei un exemplar „deviant”. Să mă ia cum sunt și să se deschidă ei inșiși spre acest teritoriu, din perspectiva teoriilor politice. Între timp, această zonă se multiplica din alte perspective. Metaforic, feminismul a trecut rapid de la singularitate la insularitate. Acum pare să se transforme în arhipelag. La 24 de ani am scăpat de autodispreț trăind întâia oară avantajul de a fi femeie. S-a întâmplat în 27 ianuarie 1979, ziua în care l-am născut pe Andrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]