643 matches
-
suveniruri religioase și a coloanelor antedatate ale sinagogii din Capernaum, ei vor rămâne pentru totdeauna cu dezamăgirea provocată de contrastul dintre măreția Evenimentului și măreția spectacolului. Faptul cel mai frecvent în călătoriile organizate, în care persoane de vârsta a treia sleite de oboseală consumă într-o săptămână, și încă în pas alergător, mai multe locuri decât pot digera, este mai degrabă un prea-plin de semnificații într-un timp prea scurt, și având ca primă suficiente bătături la picioare și destule dureri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prima dată, așa ca dumneavoastră, n-aveț’ timp, numa’ timp, odat-o-ntinerit cu douzăci di ai, s-o sămțât mai tânăr, cum o mâncat un măr din măru lui” (Șieu - Maramureș). Iată de ce mărul este atât de prețios, iar jefuirea lui constantă sleiește și îmbătrânește natura umană, în timp ce cuminecarea din fructul sacru revigorează și întoarce timpul la gloria dintâi. Un al treilea factor ce atrage după sine procesul inițiatic ține tot de o predestinare, dar una cu voce maternă. În balada Șarpele I
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Iugoslavie, în fosta Cehoslovacie și mai cu seamă în fosta Uniune Sovietică. Nu se ridică țări precum China, India, Brazilia, amenințând eșafodajul planetar postbelic? Nu întâmpină măsurile ordonatoare ale Uniunii Europene o opoziție, care e departe de-a se fi sleit, într-o serie din țările ce o compun? Nu se profilează o "raționalizare" a hegemoniei Statelor Unite chiar în sânul alianțelor de căpetenie ale lor? Orice s-ar spune, noi n-avem nevoie să ne "europenizăm", ci doar să ne consolidăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dumnezeu să primească jertfa de ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, În vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Fiul ne Îndeamnă Duhul ne luminează Sfânta Maică se roagă Cu focul credinței Pe noi ne zidească Inimi să crească Grădini cu flori Veșnice comori Fapte plăcute Rugăciuni multe... Puternice să fie Cu lacrimi smerite Din inimi ofilite Din trupuri sleite Cu glasuri topite Ele urcară Și se Îndreptară Către Tatăl Ce ne cheamă, Acolo să ajungem Acolo să fim Totdeauna În veci. Amin! Tată Ceresc 06.06.2008 Tu din Cer mă privești Și la mine Te gândești Să mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ne vie de la amici. Generalul Coandă ne spuse că Ludendorff ceruse telegrafic lui Mackensen 45 000 tone de grâu și că-l face din aceasta răspunzător de frontul de vest. De unde le-ar fi luat? Nici atunci, când totul era sleit, nici mai târziu, deoarece nu era recoltă. Așa la noi, la fel în Bulgaria, Ungaria, Rusia de Sud, Basarabia, Moldova. Dumnezeu hotărâse sfârșitul războiului prin foamete. neliniște în ungaria Din Moldova sosea zilnic câte cineva, Gogu Vălleanu, d. Bălă nescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prin deplasarea unor accente, un Eminescu relativist, demitizat? Sau sperăm că, prin asaltul interpreților, un "nou Eminescu" se va ivi?" Din toate aceste motive "o istorie a eminescologiei, mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui pachet problematic /problematizat, fără a ne slei curiozitatea". Adrian Dinu Rachieru nu își propune să scrie această istorie a eminescologiei, dar oferă câteva repere esențiale de urmărit într-o viitoare posibilă istorie. În acest sens, capitolul " Problema Eminescu" un război imagologic se vrea o "incursiune" tocmai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mănuși de box. Am spus imediat că pot (aveam pe atunci cam 38-40 de ani), și am trecut furtunos la acțiune. Spre hazul lui și spre uimirea mea, după 30-40 de lovituri, m-am blocat cu brațele atârnând în jos, sleite de oboseală și gâfăind ca o locomotivă cu aburi care urcă Predealul. Cum rămâne atunci cu eroii din filme? Desigur, ficțiuni, spectacole trucate, combinând secvențe scurte, izolate, intercalate cu pauze lungi de odihnă și folosind în scenele dure, cascadori profesionști
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar expresivitate macabră de începător care nu vede decât brațe măcelărite și creieri sleiți în urma impactului. Scriind, trebuie să descoperi anumite mecanisme, corespondențe, să deconspiri. Și să faci oamenii să râdă. Asta e, în definitiv, cel mai greu. Mulți mă întrebau, colegii mei de pildă, de unde scot tot ceea ce scriu. Nu scot, reproduc pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
are un întreg set de necesități. Și regulatul, e din punctul lor de vedere, așa cu spunea un poet, o simplă chestie de igienă, între un duș și o defecație. Camera mea era destul de urâtă, mobilă veche și un miros sleit de naftalină. De fapt, toată casa mirosea respingător. Expirat. Și, în afară de asta, cum primea la bârfă câte o vecină sau o colegă de-a ei de la școală, Rodica dădea cu un spray infect și ieftin peste tot. N-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
face parte din existența mea. Până pe la 6 luni mă deocheam frecvent, mama nu știa ce să mai facă să poată depăși această neputință, nu putea ieși cu mine, nu se putea expune, plânsul meu sistemic și starea de agitație sleind-o progresiv de puteri. Maria era prietena din tinerețe a bunicii și dăduse naștere unui băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era o femeie corpolentă, curată și extrem de cinstită ce pentru nimic în lume n-ar fi luat ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
