3,912 matches
-
să scrie, să citească, să deseneze și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia Cozmei erau oameni cu mult bun simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel a luat asupra lui misiunea să "liniștească spiritele" și de atunci nu am mai primit avertismente supărătoare. Au mai fost și lupii care ne-au înspăimântat adeseori cu urletele lor sinistre. Într-o noapte geroasă i-am auzit apropiindu-se și am rămas cu toții în bordei tremurând de frică, cu cuțitul cel lung la îndemână, dar nu au avut curajul să forțeze intrarea în sărmanul nostru adăpost. Dimineața am găsit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mult mai importante și mai urgente la ordinea zilei. La ocnă poate să strige cât o vrea că îi este frig și rabdă de foame și de sete... Gata! S-a zis cu agitația împotriva ordinii de drept, mă Cucuvaie sinistră! Iaca-kaca! Te-ai speriat că-ți schimb eu ordinea?! Mie dă-mi numai ceva semințe de mei și un biscuit fărămițat și poți să dormi liniștit... Că nu-ți schimb eu ordinea, dom'le Geană. Da cine, mă Filfizonule? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grăsunul înjunghiat de Ignat, cu trei oi, câteva găini și un câine care, de la o vreme, începuse să urle a pagubă în lanț. În vârful șurii poposea de trei-patru nopți o pârdalnică de cucuvaie ce-și anunța prezența cu văicăreli sinistre. Văzând Maria că omul ei întârzie, și-a zis că o fi având nevoie de ceva ajutor, pe care s-a grăbit să i-l ofere... Când colo, ce să vezi? Cosovanul ei atârna agățat de-o grindă, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
une chose aussi pure. (La chasse) Les ombres courent dans la nuit, en se cachant derrière les arbres fantomatiques, des maisons quittées depuis des années, laissées seules des hivers entiers. Les ombres de la nuit défilent dans des rues désertes, la sinistre lumière de la Lune semble chasser la solitude et pourtant on se sent seuls. Par ici et par là, perdus, errants, il y a des regrets, des craintes, des désirs impossibles qui pour suivent les individus qui sont épouvantés par cette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă nu m-am putut bucura suficient de formele lor, de împletiturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și le veni ideea să facă afacerea. Cel cu harta îl alesese pe celălalt, intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața sa, ce se afla în omul pe a cărui față focul lăsa, noaptea, sinistru, dungi bizare, ce păreau atât de ireale? Vedeai spiritul omului, și sufletul era brăzdat de umbre. De rele. De unde să știe celălalt, puțin mai în vârstă, pe cine are în fața sa, cât suferise acel tânăr, cu pielea fragedă, cu față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clipă. 20 Rareș Tiron Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală -, în sufletul tânărului se cuibărea tot mai dușmănos un sentiment de singurătate, ce lua proporții din ce în ce mai mari, pe măsură ce amintirea sinistrei nopți îi rămânea tot mai mult în urmă. Se simțea din cale afară de deznădăjduit, de părăsit și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese oglinda
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte una și formând, ca într-o horă sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau, puțin câte puțin, flacăra de dragoste proaspăt aprinsă-n el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu totul de mine, căci mă simt ca un nefericit încătușat. De ce să mă găsesc în lanțuri? Vreau să fiu slobod. Trebuie să fiu slobod. Să mă salveze cineva! Un înlănțuit întotdeauna va fi un inferior, un nedesăvârșit. Ce coșmar sinistru! Asta nu, niciodată!” Într-adevăr, pe aceasta n-ar fi putut-o nicicând Eugen îndura. Acest gând era, de departe, cel mai vătămător și mai de nedorit dintre toate la care cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului țel - la acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acesta de oameni parcă sunt morți, adormiți în ignoranță. Zi după zi pierdută, fără niciun rost! Spune-mi tu, Victor, ce fel de viață mai este și asta? Ei bine, o astfel de existență nu este viață, ci o farsă sinistră, iar cei ce duc o astfel de existență nu sunt altceva, decât niște gunoaie, pleavă! Aș vrea să știu după ce se conduc ei în viață mai exact, de unde își procură ei hrana pentru minte sau suflet? Rămâne un mister. