650 matches
-
de cultură să ieși mereu altul. În natură nimic nu e abracadabrant, ci necunoscut. În conștientul nostru s-au adunat probabil toate malformațiile secolelor trecute. Au murit unii pentru niște idei pe care cei rămași le-au lăsat să se sleiască prin sertare. Ideile mari confiscă și spațiul dintre cuvinte. Caută idei la dușmani nu la lingușitori. Filosoful este copilul inadaptabil al lumii. În materie de explorări sufletești, cel mai desăvârșit scafandru rămâne Dostoievski. Mă fascinează vitalitatea întrebărilor fără răspuns. Marea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să neantizeze linia dintre adevăr și minciună. Politica este zona disponibilității la obediență. Există oameni politici care țin să ne asigure că nu mai există nici o salvare. Ce-ar putea să facă oaia cu libertatea? Multe gesturi de disidență se sleiesc prin sertarele vremii. Reprezentanții răspund de caratele națiunii. În orice dictator se ascunde un Ludovic al XV-lea dornic să lase urmașilor drept moștenire potopul. Pentru popoarele necoapte, libertatea deplină poate fi un risc. Ori o pedeapsă. Când guvernul este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ori în focarul tuturor furculițelor. Poeții de curte uită că cine dă banii vrea să și comande. Câinii te atacă, dacă îți citesc frica în priviri. Nici criticii de artă nu procedează altfel. Furia este temperatura la care logica se sleiește. Tranșarea oamenilor pe generații o face spiritul, nu vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de laiță și cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se duse iar, o clipă la Lina lui... lacrimi începură să-i curgă pe obraji. Simțea cum un frig îl cuprinde din toate părțile, Anuca, fata pădurarului 191 cum îi răcește carnea, cum îi amorțește sângele, cum i se sleiește voința... Numai gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul. „Avea dreptate conu‟ Griguță... ce s-ar faci omu‟ fără gânduri“ Bătrânul se analiza urmărindu-se cum, încetul cu încetul, aluneca în nesimțire, cum se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voința... Numai gândul îi mai pâlpâia... ca un opaiț în care s-a topit seul. „Avea dreptate conu‟ Griguță... ce s-ar faci omu‟ fără gânduri“ Bătrânul se analiza urmărindu-se cum, încetul cu încetul, aluneca în nesimțire, cum se sleiește în nemișcare și se destramă în neființă. „ - Oari, ci fac Anton șî Anuca... pe unde-or ci oari?! Măcar Anuca, de-ar ci fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tăcere în noapte, și simți că senzația de pace îl cuprinde din nou. Drept e că negresa Khaltoum prezisese cu un an înainte boala ce avea să-l ducă în mormânt pe tatăl lui și prezisese și marea secetă ce sleise puțurile, lăsase fără fir de iarbă deșertul și omorâse sute de animale obișnuite dintotdeauna cu setea și seceta, dar la fel de adevărat era că deseori bătrâna sclavă vorbea de dragul de-a vorbi și vedeniile ei păreau mai mult roadele minții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu spuse nimic. își scoase ochelarii, îi puse deoparte și se frecă la ochi cu un gest de profundă îngrijorare. în ultimele patruzeci și opt de ore abia dacă apucase să doarmă, iar lunga călătorie și căldura de la El-Akab îl sleiseră. Dar nu se simțea în stare să se ducă să se odihnească, fiindcă știa că, dacă nu-l găsea imediat pe Abdul-el-Kebir, zilele sale în fruntea ministerului erau numărate și avea să devină un obscur funcționar fără nici un viitor. Abdul-el-Kebir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pare beată... Ar fi mai bine s-o lăsăm pentru altă ocazie. Dar această altă ocazie nu se ivise și Abdul era convins că, pe zi ce trecea, scădeau posibilitățile de a se mai ivi, căci oboseala, căldura, setea îi sleiau, și simplul fapt de a pronunța un cuvânt începea să necesite un efort supraomenesc. Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-au umplut casele cu argint. 16. Sau n-aș mai fi în viață, aș fi ca o stîrpitură îngropată, ca niște copii care n-au văzut lumina! 