2,258 matches
-
ț când ziceți: s...ț Unde este Dumnezeul dreptății?” (BS) Această expresie, în care ’Elohm, numele generic, este in anexiune cu substantivul mišep"”, ce denumește calitatea unui judecător de a fi drept, rectitudinea acestuia, este un semitism și e sinonima cu ’Elohm țaddq. Primele traduceri se știe că au fost cvasi-literale, introducând o astfel de structură în sintaxa unor limbi care nu o cunoșteau (expresii de tipul „Dumnezeul dreptății”, „fiul durerii” au intrat și în limba română, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de bună seama!” (G-R) Are aceeași structură gramaticala că și numele precedent. Substantivul gemól"h, „răsplată”, poate desemna fie o recompensă pentru fapte bune, fie o pedeapsă pentru fapte rele. Contextul determina aici semnificația expresiei, care, de fapt, este perfect sinonima cu cea a numelui precedent. Unii îl plasează între numele din această categorie și pe ’Pl zo‘Qm214 care, alcătuit din numele generic și participiul prezent al verbului z"‘am, „a fi indignat”, apare doar în Ps 7,12: ’Eloh
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reț yišš">a‘ bQ’lohQy ’"mQn... (Is 65,16): „Cine se va binecuvânta pe pamant se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului și cel ce se va jură pe pamant se va jură pe Dumnezeul adevărului...” (BS) Aceste trei nume sunt sinonime și au aceeași structură gramaticala: numele generic ’Pl sau ’Elohm în anexiune cu un substantiv derivat de la rădăcina ’MN, a cărei sfera de semnificații pornește de la sprijin, fermitate, si de aici ajunge la siguranța, fiabilitate. Fermitate și fidelitate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
substantivului ’emón"h, iar traducătorii sunt unanimi în soluția lor pentru ’Pl ’emón"h, „Dumnezeu credincios”. EmeÖ este unul dintre cuvintele-cheie ale Bibliei, care se întâlnește la tot pasul, mai cu seamă în oracolele profeților și în rugăciunea psalmilor. Este sinonim cu ’emón"h216. Septuaginta și Vulgata l-au tradus cam peste tot cu aletheia, respectiv „veritas” și acest lucru se reflectă și în traducerile în limbi moderne care au pornit de la ele. „Adevărul” este însă, ca și ’ emeÖ, un cuvant
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
kaì alQthinós („Amin, Martorul credincios și adevărat”). „Dumnezeule adevărat” este prea vag. Textul din Apocalips ar putea oferi o soluție de dezambiguizare. Propunem deci traducerea lui ’ElohQy ’"mQn cu „Dumnezeule credincios și adevărat”. Semnificații de bază ale celor trei nume sinonime: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.2. ’Ql ne’em"n: „Dumnezeu credincios” (toate traducerile românești); theòs pistós (LXX); „Deus fidelis” (Vg); „le Dieu fidèle” (BJ); „the faithful God” (RSV). Contexte: We-y":a‘ț" k YHWH ’ElohQyk" hó’ h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de participiul formei nipe‘al a verbului ’"mân - este deci din aceeași familie lexicala cu cele trei nume de la paragraful anterior. Formă nipe‘al are drept corespondent în arabă formă infa‘ala219, având aceeași valoare de reflexiv. Practic expresia este sinonima cu numele anterioare 220. Doar structura ei gramaticala diferită ne-a determinat să o analizăm aparte. Semnificații de bază: divinitate sigură, neschimbătoare, fidelă. 3.1.12.3. NoțQr/Šomer: „făcând șmilăț”/„Cela ce păzeaște” (SC); „Cel ce face milă”/„Cela
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl are ca subiect pe Dumnezeu. Dar nu este numit „învățător” (participiul prezent al verbului) decât în aceste două pasaje. Traducătorii Septuagintei au avut probabil aici un text diferit. Participiul prezent al verbului, la forma pi‘el, limma: - melamme: este sinonim cu MÄreh, dar apare cu valoare verbală, cu dublu complement direct. Semnificație de bază: cel care îi învață pe oameni șbineleț. 3.1.13.2. ’Är: „lumină” (SC); „luminarea” (Ps 27/26,1), „lumină” (Blaj, BVA); „Lumină” (G-R, BS, C
