991 matches
-
suicidar, oricare ar fi ordinea lor („trecere de la gând la faptă”, „proces defensiv”, „proces punitiv”, „proces oblativ”, „proces ludic”, „instinct al morții”)14, ele pot fi regăsite, În doze diferite și cu motivații, literare chiar, diferite la oricare dintre scriitorii sinucigași. Firește, pentru orice analiză care Își propune să demonstreze tocmai literaritatea acestor secvențe, enunțate schematic, didactic, mai sus, se va concentra mai Întâi asupra procesului ludic - pentru că acesta poate fi deturnat cel mai ușor spre literatură. G. Deshaies 15 insistă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
excepționalitate odată intrată În studiu și devenită obiect al contemplării filozofice. Caz particular al morții, sinuciderea trebuie judecată, paradoxal, În contextul mai larg al vieții. Trebuie, de asemenea, făcută distincția Între un comportament suicidar 17 și sinuciderea ca atare. Comportamentul sinucigaș poate fi privit, la o extremă, ca o strategie a exhibiționismului, iar la cealaltă, drept o excrescență a „adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz, În Jurnalul său argentinian, unde imaturitatea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
punct de vedere al practicii sinuciderii, jurnalul intim e, În exclusivitate, un formular pregătitor, fără legătură directă cu gestul funest În sine. Dar, ca experiență mentală, el este Însăși substanța dorinței de a dispărea. Lăsând În loc urma de cerneală, scriitorul sinucigaș devine un simplu schelet acoperit cu semne. Nevroze, violențe Surprinzător e că majoritatea pasajelor despre sinucidere din jurnalele intime nu accentuează latura depresivă a actului În sine, ci aspectul salvator; pentru cel care scrie, sinuciderea e Întotdeauna o salvare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
anihilare, orice posibilă determinație a ceea ce, cu un cuvânt vag, Însă plin de sensuri, se numește soartă. Sinuciderea anulează, retroactiv, tot ceea ce părea promisiune a eternității ori numai sugestie a animării unui deznodământ tragic. Oricât s-ar Încerca „Înnobilarea” actului sinucigaș (de la romantici la Camus, pentru care acesta devenise - după cum știm - „singura problemă filozofică importantă”), el conotează - probabil sub influența covârșitoare a religiei creștine, deja menționată, - negativitatea și maladia. Tratat În dicționare și enciclopedii alături de angoasă, de anomie, isterie, inconștient, maladii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stare. Întinsă pe mai multe zile, șerpuind asemenea unui fluviu În câmpie, tentația sinuciderii sistematizează datele unei lumi și marchează un spațiu al doliului. Luciditatea sinucigașului e, În multe cazuri, doar instrumentul investigării unei lumi a falsei seninătăți. Drama scriitorului sinucigaș este, În egală măsură, drama unui text care și-a epuizat toate resursele și a ajuns În pragul opțiunii finale. A fi sau a nu fi? Să mori, să dormi. Nu e vorba doar de schimbarea statutului ontologic al ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele mecanisme ale mărturisirii. Scriitorul sinucigaș suferă Întotdeauna de sindromul Dostoievski și de fatalitatea mărturisirii, de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al dorinței (sau, mai degrabă, al refuzului) de a trăi. Scriitorul sinucigaș demonstrează, În aproape toate cazurile, nu de ce vrea sau trebuie să moară, ci de ce nu (mai) are nici un rost să trăiască. Așadar, nu e vorba, funciarmente, de o atracție a negativității, ci de o respingere - după o logică nu Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt loc comun al filozofiei medievale: contemptus mundi, adagiu desprins din lamentourile biblice ale Eclesiastului. Famous Last Words De regulă, scriitorul sinucigaș invocă forțele morții În care el recunoaște, literar vorbind, un model ilustru. Dacă ar putea imagina un rol anume pentru om În general și unul pentru sine În special, sinuciderea nu ar mai avea obiect: acesta Își manifestă prezența tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inconștient - scriitorul. Urma scrisă, pagina de carte trăiesc până la sfârșitul timpurilor. Nici sinucigașul, nici scriitorul nu au complexul bibliotecii din Alexandria, pentru că nici unul dintre ei nu ia În considerare posibilitatea accidentului: accidentul sunt ei Înșiși. În această perspectivă, șansele scriitorului sinucigaș se dublează. El poate rămâne În istoria literaturii fie ca autor de capodopere, fie ca scriitor care, nemaisuportând tensiunea creației sau a vieții pur și simplu, a hotărât să-și curme zilele. Oricât de greu de demonstrat, astfel de calcule
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată de plăcerea a ceea ce aveam”. Firește, melancolia singură nu poate fi blamată pentru finalul gest sinucigaș. De altfel, Drieu are un fel de voioșie mulțumită de sine atunci când face inventarul multiplelor sale umori melancolice: Melancolia de a nu fi activ și mobil, căreia Îi corespunde plăcerea de a fi lent și aproape imobil; melancolia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare atunci când, Într-o carte a lui Freud, descoperă imaginea perfect structurată a ceea ce, În mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
