1,355 matches
-
sfărâmată/ sub tălpile bicancilor/ risipită în mii de cioburi.../ Le-au îngropat sub asfalt/ așteptând să-ncolțească./ Treceau mașinile/ ca niște mâini/ ce luau pulsul străzii (frumoase, expresive versuri!!n.n.) așteptând ca gestația drumului/ să-și împlinească sorocul/ și să sloboadă/ din pântec poezia”. Extrem de important mi se pare că Gabriela Mimi Boroianu dovedește în acest nou volum de versuri al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la margine de dor Să-nmugurim în doi după o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și în tăcere
LUMEA DIN COCON de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378737_a_380066]
-
Printre dragoste și ura nopți de tainica amintire tinerețea parcă fură sentimentul pur iubire. Printre taine ,fără taine trece lin și răul vieții peste câmpuri fără haine bruma-i călăuza ceții. Printre câmpuri, fără gânduri ne plimbăm în tinerețe acum slobode de rânduri doruri multe nasc tristețe. Printre stele ce -s pe ceruri ne visăm sclipind în lume viață plină de misteruri ne afunda în genune... Fără stea și fără nume! Referință Bibliografica: FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME / Lucian Tătar : Confluente
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește-le și tihna, Nu-i lăsa în voia sorții. Doar deschide podul lunii, Strânge-ți îngerii în cete, Prinși de setea rugăciunii, De lumină să se-mbete. Citește mai mult Ninge iar... și a mea fațăSărutată-i de ninsoare, În
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Varsă apă vie Pe câmpia stearpă Și întreg pământul Spală-l și-l adapă. Fă să-i încolțească Iar în pântec rodul, Lacrima-Ți cerească Va curma prohodul Florilor ce-n taină Pleacă nenuntite Și corole-n doliu Mor nedespletite. Slobozește cerul Fă-l să strângă-n brațe Tot ce încă este Cu miros de viață, Iartă-mi stăruința De-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-n Drumul din hotare. Citește mai mult Dă-ne, Doamne, ploaie,Curață văzduhul,Strânge
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Curață văzduhul,Strânge-n funii greleArșița și vântul,Varsă apă viePe câmpia stearpăși întreg pământulSpală-l și-l adapă.Fă să-i încolțeascăIar în pântec rodul,Lacrima-Ți cereascăVa curma prohodul Florilor ce-n tainăPleacă nenuntiteși corole-n doliuMor nedespletite.Slobozește cerulFă-l să strângă-n brațeTot ce încă esteCu miros de viață,Iartă-mi stăruințaDe-a cerși-ndurare, Dar sfârșim de sete-nDrumul din hotare.... XXVII. SÂNZIENE-N MÂNDRE II, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Dar până atunci sunt cerșetorulCe se visează dragobete!... XXXIII. LANȚUL DEZAMĂGIRILOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015. De nu plecai, aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașe ca o herghelie de cai lăsați slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel de Montaigne: acest scriitor povestește că sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri." Cînd demontam fraza pentru a zecea oară, tocmai trece magistrul Brînzei: Ce-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adevărat, dar în secunda următoare mi-a sunat în geniala-mi tigvă următoarea frază, scrisă cam în '52, cred c-o știi: "din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Montaigne. Acest scriitor povestește că Sfîntul Augustin a fost un faimos pîrțoman și că izbutea să interpreteze adevărate partituri". Ei, ce zici? Ce să zic? Mă calmasem. În turn continua să miroase a eucalipt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dînd tîrcoale chioșcurilor de ziare, necumpărînd, făcînd în shimb un fel de furișată revistă a presei: citește doar titlurile. Acum două zile, își executa numărul obișnuit, numai că, de data asta, ținea în dreapta un mic retevei, gata-gata parcă să-l sloboadă într-unul din ziarele agățate sau, poate, într-un eventual cumpărător. Eventualul s-a întîmplat să fiu chiar eu. "Ții cu americanii, ai?" îl aud și-i evaluez obiectul din dreapta. "Ții cu regele, ai?" completează într-o șuie consecuție. "Da
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convorbiri cu plenipotențiarii ruși, austrieci și prusieni pe tema independenței Principatelor. În sfârșit, ei au depus memorii de un remarcabil interes istoric și așa-zisele capitulații. În primul memoriu, adresat plenipotențiarului austriac, se spunea că „Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni, uniți cu Ungaria și Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce făceau turcii pentru a-i supune. În cele din urmă, nevoia a silit pe părinții noștri a se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
