3,963 matches
-
a putut merge cu noi, am plecat, zic, la Craiova, hai, că trebuie să recite și băiatul, chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
merge cu noi, am plecat, zic, la Craiova, hai, că trebuie să recite și băiatul, chiar dacă e așa mic, săracul, era o poezie comunistă, nimic despre copii, fluturași, mașinuțe etc... era o poezie tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nouă auroră și-a aruncat hlamida peste fluviu. Un taxi Întârziat Înainta cu viteză pe stradă, cu farurile strălucind ca niște ochi aprinși Într-o față Înălbită de pe urma unui chiolhan nocturn. Departe, În aval, se auzi un șuierat melancolic de sirenă. MONSIGNOR Amory nu putea scăpa de gândul că lui Monsignor i-ar fi plăcut grozav propriile sale funeralii. Au fost magnific de catolice și de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul absolvirea de păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că e cealaltă Contesa, că l-a demascat. Gata, acum a luat-o la fugă. Yo-yo-ul ascultă cuminte de legea inerției. Gata, yo-yo-ul e pe jos, blondul e departe și domnul Popa ajunge la jucărie în aceeași clipă în care Sirena Izvorului se apleacă să-și recupereze plasa ei de țichi pentru blonzi. - Freeze! Glasul lui Popa țâșni cu o secundă înaintea rațiunii. Îi plăceau teribil filmele polițiste. Țiganca nu înțelese exact cuvântul, dar forța lui o lovi direct în posteriorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din concepția platonistă, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută cu competență despre muzică, dezvelește statui, scrie și lasă o operă, face lecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul. De la mitul lui Orfeu încoace, puterile ei sunt cunoscute; Ulise însuși încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodemos examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Autorului În memoria bunicului meu CREȚU GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu înverșunare, ca și cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, împotriva unei agresiuni militare începute cu aproape șase ani
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
lung la mine Cain, el plânge ori își tăinuiește gândul? „O, Doamne, nu mă pune la-ncercare, dă-mi-l pe Cain înapoi, ca-n vremurile bune”. Privește Cain și se roagă-ncet cu mine.. Odiseu a trecut pe lângă ispita sirenelor, era un înțelept, iar sirenele sunt tot frumoase și singure, adică visele noastre cu care adormim, ne trezim sau nu ne mai trezim. Einstein spunea că fără vise nu se poate trăi. Era violonistul ascuns în el, în acel bătrân
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
plânge ori își tăinuiește gândul? „O, Doamne, nu mă pune la-ncercare, dă-mi-l pe Cain înapoi, ca-n vremurile bune”. Privește Cain și se roagă-ncet cu mine.. Odiseu a trecut pe lângă ispita sirenelor, era un înțelept, iar sirenele sunt tot frumoase și singure, adică visele noastre cu care adormim, ne trezim sau nu ne mai trezim. Einstein spunea că fără vise nu se poate trăi. Era violonistul ascuns în el, în acel bătrân ursuz, hâtru, răutăcios. Unii par
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
visului tulpina și umbra înșelată, / ca mâine și sicriul își ia din dor rugina Din dorul de albastru din marginea curbată / a bolților. / ... /" (Imoralis). În finalul antologiei, în loc de semnătură, Valentina Becart își definește și ea versul ca un "cântec de sirenă" ce cheamă în adâncuri pentru ca lectorul să descopereperla închisă în cuvinte ce nu-și dezvăluie "cu ușurință strălucirea". Și, într-adevăr, poezia Valentinei Becart se constituie într-o călătorie în labirintul liric, tematica fiind eterogenă, poeta voindu-se, astfel, un
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
sale învie morții. PLICTISEALĂ Ce să fac eu în Rai!? să bat din palme după fiecare discurs al fantomei lui Stalin!? să suflu-n bășică de drac dacă nu se albește e semn că mai secret gânduri păcătoase să trag sirena lui Roaită până când cei morți învie, își fac bagajele și se-ntorc pe vechiul loc de start!? OFERTĂ Mai am viață doar în pumn dacă-l desfac mi-o spulberă vântul îmi cere molecula de Dumnezeu lichid care îmi băltăcăie-n
DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361496_a_362825]
-