după moartea lui Micle, iar femeia se va arăta la rându-i interesată doar de obținerea pensiei de la minister, fără alte "iluzii". Așadar, pragmatica Veronică nu vrea să fie doar muză (ca Mite), și nici eroină de melodramă, asemeni femeii sinucigașe din "romanul" plăsmuit în visul poetului. Știind să-i citească în suflet de la bun început, "Bălăuca" încearcă mai întâi să-l facă gelos, ca pe orice bărbat, pentru a se conforma ulterior, când realizează că strategia aceasta banală nu dă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ale memoriei noastre cancerizate. Ele impun o dată mai mult refacerea ierarhiilor pe criterii morale ce nu alterează valoarea literară, ci o așează firesc în rama demnității biografice ori a demisiei etice, alungă somnul criticii literare ce amenință să devină letargie sinucigașă, incită ceea ce se (mai) lasă incitat și readuc în prezentul disecției un trecut pe care marii vinovați îl credeau aneantizat, iar micii vinovați se amăgeau că-l pot amâna indefinit"111. Etica Monicăi Lovinescu este supralicitată de comentatorii săi, dar
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
identifică în Jurnalul anilor 1981-1984 trei motive de întristare: "1) necoagularea (nefinalizarea) niciunei tentative de revoltă anticomunistă în România o tentativă clară, puternică, de masă, ori măcar de breaslă, cu coerență și forță de impact la nivel național; 2) persistența sinucigașă (de nu criminală ) a stângismului în cuprinsul intelighenției franceze, refuzul ei feroce de a accepta echivalența totalitarismelor în secolul XX, nesațiul cu care condamnă la dreapta ceea ce aplaudă la stânga, cecitatea autoprogramată a socialiștilor[...]; 3) "prudența excesivă" a politicii de la vârful
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
această retorică, căutând astfel să moralizeze cucerirea, el fiind cel care a făcut din "Israel moștenitorul victimelor Shoah-ului"4. Acest discurs a alimentat temeri apocaliptice. În 1992, prim-ministrul Yitzhak Shamir afirma că orice negociere teritorială cu palestinienii ar fi sinucigașă, deoarece frontierele dinainte de 1967 nu erau nimic altceva decât cele ale Auschwitz-ului, preluând astfel termenii laburistului Eban. Treptat, genocidul legitimează ocupația. El este deturnat de la semnificația inițială și împiedicat să pătrundă în conștiințe ca un apel lansat tuturor celor care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai mari dușmani Saddam Hussein și talibanii. Rareori un rival îți face atîtea servicii. Dar bombardarea Iranului se poate produce oricînd... Vă dați sea-ma cum va crește prețul petrolului? În Afganistan, talibanii au reluat ofensiva, adoptînd și ei atentatele sinucigașe ca mijloc de luptă. Exportul de opiu e mai mare ca ori-cînd. Președintele Hamid Karzai e susținut la putere de trupele N.A.T.O., care acum se cer mă-rite, dar liderii regionali nu-l susțin. Fără ajutor străin, ar cădea în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
deci a familiei). Totul este proiectat pe durate mici, cu o indiferență totală la durata lungă. Intensitatea sentimentului duratei scade și odată cu ea scade lungimea voinței, voința de a dura, de a viețui peste timp. Este un soi de conduită sinucigașă trecută în sarcina celor care vin, adică trecută de la părinți la copii. Acest comportament de sinucidere transferată de la părinți la copii și, mai departe, la urmași atinge în România proporția de 24%. Fenomenul este general european. În Europa, el a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
chipul unui om obișnuit, al unui ky:gen? El e cel care, în această primă parte, îl trece pe waki de pe un mal pe altul. Când se întoarce, în partea a doua a piesei, ca fantomă a lui Kanehira, războinicul sinucigaș, îi cere lui waki să facă și el pe luntrașul: „Acum trece-mă, rogu-te, tu pe mine pe malul celălalt”. Splendidă piesă no, în care omul mort și cel viu își asumă, rând pe rând și împreună, trecerea. Teatrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a propriei persoane, devine victima unei asemănări care induce în eroare. Pe când Narcis, îndrăgostit de imaginea chipului său oglindit în apele fântânii, dar neștiind că despre el e vorba, traversează experiența paradoxală și sinucigașă a încercării de a se regăsi în celălalt. Astfel, în toate oglinzile Antichității, aceste jocuri ale aceluiași și ale celuilalt deschid drumul spre o înțelegere a imaginii sinelui ca reflectare, dar o reflectare în centrul căreia se află Celălalt, străinul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
simți vinovat de a fi bolnav). (8) Diminuarea aptitudinii de a gândi sau de a se concentra sau nehotărâre aproape în fiecare zi (semnalată de subiect sau observată de ceilalți). (9) Gânduri morbide recurente (nu doar frica de moarte), idei sinucigașe recurente fără un plan precis, sau tentativă de suicid sau plan precis de sinucidere. B. Simptoamele nu răspund criteriilor episodului mixt. C. Simptoamele induc o suferință clinică semnificativă sau o alterare a activității sociale, profesionale sau în alte domenii importante
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]