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de indurare” (C); oiktírmÄn (LXX); „misericors”, „miserator” (Vg); „șestț pitié”, „șDieuț de pitié” (Ps 86,15), „șDieuț de tendresse” (Ex 34,6) (BJ); „merciful” (RSV). Că și ƒannón, raƒóm este un adjectiv care îl califica doar pe Dumnezeu. Are drept sinonim pe meraƒQm, participiul prezent de la forma pi‘el a verbului r"ƒam („a avea milă”): ‚annón YHWH we-țaddq we’lohQynu meraƒQm (Ps 116/114,5): „Milostiv și drept este Domnul și Dumnezeul nostru miluiește.” (BVA) Și verbul, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate lucrările sale.” (G-R) Acest nume este un adjectiv și cele două texte citate sunt singurele locuri unde apare ƒ"s:. În ambele este predicat nominal, subiectul fiind YHWH. Expresia sinonima, dar cu un grad mai mare de intensitate, ra> ƒese:, în care adjectivul ra>, „mult”, este in anexiune (datorită asimilării sale cu numeralul) cu substantivul ƒese:, cunoaște circa douăzeci de ocurente. Cea mai celebră este cea din Ex 34,6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeul mântuirii mele: în El mă voi încrede și nu mă voi mai teme, căci tăria mea și laudă mea e Domnul și El mi-a fost mântuire.” (t.n.) Când folosește numele de moša‘ sau una din expresiile sinonime cu el, omul Vechiului Testament se gândește la Dumnezeu că salvator din primejdii și strâmtorări. Abia în Noul Testament mântuirea va dobândi conotația eshatologica pe care o are pentru creștini și numele de Mântuitor îi va fi aplicat lui Isus Hristos 238
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și apoi a Vulgatei, care au ales să-l „incultureze”, efectuând un transfer de sens inteligibil pentru oamenii din societățile sclavagiste dezvoltate: în grecește, lýtron este prețul de răscumpărare pentru sclavi. Astăzi, mai ales pentru creștini, „Răscumpărător” e perceput că sinonim cu „Mântuitor”, ambele fiindu-i des aplicate lui Hristos în Noul Testament. De aici și fluctuația constatată în traducerile românești. Se pierd astfel conotații importante mai ales pentru cariera acestui cuvânt în traducere grecească, în Noul Testament: „mântuirea” nu implică neapărat un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RSV). Primul dintre aceste nume abstracte este un adjectiv substantivat de la thežos, a, on, „dumnezeiesc”. Apare astfel, cu sensul de „divinitate”, de la Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din 1Pt 1,15 allà katà tòn kalésanta hymăs hágion kaì autoì en pásQi anastrophQi genethQte, „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (C) vizează desăvârșirea morală a destinatarilor scrisorii. Este sinonim cu îndemnul lui Isus din Mt 5,48, unde despre Tatăl se spune că este téleios, „desăvârșit”. 3.2.1.5.3. ho agathós: „bun” (SC, BVA, BS); „cel Bun” (G-R); „Binele” (C); „le Bon” (BJ); „good” (RSV). În Mt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ƒas:. De aceea l-am plasat în acest câmp. Deși are un conținut semantic diferit față de hágios, observăm că este tradus la fel, cu excepția bibliilor românești vechi, unde găsim „(Prea)cuvios”. Acest adjectiv, derivat de la „a se cuveni”256, este sinonim cu „pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este vrednic de crezare.” (A.B.) - În În 7,28, Isus strigă în templu: „Eu n-am venit de la mine, ci adevărat este Cel care m-a trimis (alQthinòs ho pémpsas me).” (t.n.) În aceste versete, cele două adjective sinonime sunt predicate în propoziții nominale care il au ca subiect pe Dumnezeu. Semnificația specială care rezultă din context este „fidel”, „vrednic de crezare”258. De altfel, am văzut că Septuaginta traduce ebraicul ’ElohQy ’"men cu theòs ho alQthinós259. Limba ebraica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
după lucrarea să.” Acest nume, referit inițial la Isus, este proclamat, în 21,6, si de „Cel care sade pe tron” referitor la sine285. Metaforă ce folosește prima și ultima litera a alfabetului grecesc e întărită de alte două expresii sinonime, în cel de-al doilea text citat. Le înregistrăm pe fiecare în parte: 3.2.2.6.5. hQ archg kaì tò télos: „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj-BVA, C); „principium et finiș” (Vg); „le Principe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vei îngădui că Cel Drept al tau să vadă putrezirea.” (t.n.) În Evr 7,26, este primul dintre atributele lui Hristos-Marele Preot: archiereùs hósios, ákakos, amíantos: „un Mare Preot drept, nevinovat, neprihănit...” (t.n.) Când este nume hristic, este sinonim cu numele precedent, ho díkaios, si poate fi tradus fie cu „drept”, fie cu „sfânt” în accepția de „desăvârșit din punct de vedere moral”. 