87,532 matches
-
existat și în alte limbi romanice (în franceză moteur/machine, în spaniolă motor/máquina), unde mi se pare a fi rezolvată în favoarea primului termen (în italiană circulă cu adevărat doar motore di ricerca). De altfel, în mai multe limbi europene sintagmele respective au fost deja incluse în edițiile recente ale dicționarelor uzuale, acceptarea reflectînd popularitatea tipului de programe printre utilizatorii Internetului. În textele românești mai putem găsi o comodă, dar lipsită de viitor, conservare a sintagmei engleze - "search-engine-urile au trebuit să
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
în mai multe limbi europene sintagmele respective au fost deja incluse în edițiile recente ale dicționarelor uzuale, acceptarea reflectînd popularitatea tipului de programe printre utilizatorii Internetului. În textele românești mai putem găsi o comodă, dar lipsită de viitor, conservare a sintagmei engleze - "search-engine-urile au trebuit să găsească informații referitoare la..." (revista on-line Chip), dar și - într-o listă de discuții -, un diminutiv care, împreună cu sugerarea unei pronunții afectat-infantile, atestă popularitatea opțiunii motor: "un motoash dragutz de cautare". Într-un text care
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
cartea nu explică totuși o concepție ca cea a lui Einstein, lăsând chiar să se înțeleagă că aceasta e imposibilă pentru că sacrul este, pentru omul modern, o piedică în calea libertății sale. E adevărat, Eliade vorbește despre religiozitatea cosmică, dar sintagma definește la el modul specific al lui homo religiosus de a trăi spațiul, timpul și Universul ca realități sacre. Curioasă această incapacitate a lui Eliade de a nu observa compatibilitatea dintre modernitate și trăirea sacrului. De altfel, la ediția franceză
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
lingvistică, de mult observată, de a folosi "dezagreabilul ca mijloc de întărire". Aceeași tendință se reflectă de fapt și în evoluția semantică a adjectivului (de origine participială) supărat. Dicționarul de cuvinte recente (ed. a II-a) al Floricăi Dimitrescu înregistrează sintagma muzică supărată, din argoul tinerilor, ilustrând-o cu un enunț oral și cu un citat din revista 22, din 1994; referirea la o "muzică dură" poate sugera o explicație a evoluției semantice, plasabilă totuși în contextul mai larg al negativului
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
scriitorul Mihail Sebastian și scriitoarea Michčle Hechter, între "Jurnalul" lui și un "Petit journal" al ei, între lumea lui, cea a României anilor '30-'40 și lumea ei, Franța sfîrșitului de secol XX. Dialog a cărui dominantă este, cu o sintagma a lui Gérard Genette, "luciditate și ludicitate". Titlul însuși oferă un prim aspect "paratextual" ce caracterizează ingeniozitatea lucida și ludica în același timp a autoarei. M.&M. sînt inițialele prenumelor unchiului și al autoarei, dar ele trimit la altele două
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
în etimologie vădindu-se tradiția asimilării mai multor influențe (de la sarma la borș, la șnițel, ștrudel, pizza sau hamburger). Una dintre zonele în care etimologia poate face unele surprize simțului lingvistic comun mi se pare aceea a "fructelor de mare": sintagma e tîrzie, calchiată după franceză (acum se înmulțesc indicațiile de tip "produse seafood"), dar acoperă o realitate orientală și mediteraneană cu care lumea românească se familiarizase mai de mult, prin comerțul balcanic. Filologii, cititorii de literatură din secolul al XIX
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
zi a celor care s-au văzut luați pe dedesubt sau pe deasupra de voturile primite de partidul lui CVTudor? Mai încoace, după ce liberalii au semnat pactul cu PDSR-ul, Z. Ornea răscolește prin fișele sale și scoate la iveală o sintagmă care a făcut carieră în vremuri mult îndepărtate ale politicii combinatorii autohtone: "opoziția miluită", adică opoziția care primea ceva, în schimbul unei atitudini constructive. Z. Ornea băga de seamă în articolul său din Dilema că formula cu pricina nu era tocmai