-ți convine sau nu. Dar în schimb tu n-ai condică, n-ai ședințe, n-ai șef, nu tu învățământ politic, nu te scoate la muncă voluntară, nu te scoate când vin... cucii ăia mari în limuzine negre și cu sirenă. Domnești, nu alta. (Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu! Se aude soneria. CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarășa noastră de la serviciu (deschide ușa soției). DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinerește, fustă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
un ideal pentru care să lupte. Îi plac furtunile și cerul cu fulgere, iubește noaptea și ademenește ca noaptea. Te vânează și apoi se retrage, nu face niciodată primul pas dacă nu e sigură de atracția celuilalt. Este ca o sirenă care se pierde în spuma albă a mării ce îți surâde periculos și astfel ajungi să te temi de chemarea ei uneori difuză, alteori limpede. Râde cu dinții ei mici și zâmbește cu inima, ochii îi strălucesc precum o licoare
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din securea gâdelui, trăsnit de cel mai drag fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea mai dulce voce, ca un cântec de sirenă, glasul autoritar al reginei: în numele cerului, majestatea sa, regina, te declară nevinovat, ești liber! ... liber pe dracu!, a devenit cel mai umil supus. trăiască, regina! Referință Bibliografică: trăiască, regina! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Nu sunt bătrân pentru surâsul tău, Miroase-a fân cosit acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri de rău Din vârsta amintirilor ce doare... Ah! de-aș putea să fiu la cârmă iar, Corabia să-mi spumege pe ape! Sirenele mă cheamă, în zadar Cântecul lor se mistuie sub pleoape. Dar cine ești? frumoasa fără nume Îți tulburi chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi, apa mi-a
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
a ne vedea, nu mi-e gândul la elena, doar la soțioara mea. viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi, uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi, canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit, a sirenelor dulceață, care m-au ademenit, între scylla și charybda am trecut cu greu strâmtoarea, era să dau ortul popii, era să mă-nece marea, apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
Mircea Ganea Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am căutat o viață întreagă, Si inca te-aștept să mai vii. Alizeele când bat peste lacuri, Scuturându-le iriși târzii. Himera a viselor mele, Sirenă cu trup sidefiu, Zâmbesc în somn marinării. Cand în adâncuri te știu. Frumusetea-ți nepămantescă; Și cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val. M-ai ascunde surorilor tale, Păstrandu-mă doar pentru tine. Împreună am coborî în adâncuri Și ai rămâne cu mine! Te-am visat o viață întreagă, Sirenă a nopților mele. Splendida regina a mării, Sub ploaia de stele ... Referință Bibliografica: FAȚĂ DIN VIS / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul VI, 29 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
fie iubit. (Octavian Paler) In dimineața următoare, deja stăteam pe malul mării de jumătate de oră. O ceață densă se așezase peste oraș și peste întinderea de apă. Nu vedeai la zece metri distanță. Din când în când, se auzea sirena de ceață din capătul digului de sud, avertizând navele aflate în apropiere de pericolul coliziunii cu digul. Nimeni nu avea curajul să plece pe întuneric și mai ales pe ceață. Așteptăm să se lumineze de ziuă, cât de cât. Le-
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
digul numărul 1 și numărul 2 din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
corect poziția acesteia față de unde văzusem malul ultima dată. Speram că mă îndrept în direcția bună și suflam în fluier să audă ceilalți colegi în ce zonă sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Eminescu încoace. Ion Minulescu: A XI - porunca Asculta, privește și taci!... Asculta, sa-nveti să vorbești, Privește, sa-nveti să clădești. Și taci, sa-ntelegi ce să faci... Asculta, privește și taci! Când simți că păcatul te paste Și glasul Sirenei te fură, Tu pune-ți lacăt la gură Si-mplora doar sfintele moaște - Când simți că păcatul te paste!... Când simți că dușmanul te-nvinge, Smulgându-ți din suflet credință, Asteaptă-ți tăcut biruința Și candela minții nu-ți stinge - Când simți
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]