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș Tiron era atât de sinistru și de neguros, iar eu simțeam că nu mai rezist și că mă sufoc de tot; m am trezit plin de sudoare, respirând din greu și stând de-a curmezișul patului. Și măcar de ar fi ăsta un caz izolat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște grohăituri sinistre din fundul pieptului și să tușească. Pentru cunoscători, aceste simptome regretabile și supărătoare (care nu sunt singurele, atenție!) sunt foarte cunoscute și nu miră deloc, căci acum, la drept vorbind, oare când vorbești despre cineva că este suferind cu inima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o salvase și din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui ucigaș italian plătit, spadasinul acela tăcut și primejdios care s-a numit Gualterio Malatesta, atât de obișnuit să omoare pe la spate Încât dacă din Întâmplare o făcea din față, cădea În adânci depresii crezând că-și pierduse Îndemânarea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se mișcă descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață lunară. Mustața neagră Îi descoperi Într-un surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos, incapabili să Înțeleagă ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
XV-lea. Sfântul Părinte Îi detestă pe spanioli. Marele șemineu din piatră și marmură era stins și soarele intrat pe fereastră nu avea putere; Însă simpla menționare a Bisericii Îl făcu pe Diego Alatriste să simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra Îi traversă din nou memoria ca un spectru. Își petrecuse noaptea văzând-o desenându-se pe tavanul Întunecat al camerei de serviciu, pe umbrele copacilor de dincolo de geam, pe clar-obscurul vestibulului; iar lumina zilei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ce Îl face pe un om să părăsească tabăra Domnului ca să treacă la dușman, În rândurile păgâne ale ereticilor? Era culmea, gândi Diego Alatriste, să numești tabără a Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu mască și acel sinistru spadasin italian. În alte Împrejurări ar fi rânjit ca de o glumă bună, dar atunci nu era momentul. Așa că se mulțumi să Înfrunte fără să clipească privirea dominicanului; ba și pe a celuilalt, care terminase cu scrisul și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
individul cu cap rotund Îl numise Excelență, când mascatul plecase poruncind ca afacerea cu englezii să se lase cu cât mai puțin sânge. Deie Sfântul, gândi căpitanul, ca execuția pe care i-o rezervau să nu fie prin strangulare cu sinistrul cerc numit garotă. E adevărat că nici țopăitul la capătul unei coarde sau funii nu era făcut să-i stârnească entuziasmul; dar măcar nu-l expediau pe nenorocit pe lumea ailaltă cu garoul acela dezonorant răsucit pe grumaz, cu mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
folos Înălțimii Voastre, zise, și În tonul lui extrem de prudent se ghicea descumpănirea provocată de prezența lui Alatriste. Ceva am auzit și eu despre prima conspirație... Cât despre a doua... Se uită la căpitan și sprânceana stângă i se arcui sinistru, ca un iatagan ridicat. Nu știu ce v-a putut, hm, povesti omul acesta. Atotputernicul ministru bătu nerăbdător darabana cu degetele pe masă. — Omul acesta n-a povestit nimic. Așteaptă aici pentru cu totul altă chestiune. Luis de Alquézar Îl privi lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
duc mâna la pumnalul pe care Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pusă pe umeri era în parte grea, în parte ușoară. Câțiva au aplaudat. Un bărbat într-un costum de culoare închisă privea spectacolul prin lentila aparatului de fotografiat. Mă aflam acum în față, lângă mica tribună pe care stătea vorbitoarea. Sinistra cerință de succes și fericire împinge omul la concurența cu sine însuși, spunea ea, o întrecere în care cei mai mulți sunt sortiți să piardă. Oamenii sunt siliți să-și trăiască viața sub semnul nereușitei și al înfrângerii. Fără puteri și înrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cei doi dialecticieni știu să folosească tehnica oscilării între extreme pentru a zugrăvi laturile benigne și maligne ale televiziunii. Pe scurt, știu să privească aceeași realitate din două unghiuri diferite de vedere, înfățișînd-o cînd în lumini bune, cînd în penumbre sinistre. Adică știu să-și alterneze constatările triste cu observațiile însuflețitoare, cititorul rămânînd cu impresia stranie că omenirea se îndreaptă spre un stadiu istoric care este prea ambiguu ca să poată primi un diagnostic precis: moare spiritul uman sau mai trăiește? Răspunsul
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]