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie cu cîteva constante: dicteu automat, vis sau... Breton. Tocmai aceste cuvinte cheie sînt dislocate din sintagmele osificate și sînt recontextualizate. Tot capitolul devine o lecție de înviere a unei perioade istorice. Sînt analizați amănunțit autori care nu prea au atras atenția specialiștilor în avangardă de la noi. O dată cu ei se îmbogățește vizibil aria conceptuală. Cercetînd opera lui
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
în care mi se pare totuși preferabilă toleranța: în exemple precum "Cei douăsprezece mii de ani" (p. 44) poate fi admis atît acordul cu substantivul care e subiect logic cît și cel cu numeralul care constituie centrul pur formal al sintagmei (în Gramatica pentru toți, 1997, p. 134, Mioara Avram consideră că "acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul"). Situația pare staționară în ceea ce privește folosirea incorectă a formelor articolului genitival, ale adjectivului de
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]
-
acest "de îndată" mimează certitudinea spre a o submina). Atît de "degradant", încît poate fi calificat cu concursul unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său, a două registre. Unul este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
vezi un câine fără zgardă/ nu vezi un domn fără baston." Sugestia de eleganță a poemelor este dată de tonul calm, de îndeplinirea conștiincioasă a ceremonialului exprimării, de claritatea mesajului (chiar și a unuia terifiant). Dacă trebuie să repete anumite sintagme, poetul le repetă, fără să se precipite, așa cum în societate un adevărat gentleman salută cu aceeași răbdare pe fiecare cunoscut în parte: " În timp ce fierbe apa pentru ceai/ mă gândesc cum va fi când/ îmi voi bea ceaiul// mă voi așeza
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
în care se mai putea strecura feeria, fantezia, din când în când o metaforă (vezi basmul Nică fără frică), cealaltă poezie sufocân- du-se între dorința mea sinceră de a fi "pe înțelesul poporului" (ce notă de dispreț conținea această sintagmă a Paritdului față de capacitatea de înțelegere a poporului!) și criteriile mele estetice. Drept care, în 1945-55, am intrat în ani sterili, nemaiscriind poezie până la regenerarea mea din 1956, de care am pomenit mai sus. Sunteți și autoarea a două cărți de
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
a fost începutul? Nu v-ați simțit copleșit de greutăți? Nu au existat momente cînd ați fi vrut să abandonați totul și să vă întoarceți la masa de scris? Înainte de a vorbi despre Fundație, simt nevoia să mă opresc asupra sintagmei: "oameni valoroși". De zeci de ani, mai ales în momentele, nu puține, de derută și spaimă, mă încăpățînam să cred și să susțin că am avea foarte mulți asemenea oameni, numai că tot mai frecvent sînt obligat să mă întreb
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
grup, a unei vîrste și a unui mod de a înțelege literatura. Este dreptul lor să susțină pe cine doresc, pentru asta investesc cei ce îi finanțează, etc. Căci nu este o publicație "pe banii contribuabilului român", ca să folosesc o sintagmă la modă, e treaba lor ce fac, în cine și în ce cred. Abia timpul va dovedi dacă au avut dreptate. Oricum, eu le respect opțiunile, prețuiesc revista încă de la primul ei număr și pe cei care i-au dat
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Rodica Zafiu Un exemplu de simplificare a structurii sintactice și de reducere a flexiunii - comparabil cu cel al siglelor fără mărci de flexiune ("tăcerea SNCFR"), al substantivelor folosite ca adjective invariabile ("lupta antidrog"), al prefixoidelor utilizate chiar în combinații cu sintagme complexe ("post-decembrie 1989", "anti-natura umană") e cel produs de cuvintele tip sau gen într-o poziție care le apropie de rolul unor instrumente gramaticale. Dicționarul limbii române (DLR, tomul XI, partea a 2-a, 1982) include în tratarea cuvîntului tip
Tip și gen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16300_a_17625]
-
Trakl) și nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care pășește într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile și până la urmă deșarte. În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl folosește o sintagmă ce ar putea reda quintesenața poeticii sale - melancolia virilă - o conștiință mult prea lucidă și vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viața refuzându-și compromisul de a bea din fântâna nebunilor pentru a intra în ordinea lor, a noastră. Totuși
