KorAP: Find »[drukola/base=sistolic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...73 >

1,822 matches

Corola-website/Science/291305_a_292634

monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore , cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 10, 0 mmHg comparativ cu placebo . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , diferența dintre efectul înaintea dozei următoare și efectul maxim al Karvezide 150 mg/ 12, 5 mg a fost de 100 % . Raportul

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
tensiunii arteriale în condiții de siguranță și eficacitate , pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice . La pacienții care nu sunt suficient controlați terapeutic cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie , adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 11, 1/ 7, 2 mmHg . Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză , devine notabil din primele 1- 2 săptămâni de tratament și este maxim la 6- 8 săptămâni de la începerea tratamentului . În studiile

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
arteriale diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) , cu cel puțin 6, 1 mm Hg în plus comparativ cu placebo . Asocierea de 300 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de până la 13, 6/ 11, 5 mm Hg comparativ cu placebo . Date clinice limitate ( 7 din 22 de pacienți ) sugerează că pacienții care nu sunt controlați terapeutic cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg , pot răspunde la o doză mai mare , de 300 mg/ 25 mg . La acești pacienți , s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale , atât a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) cât și a tensiunii arteriale diastolice ( TAD ) ( 13, 3 și , respectiv , 8, 3 mm Hg ) . La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) . Efectele maxime apar la 3- 6 ore . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore , cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 10, 0 mm Hg comparativ cu placebo . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , diferența dintre efectul înaintea dozei următoare și efectul maxim al Karvezide 150 mg/ 12, 5 mg a fost de 100

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
tensiunii arteriale în condiții de siguranță și eficacitate , pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice . La pacienții care nu sunt suficient controlați terapeutic cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie , adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 11, 1/ 7, 2 mmHg . Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză , devine notabil din primele 1- 2 săptămâni de tratament și este maxim la 6- 8 săptămâni de la începerea tratamentului . În studiile

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
arteriale diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) , cu cel puțin 6, 1 mm Hg în plus comparativ cu placebo . Asocierea de 300 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de până la 13, 6/ 11, 5 mm Hg comparativ cu placebo . Date clinice limitate ( 7 din 22 de pacienți ) sugerează că pacienții care nu sunt controlați terapeutic cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg , pot răspunde la o doză mai mare , de 300 mg/ 25 mg . La acești pacienți , s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale , atât a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) cât și a tensiunii arteriale diastolice ( TAD ) ( 13, 3 și , respectiv , 8, 3 mm Hg ) . La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) . Efectele maxime apar la 3- 6 ore . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore , cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 10, 0 mm Hg comparativ cu placebo . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , diferența dintre efectul înaintea dozei următoare și efectul maxim al Karvezide 150 mg/ 12, 5 mg a fost de 100

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
tensiunii arteriale în condiții de siguranță și eficacitate , pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice . La pacienții care nu sunt suficient controlați terapeutic cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie , adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 11, 1/ 7, 2 mmHg . Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză , devine notabil din primele 1- 2 săptămâni de tratament și este maxim la 6- 8 săptămâni de la începerea tratamentului . În studiile

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
arteriale diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) , cu cel puțin 6, 1 mm Hg în plus comparativ cu placebo . Asocierea de 300 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere globală a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de până la 13, 6/ 11, 5 mm Hg comparativ cu placebo . Date clinice limitate ( 7 din 22 de pacienți ) sugerează că pacienții care nu sunt controlați terapeutic cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
cu asocierea irbesartan/ hidroclorotiazidă în doză de 300 mg/ 12, 5 mg , pot răspunde la o doză mai mare , de 300 mg/ 25 mg . La acești pacienți , s- a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale , atât a tensiunii arteriale sistolice ( TAS ) cât și a tensiunii arteriale diastolice ( TAD ) ( 13, 3 și , respectiv , 8, 3 mm Hg ) . La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
La pacienții cu hipertensiune arterială ușoară până la moderată , administrarea zilnică , în priză unică , de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă a permis o scădere medie comparativ cu placebo de 12, 9/ 6, 9 mm Hg a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice înaintea dozei următoare ( după 24 ore de la administrare ) . Efectele maxime apar la 3- 6 ore . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , asocierea de 150 mg irbesartan și 12, 5 mg hidroclorotiazidă , administrată o dată pe zi , a produs o scădere semnificativă a tensiunii arteriale pe 24 ore , cu o scădere medie pe 24 ore a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 15, 8/ 10, 0 mm Hg comparativ cu placebo . În determinările efectuate în cadrul monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale , diferența dintre efectul înaintea dozei următoare și efectul maxim al Karvezide 150 mg/ 12, 5 mg a fost de 100