17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri. 18. Acolo, cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului, 19. cel mic și cel mare sunt totuna acolo și robul scapă de stăpînul său. 20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a căutat apoi adăpost în coroana unui copac, așteptând răbdător ca ei să plece. Animalele au împresurat copacul, au stat la pândă și au rămas acolo, ore în șir, zile și nopți, până când, după o săptămână, omul s-a prăbușit, sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul fricii era cel care plutea în aer, dar trecuse atâta timp de când nu mai vânase nici un tapir, nici o capibara, nici un cerb, încât niște jamboane bine afumate de pecari, atârnând de tavanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cină, îi oferiră ciozvârtele din spate ale unei mari maimuțe araguato, cu o garnitură enormă de banane prăjite. Apoi, Kano îl instală într-o colibă mai departe, în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă în el, sleit de puteri din pricina marșului îndelungat, dar conștient că îi va fi greu să doarmă. Aproape de apă și fără apărătoarea de țânțari, puzderia de insecte se va înfrupta din el. Și încă ar avea noroc, dacă pe acolo n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai pierdea din putere, metru cu metru, cu un nesfârșit efort, trebuind să se odihnească des, agățându-se de o ramură ca să nu piardă în câteva minute strădania de ore întregi. La primele umbre ale înserării, se lăsă să cadă sleit de puteri pe o insuliță și dormi acolo fără hamac și apărătoare de țânțari, căci nu avea unde să-l atârne pe primul, nici nevoie - din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și încă una, și a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cer nimic și tocmai începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de ocrotire... Am impresia că dacă aș pleca, ar fi ca și cum m-aș îngropa de vie, ca și cum aș dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să cadă asupra sa toată mânia. Când păru sleit de puteri, se așeză cu fesele goale pe fața negrului Rafalo și le făcu un semn ajutoarelor sale, care apucară toți patru un enorm recipient de lut și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am concentrat asupra arsurii, învârtejirii și clinchetului votcii și asupra simplelor greutăți cursoare ale respirației. M-am trezit pe sofa, în toiul unei vii amintiri a celei de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii, dar știind în același timp că eram prea obosit, prea sleit de puteri; granițele gândurilor se pierdeau deja în depărtarea creierului care trăgea încet obloanele. Trebuia să mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a face asta. Odată ce-l vom fi sleit de puteri, poți folosi sulița. Așa cum descrise doctorul situația, părea mai mult o operațiune de rutină, să vânezi un animal care nu prea avea șanse de scăpare. Nu știu ce mi se citea pe față, dar probabil că expresia mă trădă. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din nou firul visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ridicat din umeri și s-a culcat, iar apoi, când s-a trezit, tocmai veneau vandalii, așa c-a uitat de problemă. Așadar, ne putem permite să lăsăm câteva secunde să lunece pe lângă noi. Când râsul i s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
voie să conducă decât atunci când își duce tatăl cu mașina și doar în cazuri rarisime de unul singur. Invalidul face o întreagă echilibristică pentru a se urca în mașină și a coborî din ea; e o treabă complicată, care te sleiește de puteri și‑ți taie răsuflarea. Astăzi este o zi în care se ivește o astfel de ocazie, fiindcă tatăl se hotărăște brusc să plece la Zwettl, în Waldviertel. De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace. Cam atât deocamdată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
venit În fire, așternuturile erau leoarcă, eu eram pe jumătate gol, aveam Însă camera video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
flautist, încordată, ca și cum ar fi fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul Mărgărit a dat probabil destul de lucru ficatului. Da, am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi ameliorat. Strănuta continuu, prelung. Iritarea și slăbiciunea întregii ființe sensibilizaseră parcă, dintr-odată, toate membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu se mai putea liniști, sleit de puteri. Căzu într-un târziu peste birou, zdrobit. Palma luneca pe sticlă tremurând, bâjbâind. Căuta butonul lămpii, s-o stingă. În întuneric, vocea reveni sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]