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
acestor autori (chiar dacă lista e cam amestecată)? Dl Simion creează o ficțiune cu care voiește a se război, atribuindu-mi-o, lucru care nu-l onorează în chip deosebit. În altă parte, își restrînge setul de argumente academice la eleganta sintagmă "abjecțiile inevitabilului Gh. Grigurcu". Pentru a reveni la întrebarea dumneavoastră, nu pot decît a-mi reitera admirația pe care o port unor M. Sadoveanu și G. Călinescu, coloane de susținere ale literaturii noastre naționale, o dată cu încredințarea că nimeni și nimic
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
-l cunoaște mai temeinic, n-a șovăit să învețe limba rusă. I-au dăruit venerația și entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
reportaj transmis la BBC, dl. Marcu mărturisea, candid, că n-are nici o competență în chestiuni de privatizare, și că rolul său constă în "protejarea" operațiunilor, cu atât mai mult atunci când în privatizare sunt implicate "persoane și instituții străine". Din această sintagmă ce trimite la limbajul paranoic al Securității trebuie să înțelegem, firește, că potențialii investitori străini sunt considerați din capul locului suspecți! Altminteri, de ce ar fi obligați să aibă de-a face cu un ofițer de informații cu un rang atât
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
un prieten aflat la nevoie. În cronica sa, Bailey prezintă cu oarece detalii "cazul" amiciției dintre Mihail Sebastian și Nae Ionescu, citînd din faimoasa (și infama) prefață la De două mii de ani. Cîteva paragrafe mai jos, cînd Bailey parafrazează o sintagmă adresată de Eugen Ionescu tizului său Nae - brută mediocră - ceva-ți spune că recenzentul însuși e total de acord cu caracterizarea. Și, iarăși, alte cîteva paragrafe mai jos, Bailey remarcă, pentru beneficiul cititorului occidental nefamiliarizat cu istoria României, că Sebastian
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
sub apăsarea automatismelor, obliterînd tot ce nu se înscrie în perimetrul unor construcții mentale schematice, al unei ostilități sau iubiri colective la fel de nediferențiată. Nu numai comunismul a creat un asemenea specimen uman. Încă din anii '30 Ortega y Gasset inventa sintagma "omul-masă" care "găsește în sine un repertoriu de idei gata elaborate, hotărăște să se mulțumească cu ele și să se considere desăvîrșit din punct de vedere intelectual", nimicind "tot ceea ce este deosebit, excelent, individual, calificat și de elită". "Cine nu
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
"Timpul" lui Eminescu Marina Constantinescu Aproape tot românul se simte în stare și mai ales dator să vorbească despre Eminescu. Și nu oricum, ci în sintagmele binecunoscute și popularizate prin manualele școlare, pe de-a-ntregul forme fără fond. Formele au fost însușite și transmise cu sfințenie, în vreme ce fondul problemei, Eminescu și opera sa, rămîne acoperit de colb. Sînt oameni care discută despre Eminescu cu o dezinvoltură
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
de a se comporta și de a vorbi tipic argotizant și juvenil este la șme (la șmecherie) sau la mișto. în aceste exemple nu mai apare nuanța de scop; cum nu apare nici în construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19, 1999, 3), la patru
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
în utilizările curente ("se vede la fix"), oricum, specificul familiar-argotic s-a stabilizat în mod neechivoc prin adăugarea unui atribut: la (marele) fix. Construcția e comparabilă cu o alta, la mica înțelegere, în care atributul e obligatoriu pentru a conferi sintagmei autonomie: "Aceștia șsalariațiiț, la "mica înțelegere", conveneau să beneficieze de respectivul drept prin rotație" (România liberă 666, 1992, 5); " Prețurile se negociază după algoritm sau la mica înțelegere" (Evenimentul zilei = EZ 2472, 2000, 8). în absența adjectivului mica, secvența la
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]