rădăcini.” La început nu prea înțelegeam ce vrea să spună mama, acum însă am prins rostul și mesajul cuvintelor sale. Revin de fiecare dată cu aceeași plăcere și mă simt minunat alături de rudele mele, de bunica tot mai încărunțită și sleită de puteri odată cu trecerea anilor, de oamenii cu care mă însoțesc. Anul acesta n-am putut ajunge și parcă tânjesc după oamenii și locurile de acolo. Oamenii sunt aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pe care îl chema Stuparu. Tata a dat din cap în semn de încuviințare. Primele zile petrecute la Punctul de lucru 57 au fost de groază. Frig, foame, regim de detenție greu de imaginat: de pildă, seara, când se întorceau sleiți de la muncă (lucrau la tăiat lemne...), un locotenent, căruia toți îi ziceau Nărăvitu, îi punea să se așeze la coadă la bătut. Ăsta n-avea plăcere mai mare decât să-i lovească peste cap cu vâna de bou și căpătase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le-am dat pe toate la o parte și m-am apucat de ceea ce mă rodea mai tare pe dinăuntru: „Jurnalul unui Necunoscut“... Luxul acesta trebuia să mă coste neapărat: izbită de indiferența mea față de toate cele ale casei și sleită de grabă, oboseală și diferite simțăminte ale datoriei, între care nici dânsa nu mai reușește să se mai împartă, Mama s-a supărat... Ne-am certat pentru prima oară de la întoarcerea mea. Îmi pare rău... și totuși, trebuie să știi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui „noi și ai noștri“, deși-mi doream cu tot dinadinsul să-l împărtășesc. Când ești copil, vrei să aparții de cei din casă și din sat. Fiindcă depinzi de ceva orânduit o dată pentrutotdeauna. Tânjeam după asta și m-am sleit făcând-o. Constatam însă totodată că mai fiecare ostenea tot luptând cu sine însuși și muncind din greu să țină în frâu lucrurile despre care nu poți vorbi. Pentru ca astfel să se conformeze atât vigilenței unor ștabi de partid veniți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață de omușor îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea destinului. M. 91/1948 III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea! De dragul meu, alungă deprimarea, izgonește-o spunându-ți: „O fac pentru mama. Suntem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Încleiate cu materiale umede și provizorii. Doi, trei, poate patru și cinci kilometri i-am străbătut, apăsați de groază. Am văzut curți, sute de curți, ca niște funduri de cenușare stricate ; oameni reduși la a șaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâșe, copii jerpeliți și strâmbi, mame de zdrențe, ca păpușile de bâlci, bărbați ca niște mături uzate până la coadă” <endnote id="(398)"/>. Probabil că În acest text pamfletarul Arghezi a exagerat starea de sărăcie În care trăia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de zi și viață pre viață călcând, o presupune Teatrul în general și traiul cu el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
încetase și umbrele înserării începuseră să se lase, dar în iatac era lumină, multă lumină de la lumânările arse pe jumătate, răspândite peste tot, ca în Sărbătorile Paștilor. Pe măsuța acoperită cu un ștergar alb, friptura din pulpă de căprioară se sleise și vinul adus din pivniță în carafă aburită se încălzise. Până și în cămin jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el. "Măria ta, proclamă Ștefan înclinându-se în fața propriei sale umbre de pe perete, ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de maluri... Arzi ca focul... Ți s-au aprins crierii... Prea-ți pui cenușă pe cap. Ai luat pe umerii tăi toată povara. Te-au lăsat singur... Toți... Era numai crucea ta? Tu ai urcat singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să fiu mort; adică neputincios, umilitor și neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor...” (278). Viața e atât de aspră încât, uneori, și cei slabi sunt nevoiți să ucidă pentru a supraviețui: „O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri” (245). Există însă și făpturi care înving moartea, nu altfel, fiindcă nu poate altfel, decât acceptând-o cu curaj. Din păcate, sunt capabili s-o facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu o treabă pe care n-o mai făcuse niciodată, încearcă să vâneze, înarmat cu o scurtătură, o biată rață sălbatică rămasă în urma stolului și lăsându-se, ca să se odihnească, pe apa unui pârâu, aproape în întregime înghețat. O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă sau să prindă o altă făptură lipsită de puteri. Încercarea nu reușește și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care...”. „Toți. Și cei pe care i-ați înecat imediat după naștere pentru că nu puteați să-i țineți pe toți și pentru că v-ați gândit că nici eu n-aș fi putut să-i hrănesc pe toți, m-ar fi sleit...” „Și cei doi pisoi dolofani, de câteva luni, pe care tocmai îi dădusem cu DDT ca să-i ferim de pureci și care, ignorând igienica măsură, ridicând norișori albi și pudrând cu praf covoarele, se alergau tupăind prin odaie, luptându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]