3.2.2.8. Stăpân 3.2.2.8.1. basileús: „Împărat” (toate traducerile românești citate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3,14 este numit ho amen, ho mártys ho pistòs kaì ho alQthinós: „Amin, Martorul fidel și vrednic de crezare” (t.n.), cele două epitete fiind reluate despre el în Ap 19,11. În contextele de mai sus, aceste adjectivele sinonime alQthes și alQthinós se referă la credibilitate. Însă alQthinós, folosit de Evanghelia după Ioan că epitet pentru alte nume metaforice ale lui Hristos, inseamna în respectivele contexte „autentic”, sau „real” în raport cu o prefigurare: tò phÄÎs tò alQthinón, „lumină cea adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acest nume exprimă transcendență și desăvârșirea lui Dumnezeu și se traduce invariabil cu „Sfanțul”. 4.1.7. al-Sal"m (2.1.5.2. și 2.1.11.8.) și Š"lÄm (3.1.16.7.). Numele biblic poate fi considerat sinonim cu cel coranic doar dacă acesta din urmă este interpretat că „Izbăvitor, Făcător/Dătător de pace”. 4.1.8. al-‘Al (2.1.5.3.)/ al-Muta‘"l (2.1.5.4.) și ‘ElyÄn (3.1.6.2.)/ r"m we
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din această serie, le poate fi pusă alături că semnificație, dar traducerea trebuie să evidențieze specificitatea ei. 4.2.13. al-Mu’min (2.1.11.2.), al-Muhaymin (2.1.11.3.) - dacă îl interpretăm pe cel de-al doilea că sinonim al primului - si ’Pl ’emón"h/ ’Pl ’emeÖ/’ElohQy ’"men (3.1.12.1.), respectiv alQthes/alQthinós (3.2.1.9.1. și 3.2.2.12.1.), pistós (3.2.1.9.2.), ho amen (3.2.2.12
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament, iar în Noul Testament, chiar atributul esențial, Dumnezeu fiind definit că agápQ, „Iubire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.6.1.), Qadr (2.1.6.2.), Muqtadir (2.1.6.3.) se referă la capacitatea lui Dumnezeu de a săvârși orice voiește. Biblia exprimă această idee de obicei prin narațiuni întregi, dar nu conține nici un nume sinonim cu cele trei nume divine din Coran. 4.3.9. șal-țLa” f (2.1.8.14.), în contextele în care pare să însemne „Cel ager/pătrunzător” poate fi echivalat cu trei dintre multiplele atribute ale „duhului” care se află în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu primește răspuns. Astfel, Saul se plânge: „...Dumnezeu s-a îndepărtat de mine, nu mi-a mai răspuns (lo’ ‘"n"n ‘Ä:)...” (1Sam 28, 15d) Aceleași lucruri se pot spune și în legătură cu Șam‘ (2.1.13.8), când acesta este sinonim cu Mumb: și în Biblie, „a asculta” rugăciunea înseamnă a-i „răspunde”. 4.3.13. al-Razz"q (2.1.14.1). În Biblie, o expresie cvasi-sinonimă, dar pe care nu am situat-o printre numele divine, este cea din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
istorice documentare, casete video etc.). O predare vie a istoriei cere evocarea epocii și a faptelor, a participării maselor și a eroilor (personajelor) care au făurit istoria vremurilor respective. Prin analogie, am putea spune că predarea istoriei fără documente este sinonimă cu a predării fizicii și chimiei fără experiențe sau a matematicii fără demonstrarea teoremelor. b) Valoarea pedagogică a documentelor și vestigiilor istoricetc "b) Valoarea pedagogică a documentelor și vestigiilor istorice" Utilizarea inteligentă a documentelor sau a vestigiilor trecutului În Învățarea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
a ne oferi o cât mai bună înțelegere. Astfel, orice disciplină Științifică ce a ajuns la maturitate se bazează pe existența paradigmelor. Conform lui Kuhn (1983) (La Structure des révolutions scientifiques, Flamarion), citat de Feleagă (1996a), termenul de paradigmă este sinonim celui de „matrice disciplinară” Și desemnează un ansamblu de propoziții împărtășite de comunitatea de cercetători, indicând Și definind ipotezele (marile întrebări care se pun), metodologia de urmat pentru demonstrarea ipotezelor, regulile de interpretare Și rezultatele obținute. Un alt autor, Kirkegaard
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]