1,199 matches
-
unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la urmă. Dealtfel, tot ce se lega de pescari părea să țină de o realitate din afara posibilităților mele de înțelegere. Dimineața, zăream câteodată de la azil bărcile negre, date cu smoală, plecând la pescuit, dar la ora când mă duceam în cătun pescarii erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrânind, alții sau aceiași, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-mi dădea o senzație oribilă că putrezeam în propria mea transpirație. O singură satisfacție aveam. Nici individul cu mers de pisică nu mai dormea acum buștean; mai scăpam astfel de sforăitul lui. Ziua, soarele ardea ca un cazan de smoală albă, încât și la umbră atmosfera devenise irespirabilă. Acum - așa se întâmplă mereu, regretăm ceea ce abia am așteptat să treacă - toată lumea se uita la cer, dorind o ploaie care să purifice puțin atmosfera, dar nici gând să se apropie vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peste, trag și-n bară. Unii par ca din bumbac, Alții - lână scărmănată; Se întâmplă câteodată Că în ploaie se prefac. Uneori, în câte-o noapte, Întunericul sporește, Iar când oamenii se scoală, Toată lumea se uimește: Peste oala cea cu smoală S-a vărsat una cu lapte. Fie mari sau fie mici, Preferați sunt de pisici. Am mai spus și-n alte dăți, Pe la scurtele popasuri, Când scriam aceste file: Am prins unul cu mustăți, Care-avea vreo zece kile, Și altul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
am întors în culcuș spre el și i-am răspuns: - Din ambele motive. Gundo a închis ochii cu un grohăit de consimțire. Dimineața ne-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Taică-meu și rabinul ne-au arătat doi saci dați prin smoală, precum cei folosiți pe nave. În fiecare se aflau veșminte de pelerin, începând cu pălăria rotundă vârfuită și cu boruri largi și terminând cu încălțările cu tălpi și catarame. Ne-au atras atenția în privința a două mici burdufuri. - Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tare tristă, de data aceasta, mi-a răspuns și s-a dus să stea de vorbă cu Grimoald și cu Rodoald. Ajunși aproape de Campi Sacri, ne-au lăsat cu care cu tot într-o poiană plină de pari dați cu smoală și cu caii, cărora le-au luat însă șeile. După ce s-au spălat într-un pârâu, s-au dus pe jos să-și săvârșească ritualurile. O mulțime tăcută își urma regele. Doar șase oameni au fost lăsați să ne păzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acelea lungi și rapide cu care ducea în Bizanț pește sărat și sticlă ieftine. Importa de-acolo, având grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să importe bijuterii, mătase, bumbac și condimente precum piper, chimion, parfum de nard și cuișoare. Sirienilor le rămăsese comerțul cu vin și cu alte băuturi precum costum, un vin fiert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a spus. Peste două nopți va fi lună plină și o vom deshuma pe Romilde. Rabinul Methibtha a prevăzut că așa o să se-ntâmple, corpul femeii fiind înfășurat nu doar într-un lințoliu, ci și într-un sac dat cu smoală. Și ce-ar urma după aceea? A trebuit să mă gândesc și la asta, și, în cele din urmă, am găsit o soluție. - O s-o punem într-o ladă, din cele folosite pentru lemnele de la sulițe, și cu ele o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ieși În balcon. După construirea verandei, din terasă mai rămăsese doar o fâșie lungă, lată de un metru. Dar oricum, dacă voiau să se joace, tati rezema scara de perete și Îi ducea sus pe terasa de deasupra blocului. Vara smoala se topea, iar ei se amuzau cufundându-și picioarele În mâzga aceeași fierbinte. Poate că acolo sus Încă se mai păstrau urmele lor - amprente de picioare foarte mici, ale fetiței care nu mai era. Se aplecă peste balustradă. Cu șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze. Capul părea făcut din ață răsucită, ori mai bine, din răchită, și era negru ca mâlul. Ochii rotunzi și mari ca două globuri de smoală se mișcau în toate părțile. Și cum continua să scâncească, Zogru căpătase convingerea că orice ar fi este un copil, așa că-l întrebase prietenos: - Ce e băiete, ce ți s-a-ntâmplat? Scâncetele încetaseră, apoi Omul Negru întrebase la rându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ajungând lângă cască, și-a desprins plosca de la cingătoare și a turnat apă peste jarul din ea, de la asta s-a iscat o mare sfârâială și un nor de fum, iar în cască a rămas doar un lichid negru ca smoala, negrul ăsta era culoarea noastră marțială, primul s-a vopsit Prodan, pe frunte și pe obraji, așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le aud iarăși. Eram Înlemniți, incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă să danseze odată ? CÎnd au de gînd să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Mine sigur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mâine dimineață... BĂRBATUL CU BASTON: Reușim noi să-l scoatem cumva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Reușim precis. (Cei doi se întind pe spate și privesc cerul.) BĂRBATUL CU BASTON: Iar e negru ca smoala. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ei, nu-i chiar așa de negru. BĂRBATUL CU BASTON: E mai negru ca ieri. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Crezi tu că-i mai negru ca ieri? BĂRBATUL CU BASTON: E mult mai negru ca ieri. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte. Senzația materială a nopții. - Vine furtuna, probabil, ridică el din umeri. Femeia deschise pumnul și aruncă pietricelele în apă. Sclipiră și ele, o clipă, traversând urzeala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se formase. Deformase, zicea, oarecum Înțeleaptă, ea, care nu călcase niciodată prin locul acela; ar fi văzut că acolo nu era un rai al păcătoșilor și nici un iad În care, nevinovată, ar fi putut să pice Într-un cazan cu smoală. Ingrid hotărîse, pentru totdeauna, că nu are ce să caute, nici măcar pentru un singur ceas, Într-un loc socotit al pierzaniei; și așa era destulă stricăciune În jur; Ingrid era credincioasă, Dumnezeu avea grijă ca nici unul din avioanele cu care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas, de multe ori, i se făcea frică. Încăleca pe motocicletă și mai trăgea cîte o raită pe șosele, mai rămînea o noapte prin Christiania, unde Încerca de toate, reîntinerind, murind, revenindu-și. Ieșea, spre ziuă, Întremat din cazanul cu smoală; Îl durea cîteva ore capul, dar acesta era semnul că totul se petrecuse ca odinioară, că nu era pierdut. Că mai avea vlagă, chiar dacă tot mai puțină. Altădată, putea să o țină așa nopți de-a rîndul, trecînd din bar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ea fusese, era sînge din sîngele lui, se regăsiseră pe măsură În dimineața aceea, cel mult aveau să Împartă amîndoi păcatul la Judecata de Apoi, dacă exista vreuna, Thomas nu avea cum să știe; să ajungă Împreună În cazanul cu smoală, dar pînă atunci viața trebuia luată așa cum era, fie și mizerabilă, dacă nu cumva ideea de mizerabil era doar un fals pe care neputincioșii și fricoșii se tot străduiau să-l prezinte drept adevăr. Live is life! După cum tot striga
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
s-a mai Întîlnit o singură dată, cînd au și Încheiat definitiv povestea; Adanil se dovedea limanul. Nămolos, niciodată Thomas nu simțise pămînt sigur sub picioare, chiar dacă tot Încercase să bătătorească o cărare; asfaltul orașului fusese mai potrivit, mai mult smoală, numai bună pentru a se aprinde, În ziua potrivită, odată cu urbea, după mintea Antoniei. A doua tinerețe de-abia Începea. Thomas era de acum un bărbat copt, arăta chiar mai bine ca oricînd ; femeilor adevărate nu prea le plăceau tinereii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iscusință când degetele mâinii, când colțurile gurii, se roti de trei ori deasupra orașului, savurîndu-i fiecare bucățică a acoperișurilor de tablă tărcată sau cu vopseaua sărită, tresăltând de încîntare în preajma oricărei terase de bloc placată cu ardezie sau tivită cu smoală. - Cafea este? întrebă Diavolul, nu se știe pe cine, cu o voce având totuși aerajul unui om cumsecade. Iar după o vreme, dedulcindu-se prin luneta muștiucului cu detaliile de feronerie și soluțiile de ancadrament ale unui imobil sugiuc din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de sufragerie. Și-l transportară, pe umeri, ca pe un trofeu, până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mereu, dar părea a sta pe loc, cel puțin jăratecul se ținea în aceeași depărtare. Talazurile o purtau ca pe o frunză și o zvârleau dintr-un roi de spume într-altul... Ea -nota cu toată puterea, un întunerec ca smoala acoperea cerul, numai din când în când se smulgea câte o scânteie de fulger din nouri... Ea -nota... era deja aproape de jăratic... când... când văzu că jăratecul plutea pe apă.. \ \ Ea strigă... atunci cunoscu că e un foc pe-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și veghează cazanele de smoală sînt, aici, diavolii simțirii. Focul este elementul primordial În acest cadru torționar. Tot ceea ce se petrece se petrece În inima focului. Un foc ce se hrănește cu plîns și se „Întartă” cu suspine (Nume). Un foc, În fine, nestins, indiferent
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor acum, de vreme ce nu mai puteau munci și nu mai aveau grija datoriilor de zi cu zi, să ducă veștile dintr-un sat în altul. Geronimo asculta fără să ridice capul de pe căputa de gheață sau de la sfoara unsă cu smoală. Oferea cele două scaune desfundate ce le ținea sprijinite de zid, saluta printr-un muget și continua să vadă de pantofii tociți aduși la reparat. Discuția cel mai adesea se referea la recoltă, dar venea vorba neapărat și de nenorocirile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]