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
tensiunii arteriale în condiții de siguranță și eficacitate , pe parcursul întregului interval dintre două administrări zilnice . La pacienții care nu sunt suficient controlați terapeutic cu 25 mg hidroclorotiazidă în monoterapie , adăugarea irbesartanului a determinat o scădere medie suplimentară a tensiunii arteriale sistolice/ diastolice de 11, 1/ 7, 2 mmHg . Efectul antihipertensiv al irbesartanului în asociere cu hidroclorotiazida apare după prima doză , devine notabil din primele 1- 2 săptămâni de tratament și este maxim la 6- 8 săptămâni de la începerea tratamentului . În studiile

Ro_546 (2009) [Corola-website/Science/291305_a_292634]
Corola-website/Science/320557_a_321886

o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: "presiunea arterială sistolică" (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului cardiac) și "presiunea arterială diastolică" (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100-140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60-90 mmHg în cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială ridicată se identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de 140/90 mmHg. Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca hipertensiune arterială

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul dorit sau este o condiție insuficientă. În cazul persoanelor cu vârsta peste 18 ani, hipertensiunea arterială este definită ca valoarea tensiunii arteriale sistolice și/sau diastolice, ce depășește în mod constant valoarea acceptată ca fiind normală (în prezent 139 mmHg în cazul tensiunii arteriale sistolice, 89 mmHg în cazul tensiunii arteriale diastolice: vezi tabelul — Clasificare (JNC7)). Când valorile sunt măsurate prin monitorizare timp

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
condiție insuficientă. În cazul persoanelor cu vârsta peste 18 ani, hipertensiunea arterială este definită ca valoarea tensiunii arteriale sistolice și/sau diastolice, ce depășește în mod constant valoarea acceptată ca fiind normală (în prezent 139 mmHg în cazul tensiunii arteriale sistolice, 89 mmHg în cazul tensiunii arteriale diastolice: vezi tabelul — Clasificare (JNC7)). Când valorile sunt măsurate prin monitorizare timp de 24 ore în condiții ambulatorii sau la domiciliu, limitele de reper sunt mai mici (135 mmHg în cazul celei sistolice sau

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
arteriale sistolice, 89 mmHg în cazul tensiunii arteriale diastolice: vezi tabelul — Clasificare (JNC7)). Când valorile sunt măsurate prin monitorizare timp de 24 ore în condiții ambulatorii sau la domiciliu, limitele de reper sunt mai mici (135 mmHg în cazul celei sistolice sau 85 mmHg în cazul celei diastolice). Recent, în standardele internaționale pentru hipertensiunea arterială, s-au inclus și categorii cu limite sub cele ce indică o stare hipertensivă pentru a indica existența unui risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
cele ce indică o stare hipertensivă pentru a indica existența unui risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate încadrate în limitele normale. JNC7 (2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se referă la tensiunea arterială sistolică

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]
normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se referă la tensiunea arterială sistolică ridicată cu tensiune arterială diastolică normală, care reprezintă forma cel mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004), definesc un al treilea stadiu (stadiul

Hipertensiune arterială (2017) [Corola-website/Science/320557_a_321886]