La Veșnic chin în aste vîlvătăi; căci, deși am putere Să mă ridic în înălțimi, Totuși mă leagă dragostea aicea jos, și niciodată, niciodată 255 Nu voi să mă mai nalt pînă cînd cel pe care îl iubesc nu-i slobozit din lanțu-acesta sumbru". Tharmas răspunse: "Vala, din pricina păcatelor tale pierdut-am cer și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd nu mă voi despărți de marea mea mînie". Așa se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste vînt, Si de cai negri și oameni înarmați și prizonieri nenorociți în lanțuri. Au unde-i vor primi mormintele pe toți, și unde le va fi lăcașul? Și cine jelui-va taină ce niciodată Prizonierii nu și i-a slobozit? 670 Lăsați pe sclavul care la moară macină să fugă-n cîmp afară, Lăsați-l să se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet, închis în beznă și-n suspin, A cărui față nicicînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se uite sus spre ceruri și în văzduhul luminos să rîdă. Lăsați încătușatul suflet, închis în beznă și-n suspin, A cărui față nicicînd văzut-a zîmbet de treizeci de ani grei, Să se înalte și să se uite-afară: e slobozit de lanțuri, ușile temniței sale sînt deschise; 675 Și îi lăsați pe-ai săi femeie și copii să se întoarcă de la gîrbaciu-mpilătorului. Ei îndărăt se uită la fiecare pas și cred că e o reverie. Aceștia-s oare sclavii care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea a VII-a (pp. 239-240), în care Fiul lui Dumnezeu creează cu ajutorul "compasului de aur" Universul: "Și Cerul larg/ Deschise veșnicele-i porți, iscînd/ Armonioase sonuri din țîțîni/ De aur, ca să-i lase slobod drumul/ Ieșirii Împăratului Măririi,/ În Duhul lui și în Cuvîntul lui/ Pornind acum noi lumi să făurească./ Stăteau pe țărmul Cerului, văzînd/ Sub ei Abisul nehotărnicit,/ Întunecat și furtunos că marea,/ Pustiu, sălbatic, răscolit de vînturi/ Dezlănțuite pînă-n măruntaie,/ Noian
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să încerce să explice cu instrumentele rațiunii niște (trans)dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n măruntaie/ I se-ascundea metalică plămada -/ Lucrare a pucioasei. Într-acolo,/ pe-arípile iuțelii, mare ceață/ Grăbi, cum fac ades pionierii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
negativă: „Ești prea bătrân în ființă și prea tânăr în ură. Dar ura înghite și izvoarele ei. Creator iresponsabil și nevinovat, rostul tău e să crești îndurarea odraslelor tale! Ce singuri suntem, Doamne! Uită-mă, căci vreau să fiu mai slobod în fire - și n-ai teamă că nu-ți voi face concesia vreunei amintiri. Morți unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap în acest cimitir fără cadavre care e viața? Până și stârvurile au dezertat și-
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
soldați schilozi - „samovare” din acelea. Înaintând în lăzile lor, dotate când cu roți mici cu pneuri de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o înjurătură, adăugând cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nevoie de astfel de voinici. Vrei să mă ei la oaste, Măria ta ? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. Dar tu nu știi lupta ! N-am spus că nu știu, Măria ta. Cioplesc săgeți, dar pot să le și slobod ; făuresc paloșe, dar știu să le și mânui ; și știu să Încalec și caii ! Chiar așa, Mândricel ? Încearcă-mă, Măria ta ! Toți rămaseră uimiți când săgeata lui Mândricel doborî pasărea din zbor, când nici unul din ostași nu-l putu doborî
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sângele lor pulberea. Voinicul a fost dus Înaintea pașei de la Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi prins, s-a cutremurat pașa. Și-a săltat barba către Mândricel : Care ți-e ultima dorința Înainte de moarte, ghiaure ? Să mă slobozi ca să mă Întorc acasă ! Cum așa ? Vrei să scapi teafăr după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
și și-au căutat scăpare fugind prin păduri. Călăreții trimiși de Ștefan i-au ajuns și i-au izbit, bătându i și tăindu-i până ce i-au trecut Siretul, Într-un loc care de-atunci se cheamă Vadul Turcilor. Cuvinte: slobod = liber; norod = popor. MONUMENTUL DE LA PUTNA După mai multe izbânzi În luptele Împotriva dușmanilor Moldovei, Ștefan-Vodă hotărî să zidească o mânăstire mare și frumoasă cum nu se mai pomenise. Într-o dimineață, spune legenda, Împreună cu mai mulți oșteni credincioși ai
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
știu... nu-ți pasă... de m-oi plânge chiar. Gândește numai la un singur lucru: Dacă mă plâng război ai, de nu - nu. Stă înc-în mâna ta să decizi tot, Stă încă-n mâna ta să te prepui *. De mă slobozi... eu voi privi atuncea Războiu -ntreg de-o luptă voinicească Unde puterile-ncercarăm doi Și unde eu conced că ești mai tare. Din asta vezi că eu nu te urăsc. Dar dacă-s prinsul tău eu... D[ECEBAL] Vom vedea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca să nu li trezească privirea ta în treacăt. Oricât fii de frumoasă, oricum fie-al tău port, Te văd cu ochiul minții-mi, c-un rece ochi de mort. [ACTUL V] [SCENĂ] [BOGDAN-DRAGOȘ în mijlocul curții sale, ROMAN BODEI] 2254 ROMAN Sloboade-acuma, Doamne, pre robul tău - văzut-au Cu ochii săi și ceasul și ziua mîntuirei. Trăiesc, preaînalțate, într-o străină lume Și împrejur de mine eu văd numai copii. O lume nouă, nouă, cum n-o am mai văzut, Îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]